- Motivarea integrală .pdf, AICI!
Opinia separată a judecătoarei Laura Iuliana Scântei reflectă un dezacord profund cu decizia majoritară a Curții Constituționale. Aceasta consideră că CCR și-a depășit competențele constituționale și legale prin adăugarea unor noi condiții pentru eligibilitatea candidaturilor, pe care le numește „condiții subiective”, neprevăzute de Constituție sau de legea electorală.
Judecătoarea își începe argumentația subliniind că, în temeiul art. 146 lit. f) din Constituție, Curtea Constituțională are rolul de a „veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României” și de a soluționa contestațiile legate de înregistrarea sau respingerea candidaturilor la alegerile prezidențiale. Aceste competențe sunt reglementate strict de lege, mai exact de Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și de Legea nr. 370/2004 privind alegerile pentru Președintele României .
Scântei subliniază că atribuțiile Curții nu includ verificarea comportamentului, opiniilor sau declarațiilor unui candidat, ci se limitează la verificarea îndeplinirii unor condiții legale obiective, cum ar fi respectarea termenelor de depunere a candidaturilor, numărul semnăturilor de susținere sau cazurile de interdicție expres prevăzute de lege. Potrivit acesteia, jurisdicția Curții nu se poate extinde la evaluarea comportamentului unui candidat și la atribuirea unor sancțiuni pe această bază, ceea ce ar echivala cu un contencios electoral subiectiv, incompatibil cu cadrul constituțional actual .
Scântei insistă asupra faptului că contenciosul electoral prezidențial trebuie să fie obiectiv și abstract, orientat exclusiv spre respectarea legalității procedurii electorale. Aceasta argumentează că majoritatea Curții a transformat această procedură într-un contencios subiectiv, prin evaluarea comportamentului și opiniilor publice ale candidatului Diana Iovanovici-Șoșoacă. Potrivit Iuliei Scântei, aceste evaluări nu ar trebui să aibă nicio influență asupra deciziei de a accepta sau respinge o candidatură .
În sprijinul acestei poziții, Scântei invocă jurisprudența Curții, care subliniază că interzicerea dreptului de a fi ales poate fi aplicată doar în cazuri expres prevăzute de Constituție și de lege. Printre aceste cazuri se numără condamnările definitive la pedepse privative de libertate sau limitările impuse de art. 37 din Constituție, care se referă la condițiile generale de eligibilitate pentru funcția de Președinte al României. În absența unei astfel de condamnări definitive, nu există motive legale pentru a interzice candidatura doamnei Șoșoacă .
Un alt punct central al opiniei separate este critica formulată de Scântei asupra noilor condiții de eligibilitate introduse de Curte. Hotărârea majorității impune două noi condiții, considerate esențiale pentru un candidat: respectarea Constituției și apărarea democrației. Aceste condiții derivă din jurământul depus de Președintele României, dar, potrivit opiniei separată, ele nu sunt prevăzute expres în Constituție sau în legea electorală și nu pot fi considerate ca fiind noi criterii pentru validarea unei candidaturi .
Scântei afirmă că prin introducerea acestor criterii Curtea a legiferat în afara competențelor sale, extinzând în mod nejustificat condițiile de eligibilitate prevăzute de lege. Ea subliniază că Biroul Electoral Central (BEC) are competența exclusivă de a verifica respectarea condițiilor legale de eligibilitate la depunerea candidaturii, iar aceste condiții sunt strict obiective, cum ar fi numărul semnăturilor de susținere sau cazurile de interdicție prevăzute de Constituție .
În final, Scântei exprimă îngrijorarea că decizia majorității încalcă dreptul la un proces echitabil al candidatului. Aceasta argumentează că, în transformarea contenciosului electoral într-unul subiectiv, Curtea a omis să respecte garanțiile procedurale specifice unui proces echitabil. De exemplu, candidatul nu a avut posibilitatea de a-și prezenta apărarea în mod corespunzător, iar probele nu au fost administrate în conformitate cu normele legale și constituționale. Scântei face o paralelă cu procedurile privind neconstituționalitatea unui partid politic, unde sunt asigurate toate garanțiile procesuale, cum ar fi contradictorialitatea și dreptul la apărare, și susține că aceleași garanții ar trebui aplicate și în cazul contestațiilor privind candidaturile prezidențiale .
Scântei își încheie opinia separată afirmând că decizia majorității Curții Constituționale reprezintă o extindere nejustificată a competențelor acesteia și o încălcare a principiilor fundamentale ale statului de drept și ale democrației. Ea consideră că hotărârea nu respectă cadrul legal stabilit pentru validarea candidaturilor și că introduce noi condiții subiective, neprevăzute de lege.
