Recompensându-l marți pe Philippe Jaenada, premiul Goncourt 2026 a adus în prim-plan un romancier care ocupă un loc special în peisajul literar francez prin romanele sale care readuc la viață povești criminale uitate, îmbinând cercetarea meticuloasă cu umorul, informează AFP.
Literatura a fost aproape o întâmplare pentru acest scriitor francez originar din suburbiile Parisului, născut pe 25 mai 1964 într-o familie din clasa medie – foști coloniști europeni cu rădăcini spaniole, care au trăit în Algeria în perioada colonială.
Neavând o vocație profesională clară și trecând printr-o serie de locuri de muncă precare, inclusiv cea de operator pentru un serviciu Minitel destinat adulților, el a debutat spectaculos ca romancier cu ‘Le Chameau sauvage’, o carte considerată o bijuterie a absurdului, recompensată cu Prix de Flore în 1997 și publicată de editura Julliard.
Umorul melancolic a devenit apoi una dintre trăsăturile sale definitorii, alături de o profesie neconvențională: aceea de jurnalist care producea bârfe pe bandă rulantă despre celebrități pentru revista Voici.
Totul s-a schimbat în 2013, când a scris ‘Sulak’, o carte despre autorul de jafuri Bruno Sulak.
‘Am fost absolut hotărât ca fiecare cuvânt din carte, fiecare detaliu, să fie exact, să fie adevărat’, dezvăluia scriitorul francez la acea vreme, în timp ce își prezenta romanul.
Ulterior, Philippe Jaenada și-a îndreptat atenția către crime, destine tragice și latura mai întunecată a umanității, o umanitate în care, din câte se pare, el nu și-a pierdut complet speranța. Cercetările sale aprofundate în arhivele judiciare, care stau la baza unor relatări clare și riguros structurate ale cazurilor pe care le alege, sunt completate de vizite în locurile pe care le descrie, oferindu-i totodată libertatea de a face diverse digresiuni.
Autoironie
‘A creat un gen literar cu totul special: anchete conduse de un narator-anchetator, acesta fiind chiar autorul, care se privește pe sine cu multă autoironie, cu umor și care dă dovadă, în același timp, de o capacitate excepțional de lucidă, de perspicace și de realistă pentru a ne cufunda pe noi, cititorii, într-o epocă apusă, populată de multe personaje’, a declarat marți Philippe Claudel, președintele Academiei Goncourt.
După ‘Sulak’, Philippe Jaenada a scris ‘La Petite Femelle’ (2015), o carte despre Pauline Dubuisson, o femeie condamnată pentru o crimă comisă în 1951, a cărei poveste a descoperit-o în timp ce citea o carte despre femei care au comis crime.
O abordare similară a adoptat și în cazul lui Henri Girard (care urma să devină Georges Arnaud, un romancier de succes), achitat în 1943 în pofida unor indicii puternice care îl legau de un triplu omor comis în 1941. Acea afacere tenebroasă, detaliată în romanul ‘La Serpe’, a fost recompensată cu premiul Femina în 2017.
Apoi a scris ‘Au printemps des monstres’ (2021), despre Lucien Leger, care a petrecut 41 de ani în închisoare pentru uciderea unui copil în 1964. A urmat explorarea destinului tragic al Louisei Cansot, o tânără din Bretania găsită ucisă la Paris în 1949, în ‘L’Inconnue du quai de Javel’, o carte dedicată editorului său fidel, Bernard Barrault, care a murit în luna februarie.
Un om al tabieturilor, căruia îi place să frecventeze același bar din apropierea locuinței sale din Paris, la aceleași ore în fiecare zi, Philippe Jaenada, în vârstă de 62 de ani, trăiește într-un mod foarte asemănător cu personajele sale: fără telefon mobil și obsedat de ‘fantome’ pe care le alege el însuși, una câte una.
Adeseori evocat în romanele sale, fiul scriitorului, Ernest, în vârstă de 26 de ani, a dezvăluit că ‘a alergat foarte, foarte repede’ pentru a ajunge la restaurantul Drouant din Paris, unde tatălui său i-a fost decernat marți premiul Goncourt. ‘Sunt foarte fericit, foarte ușurat’, a declarat el pentru un jurnalist de la AFP.
