Potrivit unui raport al Gărzii de Frontieră, în perioada ianuarie-februarie au fost efectuate peste 1.300 de expulzări, faţă de aproximativ 700 în acelaşi interval al anului precedent.
Majoritatea celor expulzaţi sunt cetăţeni din Georgia, Belarus şi Republica Moldova, respectiv 260 de georgieni, 220 de belaruşi şi 150 de moldoveni, precum şi câte 80 de ucraineni şi columbieni.
Intensificarea deportărilor este un răspuns direct dat „problemei mafiilor străine”, despre care a vorbit recent ministrul polonez de Interne Tomasz Siemoniak, conform căruia în ultimii ani s-au înmulţit „bandele care folosesc metode similare celor din anii ’90” şi împotriva cărora el a promis „toleranţă zero”.
De asemenea, politica de eliberarea masivă de vize umanitare pentru belaruşi începând din anul 2020, în urma alegerilor prezidenţiale pe care Occidentul consideră că preşedintele Aleksandr Lukaşenko le-a fraudat, este de asemenea reexaminată, după ce aproximativ 53.000 de vize au fost astfel eliberate în ultimii patru ani. Autorităţile poloneze susţin că astfel s-ar fi infiltrat în Polonia şi spioni belaruşi.
Premierul polonez Donald Tusk a anunţat vinerea trecută că ţara sa nu va mai respecta regulamentul Dublin al Uniunii Europene privind solicitanţii de azil, care prevede că primul stat membru al UE unde un solicitant de azil depune o cerere de protecţie este responsabil de procesarea acesteia.
Potrivit lui Tusk, „din cauza presiunii provocate de migraţie, a numărului mare de refugiaţi (de război) din Ucraina şi problemelor de la graniţa de est, Polonia poartă deja destule poveri legate de război pentru a mai putea îndrăzni să adauge altele”.
De asemenea, Tusk i-a cerut preşedintelui Andrzej Duda să promulge cât mai repede o nouă lege care permite refuzul de acordare a azilului.
În acest timp, Comisia Europeană a reamintit Poloniei că „toate statele membre sunt obligate să respecte deplin normele existente în materie de azil” în cadrul UE.
