O deminare a Strâmtorii Ormuz poate dura şase luni şi să exercite presiuni asupra preţului hidrocarburilor la scară mondială, a estimat Pentagonul într-o prezentare – clasificată – în Congresul american, dezvăluită de cotidianul american The Washington Post (WP), relatează AFP.
Cotidianul a citat miercuri trei oficiali anonimi, potrivit cărora ”congresmenii au fost informaţi că Iranul ar fi putut amplasa 20 de mine sau mai multe în Strâmtoarea Ormuz şi în împrejurimi”.
Potrivit unei prezentări a unui oficial de la Apărare, ”unele au fost puse în apă de la distanţă, cu ajutorul tehnologiei GPS”, ceea ce complică detectarea lor.
Altele au fost ”depuse la apă de către forţe iraniene, cu ajutorul unor ambaracţiuni de talie mică”, potrivit aceleiaşi surse.
Un purtător de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, contactat de AFP, a dezminţit aceste dezvăluiri.
El a denunţat ”divulgări, dintre care o mare parte sunt false, provenind de la briefing clasificat şi cu uşile închise”, care ţin, în opinia sa, de un ”jurnalism necinstit”.
O închidere a Strâmtorii Ormuz pe o perioadă de şase luni ”este imposibilă şi total inacceptabilă”, a declaat Sean Parnell.
Există puţine informaţii fiabile despre problema minării Strâmtorii Ormuz, tranzitată în vremuri normale de o cincime din transportul mondial de hidrocarburi.
Gardienii Revoluţiei, armata ideologică a Iranului, avertizau la mijlocul lui aprilie cu privire la o ”zonă periculoasă” de 1.400 de kilometri pătraţi – adică de 14 ori suprafaţa Parisului – în care se puteau afla mine.
Ei au publicat o hartă maritimă a Strâmtorii Ormuz care delimitează o zonă potenţial minată.
Un cerc înconjoară sudul strâmtorii, cu menţiunea ”zonă periculoasă”.
Harta indică rute alternative.
Iranul dispune de un arsenal sofisticat de mine marine.
Acesta include mine care se află în derivă, care plutesc la suprafaţă, mine de tip Orin, menţinute sub apă de un cablu, mine de fund sau mine cu torpilă.
Unele dintre aceste mine se pot declanşa atunci când ”detectează” o fregată în apropiere, cu ajutorul unor senzori acustici sau magnetici.
Potrivit CBS News, care citează oficiali americani, Republica islamică dispune de capacităţi militare superioare faţă de ceea ce vrea să creadă Pentagonul.
Jumătate din stocul iranian de rachete balistice era încă intact la începutul lui aprilie, iar 60% din flota navală iraniană ar fi operaţională.
Directorul agenţiei militare americane de spionaj (Defense Intelligence Agency, DIA), însărcinată cu culegerea informaţiilor militare, declara recent, într-o audiere în Camera Reprezentanţilor, că Iranul este în conrinuare capabil să le provoace pagube adversarilor săi.
ARMATORII RĂMÂN PRUDENŢI
Preşedintele american Donald Trump anuţa săptămâna trecută că Teheranul, ”cu ajutorul Statelor Unite, (a) retras sau (era) pe cale să retragă toate minele marine”.
Însă această informaţie nu a fost confirmată de către Republica islamică.
Armatorii rămân prudenţi.
Inclusiv în cazul unei redeschideri oficiale a strâmtorii de către Teheran şi Washington, ei au nevoie de precizări cu privire la rute pe care să le urmeze şi se tem de aceste mine, avertiza vineri un purtător de cuvânt al gigantului german de transport maritim Hapag-Lloyd, Nils Haupt.
Mai multe ţări ”nebeligerante” s-au declarat pregătite, în această privinţă, de o ”misiune neutră” de securizare a Strâmtorii Ormuz.
Preţioasa strâmtoare se află în centrul conflictului armat lansat la 28 februarie de Statele Unite şi Israel în Iran, urmat de intrarea în vigoare a unui armistiţiu între Washington şi Teheran la 8 aprilie.
Potrivit Teheranului, navele este necesar să obţină o autorizare pentru a pleca din sau a intra în Golful Persic prin Strâmtoarea Ormuz, în timp ce Statele Unite blohează accesul în porturile iraniene începând de la 13 aprilie.
