Dacă ne uităm spre Okinawa (Japonia), unul dintre cele mai studiate locuri în ceea ce privește longevitatea, vedem cum Anul Nou devine prilejul ideal pentru a consolida relațiile dintre vecini și rude. Familiile își petrec timpul împreună, pregătesc mâncăruri tradiționale bazate pe pește, orez și legume locale, iar mulți dintre locuitori obișnuiesc să adere la principiul „ikigai” – acel „motiv de a trăi” care le dă sens fiecărei zile. În perioada sărbătorilor, acest ikigai este reafirmat prin rugăciuni și mici ceremonii care subliniază recunoștința pentru anul care a trecut și speranța pentru cel ce urmează.
Pe insula Ikaria (Grecia), Anul Nou este marcat printr-o atmosferă relaxată, în care nu există presiunea unei organizări protocolare. Vorbim, mai degrabă, despre strângeri spontane laolaltă, mese bogate în produse tradiționale grecești (ierburi sălbatice, ulei de măsline presat la rece, brânzeturi și vin local), toate consumate încet, fără grabă. Familiile obișnuiesc să împartă Vasilopita, prăjitura specifică începutului de an în Grecia, având grijă ca toată lumea să participe la tăiere și împărțire, de la cei mai vârstnici până la cei mai mici membri ai familiei. Prin acest proces, se menține un sentiment de apartenență și se îmbină credința religioasă cu recunoștința pentru viața simplă, dar împlinită.
În Loma Linda (Statele Unite), comunitatea adventistă se concentrează pe rugăciuni și reculegere, mai ales în prima zi din an. Mulți preferă să înceapă anul cu o atitudine pozitivă și cu obiective bine definite în sfera sănătății – fie că este vorba de adoptarea unei diete mai bogate în fructe și legume, fie că se planifică mai mult timp petrecut cu familia și prietenii. Aici, totul gravitează în jurul credinței și al echilibrului, iar petrecerile fastuoase sunt înlocuite cu întâlniri liniștite, deseori în natură, pentru a sublinia importanța comuniunii cu mediul înconjurător.
Sardinia (Italia), faimoasă pentru localnicii de vârsta a treia care dau dovadă de o vitalitate surprinzătoare, își primește noul an cu o simplitate rustică. Satele sunt adesea animate de mici grupuri de prieteni și vecini care își fac vizite reciproce și savurează mâncăruri tradiționale, cu accent pe legume, brânzeturi și vin. Însă, ceea ce face diferența aici este sentimentul puternic de solidaritate. În loc să fie doar o petrecere pentru noaptea de Revelion, întâmpinarea noului an poate continua și în zilele următoare, cu mese comune și discuții prelungite despre recolta viitoare, planurile de familie și, bineînțeles, despre amintirile împărtășite de-a lungul anilor.
Pentru noi, cei care trăim departe de astfel de medii idilice, rămâne întrebarea: ce relevanță au aceste tradiții și ritualuri pentru un stil de viață mai sănătos și mai plin de vitalitate? În 2024, proiectul de cercetare „Harta Longevității în România”, inițiat de Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, arată că, și pe plaiurile mioritice, pot fi identificate localități unde oamenii trăiesc mai mult decât media, respectând, uneori fără să-și dea seama, principii similare cu cele din zonele albastre. Aceste localități sunt Pardoși, județul Buzău, Cireșu, județul Mehedinți, Murgești, județul Buzău, Seaca de Pădure, județul Dolj și Glăvile, județul Vâlcea. Aceștia pun accent pe familie, își gestionează mai bine stresul cotidian, au o alimentație cu multe produse locale și păstrează un nivel optim de activitate fizică, prin muncă în gospodărie sau plimbări zilnice.
Faptul că, în multe dintre aceste regiuni, Anul Nou nu este neapărat un circ de artificii și petreceri până-n zori, ci un moment de reflecție și de recunoștință, confirmă ipoteza că un stil de viață moderat și orientat spre relații sociale autentice poate duce la o îmbătrânire sănătoasă. Nu vorbim despre a renunța la bucuria de a sărbători, ci despre a o integra într-un context mai larg de grijă față de sănătate și respect față de comunitate.
Până la urmă, fiecare dintre noi își poate regândi propriile obiceiuri de sărbătoare pentru a aduce în prim-plan relațiile cu oamenii apropiați, alimentația echilibrată și câteva momente de liniște și regăsire. Exemplul regăsit în zonele albastre ne reamintește că totul începe cu pași mici și cu tradiții care, chiar dacă par banale, pot oferi un suport real pentru o viață mai lungă și mai fericită. Iar concluziile trase de cercetătorii din România atestă faptul că, deși trăim într-o lume din ce în ce mai aglomerată și accelerată, putem regăsi chei ale longevității chiar în propriul nostru stil de viață, inspirându-ne din obiceiurile ancestrale care pun omul în armonie cu natura și cu semenii săi.
