În vremuri marcate de un ”rău absolut” și de ”minciună generalizată”, scriitorul Mircea Cărtărescu, a cărui operă se inspiră din copilăria petrecută într-un regim totalitar, vede în scriitură o formă de rezistență, scrie AFP.
Literatura este ”asemenea unui pansament pe o rană” în aceste timpuri ”teribile”, a mărturisit scriitorul pentru AFP săptămâna trecută, cu prilejul lansării celui mai recent volum, o culegere de aforisme despre actul creației.
”Trăim într-o epocă în care vin amenințări din atâtea părți, încât nu mai știm de ce să ne apărăm”, a adăugat el, referindu-se la războaie, tensiuni sociale, schimbări climatice și ”confuzia ideologică”.
Mircea Cărtărescu, în vârstă de 70 de ani, este cel mai tradus scriitor român contemporan și este frecvent menționat printre favoriții pentru premiul Nobel pentru Literatură.
În romanele sale, care amestecă realitatea și imaginarul, scriitura reprezintă, în primul rând, o căutare intimă.
”Scriu ca să înțeleg cine sunt”, rezumă autorul ”Solenoid” și al trilogiei ”Orbitor”, comparând procesul scriiturii cu munca termitelor care își construiesc cuiburi fără să știe cum vor arăta în final.
Iau astfel naștere romane labirintice, considerate de unii critici captivante, dar de alții, greu de parcurs.
Trauma fondatoare
”Nu am scris niciodată literatură ca să public cărți, ci pentru a trăi în ele”, a spus scriitorul, referindu-se la cel mai recent roman, ”Theodoros”, o frescă de 632 de pagini publicată în 2022, povestea fiului unui slujitor care ajunge împărat.
După ”Theodoros”, nu a mai simțit nevoia urgentă de a se apuca de un nou roman, chiar dacă lucrează în prezent la un nou proiect, dar care nu este, subliniază scriitorul, ”un roman în sensul strict al cuvântului”.
”Este ceva ce nu am mai scris până acum și cred că nici altcineva nu a mai scris așa ceva”, a adăugat scriitorul fără a oferi detalii.
Născut în București în anul 1956 într-o Românie pe care o descrie ca ”marcată de sărăcie și o foamete teribilă”, Mircea Cărtărescu s-a refugiat de la o vârstă fragedă în literatură.
Copil introvertit, apoi student și profesor la Universitatea din București, scriitorul spune că trăiește ”doar pentru și prin literatură”.
Pasionat de Bob Dylan, din care a tradus în română 100 dintre ”cele mai frumoase poeme”, Mircea Cărtărescu se descrie ca un ”beatnic, un liberal în sensul cel mai larg al termenului”. Dar mai presus de toate, copilăria este tema principală a operei lui.
Trauma fondatoare este moartea fratelui său geamăn la vârsta de doar 18 luni.
”Este perioada cea mai obscură, care mă intrigă cel mai mult”, mărturisește el.
”Aproape tot ceea ce am scris are legătură cu asta. Am simțit întotdeauna că îmi lipsește ceva ca și cum mă priveam într-o oglindă și nu vedeam pe nimeni”, a declarat scriitorul într-un interviu pentru ziarul Adevărul în urmă cu câțiva ani.
A pus decesul fratelui pe seama ”condițiilor îngrozitoare” în care trăiau părinții săi, într-o cameră insalubră dintr-un cartier muncitoresc din București.
”Nebunie colectivă”
După decenii de privațiuni, 22 decembrie 1989, ziua căderii regimului totalitar al lui Nicolae Ceaușescu, a fost pentru scriitor, ca ”pentru toți românii, cea mai fericită zi”.
Ulterior, Cărtărescu a apărat independența justiției și a protestat împotriva abuzurilor postcomuniste. Pe parcurs însă și mai ales după pandemia de COVID din 2020, scriitorul spune că și-a pierdut speranța și că preferă se se consacre exclusiv literaturii.
Într-un volum de jurnal publicat, scriitorul critică ascensiunea unui candidat de extremă dreaptă cu prilejul alegerilor prezidențiale din 2024 în România, pe care o descrie ca o ”nebunie colectivă”. Compară vremurile actuale cu perioada de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, la care se adaugă riscurile legate de inteligența artificială, ”cea mai mare amenințare la adresa umanității”, potrivit scriitorului.
Scriitorul afirmă că nu va folosi niciodată AI în textele sale și că nici nu ar citit o carte scrisă cu ajutorul inteligenței artificiale întrucât interesul său constă în explorarea umanului. ”De ce să citesc creațiile unui insectoid sau ale unui extraterestru?”.
Într-o librărie din București, zeci de cititori, cufundați într-o liniște aproape religioasă, l-au ascultat pe scriitor vorbind despre cea mai recentă carte a sa.
”Ne-am adunat aici ca să discutăm despre o carte și ca să protestăm împotriva unei lumi care nu se mai seamănă”, a spus scriitorul.
