„Cel care cunoaște secretul sunetului cunoaște misterul întregului univers”, a spus Hazrat Inayat Khan, muzician și filosof hindus. Sunetul este legătura noastră cu prezentul, cu ceilalți și cu simțul nostru profund și străvechi al lumii. De-a lungul timpului, tehnologia sunetului ancestral, creat prin voce, instrumente și lumea naturală, a oferit vindecare și conexiune spirituală.
De la versetul biblic din Vechiul Testament „Și a zis Dumnezeu: «Să fie lumină»” până la meditativul „OM” din tradiția hindusă, sunetul reprezintă un sens spiritual esențial pentru relația omului cu natura, cu sine și cu ceilalți.
Primele popoare antice cunoscute care au folosit sunetul ca putere vindecătoare au fost popoarele indigene din nordul Australiei. Această cultură antică a creat un tip de vindecare naturală exprimată prin „didgeridoo”.
Folosit în ritualuri ceremoniale și pentru proprietățile sale vindecătoare, didgeridoo a fost, de asemenea, o modalitate de comunicare pe distanțe mari datorită undelor sonore unice despre care se credea că se aud pe întregul Pământ. Se crede că frecvențele joase produse de didgeridoo vindecă, ajută la mobilitate și deschid fluxurile energetice.
Culturile nativilor americani au încorporat cântecele în ceremoniile lor tribale cu un schimb muzical complex și interconectat care a cuprins națiuni și triburi.
Potrivit American Indian Heritage Foundation, „se folosesc ritmuri neregulate și comune și un stil de cântat oarecum dezacordat. Nu este încorporată armonia, deși uneori mai multe persoane cântă în același timp, iar alteori vocile sunt solo.
Vocea nativilor americani este pasională, fiind folosită pentru a invoca spirite, pentru a cere ploaie sau pentru a vindeca bolnavii. Mulți cercetători cred că muzica nativilor americani este una dintre cele mai complexe interpretate vreodată. Încordarea și eliberarea vocilor, combinate cu bătăile tobelor, o fac o formă de artă foarte complexă.”
Grecia antică a dat naștere la ceea ce noi numim terapie prin muzică. Se crede că Pitagora, pe care mulți îl cunosc drept părintele matematicii și fondatorul Școlii Misterelor lui Pitagora, a descoperit intervalele muzicale și a stabilit notele muzicale pe care le folosim până astăzi.
„Fiecare corp ceresc, de fapt fiecare atom, produce un anumit sunet datorită mișcării, ritmului sau vibrației sale. Toate aceste sunete și vibrații formează o armonie universală în care fiecare element, deși are propria sa funcție și propriul său caracter, contribuie la întreg”, afirma Pitagora.
La fel ca vechii egipteni, și vechii greci au construit camere de vindecare concepute pentru „somnul viselor”, care încorporau utilizarea terapeutică a suprafețelor reverberante și a pereților paraleli de piatră, precum și a instrumentelor muzicale.
Cântecul este, de asemenea, proeminent în culturile antice chineze și tibetane, cu variații complicate pentru a avea un impact pozitiv asupra bunăstării fizice, sănătății psihologice și dominării spirituale.
În plus față de vocea umană, bolurile tibetane sunt folosite de secole pentru a vindeca și a stimula undele cerebrale și sunt comparate cu „Sunetul Universului”.
În cele din urmă, gongurile tibetane pot acoperi întregul spectru sonor audibil, considerat a avea un efect pozitiv asupra sănătății generale.
Ernst Chladni, muzician și om de știință german din secolul al XVI-lea, a descoperit că se pot realiza modele geometrice prin lovirea unui arcuș de vioară de o placă de alamă umplută cu nisip, acesta fiind unul dintre cele mai importante repere în domeniul acusticii care a devenit cunoscut sub numele de „Figurile lui Chladni”.
Leonardo Da Vinci a scris, la rândul său, că atunci „când o masă este lovită în locuri diferite, praful care se află pe ea se reduce la diverse forme de dealuri și coline mici”, iar Galileo Galilei a scris despre utilizarea unei dalte pentru a răzui o placă de alamă și a observat un șir lung de dungi subțiri, paralele și echidistante între ele, despre care credea că sunt cauzate de vibrațiile sonore, scrie gadgetreport.ro.
Capela Rosslyn, construită în secolul al XV-lea în Scoția, prezintă „Cuburile Rosslyn”, desene geometrice plasate pe tot tavanul capelei care seamănă cu Figurile lui Chladni și care i-au făcut pe mulți să creadă că sunetele antice erau de fapt înscrise direct în capelă.
În secolele XX și XXI, fascinația pentru tehnologia sunetului a continuat. După cum relatează dr. Kathy J. Forti: „Nikola Tesla a experimentat cu unde acustice sonore care au declanșat un cutremur în clădirea laboratorului său din New York.
El a povestit cum grinzile clădirii au început să tremure ca și cum structura moleculară a acesteia ar fi fost afectată”.
Mai recent, inginerul acustician John Stuart Reid a efectuat o cercetare sciatică la Marea Piramidă în 1997, care a studiat efectele rezonante și vindecătoare ale granitului, materialul folosit pentru construirea sarcofagelor.
Se crede că reverberația sonică sau levitația au fost folosite pentru construirea locurilor de cult și de înmormântare, precum piramidele.
Abul Hasan Ali Al-Masudi, un geograf și istoric arab din secolul al X-lea, a scris despre un „papirus magic” pe care erau inscripționate anumite simboluri și care, atunci când era plasat sub o stâncă și lovit de o tijă metalică, crea o mișcare vibrațională de levitație a pietrei.
Relatările moderne despre călugării tibetani care folosesc instrumentele sacre pentru a mișca pietrele par să confirme credința că puterea sunetului, amplificată de un număr mare de oameni, poate crea o vibrație suficient de puternică pentru a mișca obiecte mari și grele.
Inginerul suedez Olaf Alexanderson a scris despre relatarea unui martor ocular în care „Preoții din Orientul Îndepărtat erau capabili să ridice pietre grele de pe munți înalți cu ajutorul grupurilor de sunete diverse.
Cunoașterea diferitelor vibrații din calea audibilă, spune expertul, poate crea un câmp sonor vibrant și condensat care poate anula puterea gravitației.
