Un tribunal olandez a decis că Muzeul Mauritshuis din Haga nu este obligat să restituie tablourile lui Rembrandt urmaşilor unui colecţionar de artă, considerând că formularea testamentului acestuia este neclară. Abraham Bredius, istoric de artă şi colecţionar olandez, a lăsat moştenire 25 de opere muzeului, printre care opt tablouri ale maestrului olandez Rembrandt, cerând, potrivit moştenitorilor săi, ca acestea să fie expuse permanent.
Din lipsă de spaţiu, muzeul – care adăposteşte o colecţie de capodopere de renume mondial, printre care se numără şi celebrul tablou al lui Vermeer, „Fata cu cercel de perlă” – expune în prezent doar zece dintre acestea, păstrând celelalte tablouri din colecţie în depozit, scrie Le Figaro.
Tribunalul districtual din Haga a respins cererea moştenitorilor, care doreau să recupereze operele pentru ceea ce considerau a fi o încălcare a testamentului lui Abraham Bredius, invocând o „anumită incertitudine” în interpretarea documentului.
„Instanţa consideră că obligaţia «de a rămâne expuse exclusiv în respectivul muzeu» nu este suficient de clară în cazul de faţă pentru a justifica interpretarea sa”, se menţionează în hotărâre. Prin urmare, municipalitatea din Haga şi statul olandez rămân proprietarii colecţiei.
Cele 25 de opere de artă, printre care tablourile „Doi bărbaţi africani” şi „Saul şi David” de Rembrandt, au fost lăsate moştenire muzeului Mauritshuis după moartea lui Abraham Bredius, fostul director al muzeului, în 1946. În cadrul procesului din aprilie, muzeul a susţinut că colecţia era prea vastă pentru a putea fi expusă în întregime. Cele 15 opere din rezervă includ tablouri ale altor maeştri ai epocii de aur a picturii olandeze (sec. al XVII-lea), printre care Jan Steen, Jan van Goyen şi Paulus Moreelse.
„Considerăm că este datoria familiei noastre să ne asigurăm că moştenirea lui Bredius este onorată”, a declarat unul dintre membrii familiei în faţa judecătorului, în cadrul procesului din aprilie. Avocatul moştenitorilor a afirmat că motivaţiile familiei nu erau legate de vreun „câştig personal”, ci vizau mai degrabă „onorarea memoriei lui Bredius”.
