Galeria Borghese a fost de acord pentru realizarea unui prim schimb cultural, în perioada 2025-2027, cu Muzeul Naţional Brukenthal. Astfel, la finalul anului 2025, la Sibiu, va putea fi văzută lucrarea „Leda şi lebăda” după Leonardo da Vinci iar din 2027 lucrarea „Fata cu unicorn” de Rafael, a anunţat instituţia muzeală de la Sibiu.
„Este o mare bucurie să anunţăm faptul ca renhmita Galerie Borghese din Roma a acceptat cererea noastră. Am avut numeroase dialoguri cu doamna director dr. Francesca Cappelletti şi amândoi am înţeles importanţa colaborării instituţionale. Vom putea realiza importante expoziţii în România şi în Italia. Expunerea la Muzeul Naţional Brukenthal a uneia lucrări de Leonardo da Vinci şi apoi de Rafael subliniază faptul că dorim să realizăm lucruri importante pentru comunitate, pentru muzeu şi pentru România. Nu este deloc uşor să discuţi aducerea a doua capodopere importante care sunt cerute anul de mari muzee din lumea întreaga. Însă am reuşit. Avem acordul Galeriei Borghese iar acum trebuie să lucrăm să putem organiza două evenimente istorice şi memorabile. Vor fi două premiere expoziţionale de mare anvergură pentru istoria artei şi a muzeelor din România. Alături de aceste două capodopere ale artei italiene expoziţiile vor conţine şi alte lucrări din colecţia Muzeului Naţional Brukenthal şi din alte colecţii. Mulţumesc Galeriei Borghese, Ministerului Culturii, doamnei Gabriela Dancău, Ambasadoarea României în Italia şi domnului Federico Mollicone, preşedintele Comisiei de Cultură din cadrul Parlamentului Italian. Să fim sănătoşi să putem organiza şi să deschidem cele două expoziţii. Muzeul Naţional Brukenthal merită mai mult! Sibiu şi România merită mai mult!”, a declarat Alexandru Constantin Chituţă, managerul Muzeului Naţional Brukenthal.
Raffaello Sanzio da Urbino (1483-1520), cunoscut sub numele de Rafael, a fost un pictor şi arhitect italian al Renaşterii. Operele sale sunt renumite pentru claritatea formei, uşurinţa compoziţiei şi realizarea vizuală a perfecţiunii neoplatonice a măreţiei umane. Alături de Michelangelo şi Leonardo da Vinci, el modelează trinitatea convenţională a maeştrilor incredibili ai acelei perioade.
La scurtă vreme după sosirea sa la Roma, Rafael începe lucrările de decorare a camerelor din Vatican, cunoscute ulterior sub numele de Le Stanze di Raffaello. Aici ia naştere una din cele mai importante creaţii ale sale, Şcoala ateniană. La cererea personală a papei, frescele din Stanza della Segnatura abordează temele: Adevărul, Bunătatea şi Frumuseţea. În scena înfăţişând Parnasul, Rafael identifică Frumuseţea cu muzica şi poezia, Bunătatea este exprimată de virtuţile fundamentale, iar Adevărul, legat de noţiunea raţiunii, este reprezentat de grupul filozofilor din Atena antică.
Şcoala din Atena este o alegorie a filozofiei. În centrul tabloului apare Platon, ţinând într-o mână dialogul „Timaios” iar cu cealaltă mână arătând spre cer, lumea ideilor desăvârşite, alături de el Aristotel ţine în mâna stângă „Etica”, iar cu dreapta arată spre pământ. Aceste gesturi pot fi interpretate drept contrare: idealismul primului este opusul doctrinei filozofice a naturii pe care o afirmă celălalt. Tavanul cu casete al clădirii aminteşte de noua Basilică Sfântul Petru pe care Bramante tocmai o construieşte.
Capodopera „Fata cu unicorn” este una din cele mai cunoscute portrete realizate de Rafael.
Tânăra este portretizată într-o vedere parţială din trei sferturi, aşezată în faţa parapetului unei loggii, aşa cum se poate observa din cele două coloane laterale care încadrează jumătatea superioară a picturii. În fundal se află un peisaj deluros cu tonuri estompate. Tânăra poartă o rochie cu corset strâmt şi decolteu larg, cu o curea îngustă în jurul taliei. Bordura care conturează decolteul şi mânecile grele de catifea roşu închis ies în evidenţă pe fundalul materialului verde deschis. Umerii sunt acoperiţi de un voal uşor, iar în jurul gâtului are un lanţ de aur, cu un pandantiv aşezat pe piept. Acesta constă dintr-un rubin sau granat central mare, montat în aur şi finisat cu o perlă picătură. Aurul este folosit şi pentru cataramă mică de la talie şi pentru agrafa delicată de la păr, care este strâns în jurul feţei şi cade uşor într-o împletitură peste umeri.
Lucrarea a fost confirmată pentru prima dată ca parte a Colecţiei Borghese în inventarul din 1833.
Până în 1936, femeia a fost identificată ca Sfânta Ecaterina din Alexandria, caracterizată prin atributul obişnuit al roţii cu ţepi în loc de unicornul actual; pe umeri, o manta grea a modificat profilul figurii. Radiografiile efectuate la acea vreme au relevat prezenţa unui câine sub unicorn, un animal asociat cu conceptul de fidelitate conjugală.
Atribuită anterior şcolii lui Perugino, Francesco Granacci sau Ghirlandaio, după restaurare criticii au fost în general de acord asupra atribuirii picturii lui Rafael, aşa cum a sugerat Longhi (1927). Pictura este considerată o operă timpurie a artistului Raphael, datată în diverse moduri între 1506 şi 1509; s-a emis, de asemenea, ipoteza (Coliva 2006; 2020) că ar putea fi un portret al Maddalenei Doni, viitoarea sa mireasă, cu o datare în consecinţă a anilor 1504-1505.
