Prim-ministrul socialist spaniol Pedro Sánchez a devenit o figură emblematică a stângii la nivel mondial, în special datorită schimburilor de replici aprinse cu Donald Trump, statut pe care ar trebui să şi-l consolideze prin găzduirea, vineri, la Barcelona, a unui summit al progresiştilor din întreaga lume, scrie AFP.
Între ciocnirile sale repetate cu preşedintele american, criticile virulente la adresa Israelului şi politica deschisă faţă de imigraţie în Spania, Pedro Sánchez reprezintă o excepţie într-o Europă care se înclină de ani de zile spre dreapta.
Ultimul episod: opoziţia sa fermă faţă de războiul împotriva Iranului, în ciuda ameninţării cu represalii comerciale de Donald Trump atunci când Spania a refuzat americanilor utilizarea bazelor militare de pe teritoriul său.
Pedro Sánchez este, de asemenea, unul dintre puţinii lideri occidentali de prim rang care a calificat drept „genocid” războiul dus de Israel în Gaza după ofensiva Hamas din octombrie 2023.
Datorită acestor poziţii, Spania „a câştigat în leadership, influenţă şi vizibilitate în numeroase ţări”, explică pentru AFP Ignacio Molina, cercetător la Institutul Real Elcano din Madrid, menţionând în special lumea arabă sau America Latină.
Şi alte ţări se opun, de asemenea, Israelului şi Statelor Unite, dar Spania, datorită apartenenţei sale la NATO şi la Uniunea Europeană, are, de exemplu, mai multă pondere decât Irlanda sau Norvegia, adaugă el, referindu-se la cele două ţări care au recunoscut statul palestinian în acelaşi timp cu Madridul, în mai 2024.
„Spania are o pondere mai mare printre marile ţări ale Uniunii Europene decât înainte”, confirmă Joan Botella, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Autonomă din Barcelona.
Şi, într-adevăr, Pedro Sánchez, care prezidează în prezent Internaţionala Socialistă, pare să atragă din ce în ce mai mult atenţia mass-mediei internaţionale şi a semnat, de exemplu, articole de opinie în New York Times sau în Le Monde diplomatique.
„Pedro Sánchez a devenit purtătorul de cuvânt al opoziţiei politice occidentale faţă de preşedintele Statelor Unite”, scria The Wall Street Journal în martie, în timp ce Financial Times îl descria drept „nemesisul lui Trump în Europa” (duşmanul său de moarte).
Summitul „Global Progressive Mobilisation”, care se desfăşoară vineri şi sâmbătă la Barcelona, timp de două zile, ar trebui să-i ofere o nouă ocazie de a se impune ca lider al stângii la nivel internaţional.
Preşedinţii brazilian Lula, sud-african Cyril Ramaphosa şi mexican Claudia Sheinbaum vor participa la această întâlnire, care, potrivit organizatorilor, are ca scop mobilizarea împotriva ascensiunii extremei drepte.
„Noi, partidele şi guvernele progresiste, trebuie să ne unim, să le spunem cetăţenilor că facem parte dintr-un demers care depăşeşte politica internă şi graniţele noastre şi care constă în adoptarea unei viziuni pozitive şi umaniste”, a declarat Pedro Sánchez marţi în China, cu ocazia celei de-a patra vizite pe care o efectuează în această ţară în ultimii patru ani.
Însă, în timp ce spaniolul câştigă teren pe scena internaţională, el provoacă diviziuni în ţara sa, unde nu a dispus niciodată de o majoritate parlamentară de la venirea sa la putere în 2018 şi unde mai mulţi dintre apropiaţii săi, aliaţii politici şi membrii familiei sale se află în centrul unor anchete şi procese pentru corupţie.
„Pedro Sánchez mizează puternic pe politica externă, pentru că acolo se simte în largul său şi pentru că majoritatea opiniei publice îi este favorabilă”, subliniază Joan Botella.
Peste 68% dintre spanioli se opuneau războiului împotriva Iranului, inclusiv în rândul alegătorilor Partidului Popular (PP), principalul partid de opoziţie, potrivit unui sondaj publicat în martie în cotidianul El Pais.
„Spaniolii au un complex de inferioritate când ies din ţara lor. Şi, în acest sens, figura lui Pedro Sánchez face bine” multor oameni, chiar şi dincolo de electoratul său, continuă Joan Botella.
PP îl acuză, la rândul său, că s-a folosit de politica externă pentru a recâştiga votanţii şi a distrage atenţia de la scandalurile care îi vizează pe apropiaţii săi şi pe partidul său.
„El foloseşte această imagine de lider progresist, opus lui Trump, pentru a atrage voturile stângii”, analizează şi Juan Tovar Ruiz, profesor de relaţii internaţionale la Universitatea din Burgos.
Dar o astfel de strategie are „consecinţe la nivel european”, unde Spania ar putea pierde sprijinul unor aliaţi tradiţionali conduşi de dreapta, precum Germania şi Italia, avertizează Juan Tovar Ruiz sau Ignacio Molina. „Dar, în cele din urmă, are mai mult de câştigat decât de pierdut”, consideră Molina.
