Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, a evidențiat, duminică, la proclamarea locală a canonizării Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia de la Samurcășești, activitatea misionară și jertfa acesteia în sprijinul oamenilor sărmani și al Bisericii, precum și mărturisirea credinței în perioada regimului comunist.
Patriarhul Daniel a afirmat că Sfânta Cuvioasă Muceniță Evloghia de la Samurcășești a fost o binecuvântare revărsată peste săraci, peste satele Munteniei și peste Biserica încercată în vremuri de prigoană atee comunistă.
‘Cu evlavie și recunoștință cinstim astăzi pe Sfânta Cuvioasă Muceniță Evloghia de la Samurcășești, mare misionară în perioada interbelică, a celui de-al Doilea Război Mondial și în zorii prigoanei comuniste din România. Cuvântul ei duhovnicesc a trezit sufletele contemporanilor, îndreptându-le atenția către Dumnezeu și către Biserică. Prin activitatea sa, Sfânta Cuvioasă Evloghia a fost o binecuvântare revărsată peste săraci, peste satele Munteniei și peste Biserica încercată în vremuri de prigoană atee comunistă. Analizând lucrarea sa duhovnicească, se desprind trei aspecte importante: iubirea ei milostivă față de oamenii sărmani, lucrarea misionară permanentă și mărturisirea lui Hristos cu prețul vieții’, transmite Patriarhul, citat într-un comunicat remis AGERPRES.
Sfânta Evloghia a ajutat văduve, orfani, studenți și familii nevoiașe și a sprijinit biserici și mănăstiri. De asemenea, a străbătut numeroase sate din Muntenia, unde a propovăduit credința, a organizat activități catehetice și le-a oferit oamenilor icoane, cărți de rugăciuni și alte obiecte bisericești.
‘Ea a zăcut ani întregi fără putere, grav bolnavă, cunoscând ce înseamnă sărăcia, boala și uitarea celorlalți. De aceea, în fața flămândului, a orfanului sau a bolnavului, cuvioasa nu vedea un străin, ci îl vedea pe Hristos Care a ajutat-o și i-a dat putere să facă binele și celor din jurul ei. Ea recunoștea îi cei neajutorați și propria durere de odinioară. Votul monahal al sărăciei l-a trăit cu o strictețe care ne uimește și astăzi, fiindcă nu păstra nimic pentru sine. Tot ce primea oferea celor lipsiți: văduve și orfani, studenți săraci și familii nevoiașe. Iarna, Sfânta Cuvioasă Evloghia nu își încălzea chilia, pentru ca celelalte maici să aibă suficiente lemne de foc. În această jertfă ascunsă se vede măsura adevăratei iubiri, care nu dăruiește din prisos, ci din propria nevoie, asemenea văduvei din Evanghelie care oferit tot puținul ei (cf. Marcu 12, 41-44 și Luca 21, 1-4)’, a afirmat Patriarhul.
Preafericitul Părinte a menționat că deosebit de grăitor este felul în care Sfânta Evloghia și-a prăznuit ziua onomastică în anul 1934, când a oferit o masă pentru cincizeci de săraci.
‘Cu binecuvântarea Patriarhului Miron Cristea, Sfânta Cuvioasă Evloghia a străbătut satele adunând milostenii pentru oamenii nevoiași, pe care le ducea la Ospătăria săracilor ‘Mila creștină a Sfintei Patriarhii’. Pentru această slujire, întâiul Patriarh al Bisericii noastre, Miron Cristea, i-a acordat în anul 1935 o diplomă de onoare’, menționează Patriarhul Daniel.
Patriarhul subliniază și faptul că Sfânta Evloghia a fost și ajutătoare a bisericilor și mănăstirilor, făcând colecte pentru lăcașele de cult care se zideau în acea perioadă.
‘După cutremurul din anul 1940, chiliile și biserica Mănăstirii Samurcășești au fost afectate din cauza seismului, iar Sfânta Cuvioasă Evloghia a adunat ajutoare prin satele în care propovăduia și astfel, clădirile afectate de cutremur au putut fi restaurate. Dragostea ei trecea chiar și dincolo de hotarele țării, încât l-a ajutat pe schimonahul athonit Ghedeon Chelarul să colecteze fonduri pentru construcția bisericii Chiliei ‘Sfântul Gheorghe’ – Livadogheni, de la Kapsala, din Sfântul Munte Athos, unde obișnuia să trimită pomelnice și daruri’, arată Preafericitul Părinte.
Potrivit Patriarhului, lucrarea misionară a Sfintei Cuvioase Evloghia a început în același an al vindecării ei, 1927.
‘Ea a intrat în Asociația Creștin Ortodoxă ‘Patriarhul Miron’ și, cu binecuvântarea protosinghelului Teofil Ionescu, viitor episcop român la Paris, Sfânta Cuvioasă Evloghia a început să vestească Evanghelia prin cateheze din sat în sat. (…) După ce a intrat ca soră în mănăstire, a continuat lucrarea catehetică, împletind viața de obște cu drumurile nenumărate prin satele Munteniei, pe care le-a străbătut pe jos, pe arșiță și pe ploaie, prin noroaie și zăpezi. În coșul ei de papură ducea icoane, cruciulițe, candele și cărți de învățătură, pe care le oferea oamenilor, ca pe niște semințe ale credinței. Satele pe care le-a cercetat cuvioasa erau, în multe privințe, pustiite sufletește, iar ea a mers cu precădere acolo unde boala sufletească era mai adâncă. Revista ‘Cuvânt bun’ o înfățișa ca pe o lucrătoare neînfricată, cu o hotărâre nestrămutată și cu o îndrăzneală asemănătoare curajului vechilor apologeți ai credinței. La Turtucaia, unde ea a poposit în anul 1931 cu desaga plină de cărți și iconițe, unii au luat-o în râs, alții au împroșcat-o cu vorbe grele, dar au fost și suflete care au plâns ascultând-o, iar câțiva bărbați care fumau din copilărie au lepădat pentru totdeauna această patimă’, a spus Patriarhul Daniel.
