”Preafericirea Voastră,
ÎnaltPreaSfințite Părinte Daniel,
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române,
Cu ocazia acestei zile de plină însemnatate de 5 februarie 2025, an declarat Anul Omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul Comemorativ al Duhovnicilor și Mărturisitorilor Ortodocși Români din Secolul XX, cu smerenie adresez această scrisoare de înaltă prețuire și recunoștință față de un asemenea moment de mare și strălucită semnificație pentru întreaga noastră Biserică și națiunea română, care și-au împletit și împlinit destinul cu valorile nestrămutate ale românismului.
Anul 2025 marchează o dublă comemorare, deopotrivă a unei istorii glorioase, dar și a unor perioade de grea suferință pentru martirii apărători ai Bisericii Ortodoxe Române. Este un prilej de a reflecta asupra drumului lung și anevoios parcurs de Biserica noastră, de la recunoașterea au#mce_temp_url#tocefaliei în 1885, până la ziua de astăzi, când continuăm să mărturisim Ortodoxia în fața lumii.
În 1885, recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române a fost un Act esențial, consolidând identitatea noastră bisericească în lumea Ortodoxă. Prin Tomosul trimis de către Patriarhia Ecumenică, dar și prin enciclicile care au ajuns la celelalte Patriarhii și Biserici autocefale, a fost vestită oficial autonomia Bisericii României. Totuși, deși acest moment de mare importanță istorică a avut loc în 1885, Biserica Ortodoxă Română s-a bucurat în fapt de o autonomie asemănătoare autocefaliei încă din primele momente ale organizării politice a Țării Românești și Moldovei.
Întru confirmarea acestei autonomii de facto, regăsim în însăși Constituția din 1866 precizarea clară că „Biserica Ortodoxă Română este și rămâne neatârnată de orice chiriarhie străină, păstrându-și însă unitatea cu Biserica Ecumenică a Răsăritului în privința dogmelor.” Această afirmație din legea fundamentală a țării, dar și dispozițiile din Legea organică din 1872, reflectau deja, din punct de vedere juridic, caracterul autocefal al Bisericii noastre, chiar dacă această recunoaștere nu era încă oficializată in terminis de Patriarhia Ecumenică.
Însă, precum bine știm, Ortodoxia românească a fost nevoită să treacă prin decenii de încercări, începând din perioada regimului comunist, când Biserica a fost supusă unei prigoniri nemiloase. Ierarhi și preoți au fost persecutați, chinuiți, iar mulți dintre călugării și mirenii ortodocși au fost închiși sau chiar uciși din cauza credinței lor neclintite. În acele vremuri de cumpănă, Biserica Ortodoxă Română a generat martirajul nobil al credinței, prin oameni care au păstrat cu prețul vieții mărturia dreptei credințe și a iubirii față de Hristos și de Biserică.
Anul Comemorativ al Duhovnicilor și Mărturisitorilor Ortodocși Români din Secolul XX reprezintă un pios omagiu adus acelor martiri, care cu sacrificiul neprecupețit al vieților lor, ne-au lăsat o moștenire neprețuită: temelia spirituală a credinței, curajul mărturisirii adevărului și jertfa vieții pentru Hristos. Aș dori să subliniez, cu această ocazie, că memoria nu este doar una a Durerii noastre naționale, ci și a biruinței asupra răului prin mijlocirea harului divin.
Această perioadă de comemorare și omagiu nu este doar o oportunitate de a cinsti memoria celor care au suferit, ci și o necesitate de a revigora legătura noastră cu tradiția și învățătura Bisericii Ortodoxe, având în vedere angajamentele pe care le avem față de viitorul valorii spirituale a națiunii noastre. Biserica Ortodoxă Română, în pofida tuturor tribulațiilor prin care a trecut, a reușit să se păstreze drept mărturisitoare a credinței strămoșești, iar astăzi, la 100 de ani de la ridicarea sa la rangul de Patriarhie, continuă să fie un stâlp de lumină pentru ethosul poporului român și pentru întreaga Ortodoxie.
În încheiere, Preafericirea Voastră, Părinte Patriarh Daniel, doresc să vă asigur de întreaga mea recunoștință pentru sprijinul neîntrerupt pe care, în calitate de Întâistătător al Bisericii noastre, îl dăruiți în această perioadă de frământări și prefaceri tuturor românilor, și totodată, mă rog ca bunul Dumnezeu să Vă ocrotească și să binecuvânteze Biserica Ortodoxă Română și pe toți slujitorii altarelor în continuarea lucrării mărturisitoare a celor care au luptat și au suferit în numele credinței noastre strămoșești.
Cu respectul cuvenit și rugăciunea trebuincioasă,
Marian ENACHE
Președintele Curții Constituționale
