Patronatul Importatorilor de Forţă de Muncă (PIFM) atrage atenţia că în România există mii de cetăţeni străini angajaţi legal, care deşi achită lunar contribuţia de sănătate, nu beneficiază efectiv de servicii medicale, deşi şi-au respectat integral obligaţiile faţă de stat. Organizaţia susţine că situaţia este cauzată de disfuncţionalitatea administrativă şi tehnică şi nicidecum de o lacună legislativă.
Ceea ce se întâmplă este cu atât mai greu de înţeles, cu cât persoanele în cauză „deţin permis de şedere valabil şi plătesc contribuţia, dar tot nu apar ca asigurate”, susţin reprezentanţii PIFM într-un comunicat de presă.
Patronatul semnalează lipsa de integrare a bazelor de date dintre Inspectoratul General pentru Imigrări, ANAF şi CNAS. Deşi informaţiile privind plata contribuţiilor şi valabilitatea permiselor de şedere se află deja în sistemele acestor instituţii, absenţa unei conexiuni între ele împiedică fluxul normal de date, atrag atenţia reprezentanţii PIFM.
,,Vorbim despre oameni care muncesc legal, plătesc taxe şi contribuţii la zi, dar care, atunci când au nevoie de un medic, sunt trimişi acasă pentru că nu apar în sistem. Nu cerem nicio favoare şi nicio schimbare de lege, cerem ca un sistem care primeşte deja toate datele necesare să îşi facă treaba automat. Este o chestiune de bun-simţ administrativ şi de respect faţă de nişte oameni care îşi îndeplinesc toate obligaţiile”, a declarat Corina Constantin, vicepreşedinte al Patronatului Importatorilor de Forţă de Muncă.
Organizaţia a trimis mai multe adrese către Ministerul Finanţelor, Ministerul Sănătăţii şi către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate prin care solicită actualizarea automată a calităţii de asigurat pe baza contribuţiilor deja raportate prin declaraţia D112, eliminând astfel necesitatea depunerii unor cereri scrise individuale.
De asemenea, Patronatul cere interoperabilitatea sistemelor informatice între IGI, ANAF şi CNAS, o măsură care ar permite transmiterea automată către casele de asigurări a datelor privind valabilitatea permiselor de şedere şi ar debloca fluxul informaţional dintre aceste instituţii.
Nu în ultimul rând, PIFM mai propune introducerea unei proceduri electronice de transmitere în bloc a solicitărilor de înregistrare sau actualizare, dedicată angajatorilor cu un număr mare de salariaţi, însoţită de un termen legal de soluţionare.
Printre solicitări se numără şi recunoaşterea calităţii de asigurat pe toată perioada în care se plăteşte contribuţia, inclusiv în intervalul de 90 de zile prevăzut de lege după expirarea documentului de şedere, precum şi înfiinţarea unui punct de contact dedicat angajatorilor care gestionează un volum mare de cetăţeni străini, până la implementarea soluţiilor tehnice definitive.
Servicii medicale refuzate
Patronatul semnalează o situaţie critică care afectează mii de cetăţeni străini angajaţi legal în România: deşi plătesc lunar contribuţii sociale de sănătate, ei nu apar ca asiguraţi în sistemul public de sănătate, iar atunci când au nevoie de servicii medicale sunt refuzaţi, cu toate că şi-au îndeplinit în întregime obligaţiile legale şi fiscale.
Consecinţa directă este aceea că salariatul străin achită lunar contribuţia de sănătate, dar nu poate beneficia efectiv de servicii medicale, deşi şi-a respectat integral obligaţiile faţă de stat, se precizează în comunicat.
Reprezentanţii Patronatului, ai cărui membri gestionează anual formalităţile de imigrare pentru câteva mii de cetăţeni străini veniţi în România pentru a se angaja, susţin că această situaţie nu este determinată de o lacună legislativă, ci de o disfuncţionalitate administrativă şi tehnică.
„Calitatea de asigurat este îndeplinită potrivit art. 222 din Legea nr. 95/2006, iar contribuţia este reflectată în declaraţia D112 depusă de angajator, însă statutul persoanei în sistemul informatic nu se actualizează automat pe baza acestor date”, se menţionează în document.
Trei situaţii întâlnite frecvent
Angajatorii membri ai organizaţiei patronale au semnalat trei situaţii care se repetă frecvent. O primă categorie de cetăţeni străini nu figurează ca asiguraţi nici după obţinerea permisului de şedere, deşi contribuţia a fost reţinută şi virată la stat. O a doua situaţie vizează persoane care nu apar deloc înregistrate în sistem, corectarea fiind posibilă doar dacă angajatorul depune, individual, o solicitare scrisă către casa de asigurări competentă, pentru fiecare salariat în parte. În al treilea rând, angajatorii cu un număr mare de salariaţi se confruntă cu refuzul sau cu neprocesarea acestor solicitări, pe motivul lipsei de personal la nivelul instituţiilor responsabile.
„Un proces care ar trebui să fie automat devine o sarcină manuală pusă în grija angajatorului, imposibil de dus la capăt în timp util atunci când numărul de salariaţi este mare. Consecinţa directă este aceea că salariatul străin achită lunar contribuţia de sănătate, dar nu poate beneficia efectiv de servicii medicale, deşi şi-a respectat integral obligaţiile faţă de stat”, se arată în comunicat.
PIFM mai precizează că, printr-un răspuns oficial transmis, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a confirmat că rezidenţa pe teritoriul României, atestată prin permisul de şedere eliberat de autorităţile române, constituie condiţia de asigurare în sistemul public de sănătate.
„Blocajul este unul administrativ şi tehnic, care poate fi remediat fără nicio modificare legislativă, tocmai pentru că persoanele în cauză deţin permis de şedere valabil şi plătesc contribuţia, dar tot nu apar ca asigurate”, atrage atenţia patronatul.
