În vremuri tot mai digitale, în care inteligenţa artificială este capabilă să livreze texte la secundă, unde mai este locul scrisului de mână în viaţa fiecăruia dintre noi, în educaţie şi în societate? La Ora de Caligrafie, care a avut loc, de Ziua Internaţională a Cărţii în Biblioteca Facultăţii de Litere de la Universitatea Bucureşti, s-a povestit şi s-a scris, s-a răspuns la această întrebare. “Este esenţial pentru orice fiinţă umană să poată să fie autonomă”, “atunci când scriem de fapt ne desenăm pe noi înşine” şi “felul în care scrii te poartă pe tine şi nu pe altcineva” au fost concluziile scriitorilor prezenţi la eveniment.
18 elevi din clasa a III-a de la Şcoala Gimnazială nr. 1 „Sfinţii Voievozi” Bucureşti, împreună cu doamna învăţătoare Cristina Senos, au pus întrebări şi au răspuns la întrebări despre cuvinte-cheie: “încredere”, “respect”, “om bun”, “prietenie” şi “carte”. Călin Hera şi Oana Ivan au fost amfitrioni.
Dacă în urmă cu aproape 10 ani, atunci când a debutat proiectul, doamnele învăţătoare se plângeau că ora de Caligrafie a fost scoasă din programă, după 10 ani profesorii “se luptă” cu părinţii. “De ce trebuie să mai scriem de mână, când avem atâtea gadget-uri?”, mă întreabă. Le spun în primul rând că este un exerciţiu pentru musculatura muşchilor. Apoi, este un exerciţiu de memorie, îi calmează, îi motivează pe copii”, a declarat, pentru News.ro, învăţătoarea Cristina Senos.
Alături de copii s-au aflat la Bibiblotecă: scriitorii Ioana Nicolae, Ana Barton, Radu Paraschivescu, profesorul de Economie Cristian Năsulea, terapeuta Alexandra Irod, Ana Rubeli, preocupată de tot ce înseamnă arhitectura oraşului, jurnaliştii Cătălin Striblea, Alexandra Tănăsescu, Anca Suciu, Amalia Enache, actriţa Ada Condeescu. Fiecare personalitate a avut coleg de bancă un elev, fie pe Anelise, Dariana, Damian sau Alex.
Prof. univ. dr. Marian Preda, rectorul Universităţii Bucureşti, prezent la eveniment, a punctat ce înseamnă scrisul de mână în epoca digitală: „A scrie de mână nu înseamnă a nu scrie pe calculator. Cineva a spus că inteligenţa artificială nu va înlocui oameni, dar cei care o stăpânesc cu siguranţă îi vor înlocui pe cei care nu o stăpânesc. Ei bine, în acelaşi timp eu spun că tot ce ştim să facem noi singuri ne face liberi, autonomi”.
„Când scriu pentru mine şi când pot, scriu de mână întotdeauna (…) Este esenţial pentru orice fiinţă umană să poată să fie autonomă (…) Inteligenţa artificială este un instrument şi trebuie să-l luăm ca atare, trebuie folosită în mod uman, cu instrumentele noastre. Trebuie să ne adaptăm şi noi la inteligenţa artificială. Deci va fi o luptă pe care până la urmă eu sunt sigur că o vor câştiga oamenii şi nu roboţi”, a subliniat rectorul.
Scriitorul Radu Paraschivescu a povestit că nu face fişe pe personaje, “pluteşte în necunoscut”, amintindu-şi că a fost ataşat de scrisul de mână, adorând să înceapă să scrie pe prima pagină a unui caiet. Acum scrie la tastatură, dar are dovada că a scris de mână, prin arhiva sa, care conţine şi câteva sute de pagini de traduceri scrise de mână.
„Acum scriu direct pe tastatură. Nu fac fişe de personaj. Ştiu că aşa e înţelept, aşa e riguros. Am însă nişte traduceri scrise integral de mână. De ce am scris de mână? Pentru că mi s-a stricat banda de la maşina de scris. Cuvântul detestat de scriitor este “Românica”. Radu Paraschivescu consideră că “acest cuvânt este spus de oameni care îşi diminutivează ţara mărindu-se pe ei, asta mi se pare o obrăznicie”. Iar cel mai frumos cuvânt este considerat: “ciocolată”, fiind un mare fan.
„Noi, când scriem de mână, ne desenăm pe noi înşine”, este de părere scriitoarea Ioana Nicolae. „Lumea ar fi gri, gri, gri, ar fi uniformă dacă nu am scrie de mână, pentru că noi când scriem de mână, desenăm. Noi când scriem de mână, facem volute”. Ioana Nicolae le-a arătat copiilor unul dintre jurnalele pe care îl scrie din 2011. A scris prima poezie în clasa a treia, iar jurnale scrie din clasa a VI-a.
„Câteodată mă gândesc că alfabetul este, de fapt, cea mai mare invenţie a oamenilor. Faptul că noi putem să ne transmitem gândurile şi să le desenăm, mi se pare cel mai mare lucru”, a mai apreciat scriitoarea.
Jurnalistul Cătălin Striblea a mărturisit: “Deşi scriu la calculator, toată documentarea şi structura programelor pe care le fac este de mână, pentru că nu pot funcţiona altfel. Am o problemă: nu-mi mai înţeleg scrisul, dar am o tabletă care ştie să transforme scrisul în word”.
Totodată, elevii au fost curioşi să afle de la jurnalista Amalia Enache dacă îi place să mai scrie de mână sau la calculator, cu pana sau cu stiloul, de ce mai scrie de mână, dacă are o carte preferată.
“Felul în care scrii este al tău şi te poartă pe tine şi nu poate să poarte pe nimeni altcineva”, a exprimat scriitoarea Ana Barton, care a scris „Răvaşe din călimară”, Editura Creator.
„Începem scrierea din clasa întâi şi atunci le propun să fim detectivi, pentru că fiecare detectiv trebuie să-şi lase amprenta. Şi atunci încercăm să ne străduim, să scrim cât mai frumos, citeţ, să înţelegem ce am scris”, a explicat învăţătoarea de ce dă importanţă scrisului de mână.
La finalul orei, fiecare copil şi invitat a fost rugat să scrie o scrisoare. Anelise i-a scris mamei. “Nu am scris foarte drept”, mi-a spus ea.
