Miguel de Cervantes Saavedra, considerat cea mai importantă figură a literaturii spaniole, cunoscut mai ales pentru ‘Don Quijote de la Mancha’, tradus în peste 60 de limbi, s-a născut la Alcala de Henares, Spania, la 29 septembrie 1547.
A urmat școala elementară în Cordoba, Colegiul Iezuit din Sevilla și apoi Universitatea din Salamanca.
Cititor pasionat, Cervantes era deopotrivă interesat de poezie și de teatru.
În 1566 s-a mutat cu familia la Madrid.
În 1569 a plecat în Italia unde a rămas mai mulți ani și unde a intrat în contact cu arta și literatura italiană – poemele cavalerești ale lui Ludovico Ariosto și ‘Dialogurile de amor’ ale Leon Hebreo, de inspirație neoplatonică – care aveau să-l influențeze în conturarea concepțiilor artistice, conform https://www.liceulcervantes.ro/ .
În 1570 s-a înrolat în armată și a luat parte la lupta maritimă de la Lepanto (1571), unde a fost grav rănit la mâna stângă.
A participat și la alte campanii militare, iar în 1575, pe când se întorcea în Spania, a fost capturat de pirați și a petrecut cinci ani în captivitate ca sclav în Alger, până când a fost răscumpărat în 1580.
S-a întors în Spania la 33 de ani, parțial infirm și fără nici un fel de perspectivă, lucrând ca ofițer de intendență și ca agent fiscal. A fost trimis de mai multe ori la închisoare pentru nereguli în contabilitate și, în timp ce se afla la închisoarea din Sevilla, se spune că a început să lucreze la romanul ‘Ingeniosul hidalgo Don Quijote de la Mancha’, a cărui primă parte se publică în 1605, iar continuarea în 1615, cu puțin timp înainte de moartea sa.
A publicat primul său roman, ‘Galateea’, în 1585.
A scris și piese de teatru: ‘Marea sultana’ (1615), ‘Bătălia navală’, ‘Cucerirea Ierusalimului’, ‘Amarantul’, ‘Unica și viteaza Arsinda’, ‘Labirintul iubirii’ și tragediile ‘Asediul Numanciei’ și ‘Suferința din Alger’.
În 1604 avea să termine primul volum din ‘Don Quijote’, care va fi publicat un an mai târziu, la Madrid. Cartea va avea, în același an, alte patru ediții, dintre care două la Lisabona.
În 1614 a publicat celebrele ‘Nuvele exemplare’, urmate la scurt timp de poemul ‘Călătoria în Parnas’.
În 1615 finalizează ‘Don Quijote’, pentru ca la scurt timp să publice piesele de teatru ‘Pedro de Urdemalas’, ‘La judecătoria de divorțuri’, ‘Codoșul văduv pe nume Trampagos’, ‘Grota din Salamanca’. În aceeași perioadă va mai scrie și romanul de aventuri ‘Muncile lui Persiles și ale Sigismundei’, pe care îl va dedica pe patul de moarte Contelui de Lemos.
Capodopera lui Cervantes, ‘Don Quijote de la Mancha’, a fost interpretată fie ca o parodie a romanelor cavalerești, fie ca o epopee a idealismului eroic, ca un comentariu la alienarea autorului sau ca o critică a imperialismului spaniol. În timp ce tradiția romantică a minimalizat ilaritatea romanului transformându-l pe Don Quijote într-un erou tragic, cititorii care îl consideră o parodie acceptă ad litteram intenția lui Cervantes de a denunța romanele populare ale timpului său. Deși nu s-au găsit dovezi, este probabil ca Cervantes să fi fost un converso (de origine evreiască), având în vedere legăturile tatălui său cu profesia medicală, existența itinerantă a familiei și refuzul guvernului de a-i primi cele două cereri de posturi în Indii. Cu toate acestea, ironia nuanțată a autorului, perspectiva sa umanistă și geniul său comic contrastează semnificativ cu tonul melancolic, didactic atribuit multor alți scriitori spanioli conversos, scrie britannica.com/.
Influența lui Cervantes se observă în folosirea curentă a termenului ‘donquijotesc’ și în formele imediat recognoscibile ale altor protagoniști (Sancho Panza, Dulcinea etc), ale căror aventuri reapar cu recurență în teatru, film, operă, balet și chiar în benzile desenate.
Teoreticianul maghiar Gyorgy Lukacs consideră Don Quijote drept ‘primul mare roman al literaturii universale’, în timp ce autorul mexican Carlos Fuentes îl numește pe Cervantes ‘părintele fondator’ al literaturii latino-americane.
Între 1596 și 1600, Cervantes a trăit în Sevilla, după care s-a mutat la Madrid, unde a și murit, la 22 aprilie 1616 (sursa: britannica.com/).
Sursa fotografiilor: museocasanataldecervantes.org