Preafericitul Părinte mai arată că, prin râvna ei, Sfânta Evloghia a ajuns una dintre cele mai active misionare ale asociației.
‘Cei pe care i-a adus la credință dădeau ei înșiși mărturie că prin ea li s-a descoperit voia lui Dumnezeu și s-au trezit din somnul păcatului spre o viață nouă. Deși era mică de statură și firavă la trup, se urca pe o masă în mijlocul satului, iar glasul ei răsuna ca o trâmbiță până departe. Mustra fără teamă beția, desfrâul, dezbinările, crimele, avortul, vrăjitoria, descântecele, ghicitul și spiritismul, mai ales când acestea pângăreau ziua de duminică, pe care ea o dorea închinată Domnului și petrecută în biserică. Pe copii îi aduna și îi pregătea pentru serbări religioase, iar în acest fel învățătura de credință era sădită de timpuriu în inimile celor mici, iar prin aceștia ea ajungea și la părinții lor. Acolo unde Sfânta Cuvioasă Evloghia trezea sufletele, bisericile se umpleau până la refuz, iar cârciumile rămâneau goale. Lucrând în bună înțelegere cu preoții, învăța poporul să cânte cântări bisericești și le explica pe înțelesul tuturor cuvintele Sfintei Scripturi. Una dintre grijile ei cele mai mari a fost să aducă la Taina Cununiei pe cei care trăiau necununați, fără binecuvântarea Bisericii. Așadar, lucrarea ei era o misiune a Bisericii, care îi aducea pe oameni la Sfântul Altar, adică la Sfânta Liturghie, la Sfintele Taine și la viețuirea creștină’, mai transmite Patriarhul.
Patriarhul Daniel subliniază și că, încă din primii ani de propovăduire, cuvântul Sfintei Cuvioase Evloghia a trezit împotrivirea celor care câștigau bani din păcatul și patimile altora sau care nu voiau să-și schimbe viața.
‘La Copăceni-Mogoșești, pe când le tâlcuia credincioșilor Sfânta Evanghelie, adunarea acestora a fost amenințată de jandarmi, de cârciumar și de câțiva bețivi, care i-au insultat și i-au împiedicat să continue lucrarea duhovnicească. În satul Olteni, un flăcău care o denigra pe Sfânta Evloghia, numindu-i cărțile ei minciuni, a văzut cum i se aprinde în chip neașteptat mâneca stângă a cămășii, iar cei de față au sărit îngroziți să stingă focul. La Epurești, cârciumarii, văzând că oamenii nu mai vin să consume alcool, au plănuit uciderea ei, însă individul tocmit să o înjunghie a fost trăsnit de fulger. Altă dată, Sfânta Cuvioasă Evloghia a fost luată cu sila de un om desfrânat pentru a fi necinstită, însă ea a fost apărată de Dumnezeu printr-o furtună năprasnică, iar omul desfrânat care voia să o batjocorească a rămas paralizat’, a afirmat Preafericitul Părinte.
Patriarhul Daniel a amintit că activitatea sa misionară a continuat și după instaurarea regimului comunist, în pofida presiunilor și persecuțiilor. În decembrie 1949, în satul Ulmeni din județul Călărași, Sfânta Evloghia a fost bătută cu cruzime de un grup de comuniști, fiind lăsată aproape fără viață. Ulterior, a fost internată la Spitalul Brâncovenesc din București, iar la scurt timp a cerut să fie dusă la Mănăstirea Samurcășești, unde a murit în seara zilei de 19 decembrie 1949.
Patriarhul Daniel mai spune că, la 15 ianuarie 2026, când ‘cinstitele ei moaște’ au fost deshumate din cimitirul mănăstirii, cei prezenți acolo au văzut că ‘osemintele aveau o culoare galben aurie și răspândeau bună mireasmă’, fiind încă o dată încredințați de sfințenia acestei martire a lui Hristos.
Astfel, spune Preafericitul, trupul pe care ‘prigonitorii’ îl zdrobiseră în bătaie a fost preaslăvit de Dumnezeu, devenind ‘făcător de minuni’, fiind cunoscute multe cazuri de vindecări săvârșite se Sfânta Cuvioasă Evloghia.
‘Astăzi (duminică – n.r.), la momentul binecuvântat al proclamării locale a canonizării Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia de la Samurcășești, dorim să exprimăm aprecierea și prețuirea noastră față de ierarhii, clericii și credincioșii prezenți care, cu multă dragoste, au venit să o cinstească pe această mare mărturisitoare a lui Hristos din perioada regimului comunist, care s-a făcut prin viața ei pildă de răbdare în suferință și de iubire față de Domnul Iisus Hristos, pentru a cărui Evanghelie și-a dat viața, primind astfel cununa muceniciei. Ne rugăm Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia de la Samurcășești ca, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, ocrotitoarea acestei mănăstiri, și cu toți sfinții, să mijlocească înaintea Preasfintei Treimi să ne dăruiască tuturor pace și bucurie, sănătate și mântuire’, transmite Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
