Anul 2025 începe cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Mai mult de jumătate din populaţia globului a votat deja în 2024 şi acum este timpul să vadă ce politici o aşteaptă. Ce impact vor avea agendele celor care au câştigat? Cât de departe va merge imprevizibilitatea lui Donald Trump odată revenit la Casa Albă? Va fi Trump un factor real de schimbare sau mai degrabă o sursă de agitaţie şi focuri de artificii politice? În 2025 se va vorbi de încetare a focului, dar nu de pace. Ofensiva diplomatică va câştiga teren în Ucraina, în timp ce căderea regimului sirian al lui Bashar al-Assad deschide o tranziţie politică incertă. Aceste mişcări vor pune la încercare un sistem internaţional incapabil să rezolve cauzele structurale ale conflictelor, scrie Centrul pentru Afaceri Internaţionale din Barcelona (CIDOB) într-o analiză care se ocupă de evenimentele previzibile ale noului an.
Lumea va avea de-a face cu postura noilor lideri, cu peisajele schimbătoare care redefinesc conflicte de lungă durată şi cu rivalitatea sino-americană, care s-ar putea transforma într-un război comercial şi tehnologic în viitorul apropiat.
Frica, un element de dinamică ce impregnează politicile atât în domeniul migraţiei, cât şi în relaţiile internaţionale va câştiga teren în 2025, previzionează CIDOB.
2025 va fi un an al mahmurelii post-electorale. Lumea şi-a exprimat acum votul şi a făcut-o, în multe cazuri, din furie, nemulţumire sau teamă. Peste 1,6 miliarde de oameni au mers la urne în 2024 şi, în general, au făcut-o pentru a pedepsi partidele aflate la putere. Lista conducătorilor învinşi este lungă: democraţii americani, conservatorii britanici, „macronismul” din Franţa, stânga portugheză. Chiar şi cei care au rezistat furtunii au fost slăbiţi, după cum o arată eşecul electoral al partidului de guvernământ al lui Shigeru Ishiba în Japonia sau coaliţiile necesare în India lui Narendra Modi sau în Africa de Sud a lui Cyril Ramaphosa.
Superciclul electoral din 2024 a lăsat democraţia un pic mai rănită. Ţările care se confruntă cu un declin net al performanţei democratice sunt mult mai numeroase decât cele care reuşesc să progreseze. Conform raportului The Global State of Democracy 2024 (Starea globală a democraţiei în 2024), patru din nouă state se află într-o situaţie mai proastă decât înainte în ceea ce priveşte democraţia şi doar unu din patru a înregistrat o îmbunătăţire a calităţii.
2025 este anul revenirii lui Donald Trump la Casa Albă şi al unui nou parcurs instituţional în Uniunea Europeană (UE), susţinut de un sprijin parlamentar extrem de slab. Volatilitatea democratică a Occidentului se ciocneşte cu hiperactivitatea geopolitică a Sudului global şi cu virulenţa focarelor de conflict armat.
Acesta este motivul pentru care anul 2025 începe cu mai multe întrebări decât răspunsuri, argumentează studiul CIDOB.
PREMISELE DE LA CARE PORNEŞTE 2025
Chiar dacă Statele Unite sunt astăzi o putere în retragere, iar puterea s-a extins la noi actori (atât publici, cât şi privaţi) care contestă de ceva timp hegemonia Washingtonului, revenirea lui Donald Trump la preşedinţie înseamnă că lumea trebuie să se reajusteze. Echilibrele geopolitice globale şi diversele conflicte care fac ravagii – în special în Ucraina şi în Orientul Mijlociu -, precum şi lupta împotriva schimbărilor climatice sau nivelurile de imprevizibilitate ale unei ordini internaţionale în schimbare ar putea depinde de noul titular de la Casa Albă.
Căderea regimului sirian al lui Bashar al-Assad deschide o tranziţie politică incertă, ceea ce întăreşte ideea că 2025 va fi un an în care vor fi necesare procese diplomatice care să însoţească reechilibrarea geopolitică care ar putea surveni în lunile următoare.
De asemenea, trăim într-o lume încă împovărată de impactul COVID-19. La cinci ani de la pandemia de coronavirus, multe ţări continuă să se confrunte cu datoriile pe care şi le-au asumat pentru a combate pagubele economice şi sociale ale acestei crize sanitare globale. Pandemia ne-a lăsat o lume mai îndatorată, mai digitalizată şi mai individualistă, în care vocile discordante ale marilor puteri globale au câştigat teren; în care obiectivele climatice, economice şi geopolitice devin tot mai divergente. Este o lume în care nu numai politicile se ciocnesc, ci şi discursurile. Vechile falii sociale şi culturale au devenit mai evidente: de la războaiele culturale la lupta pentru controlul asupra informaţiilor şi bulele umflate algoritmic pe reţelele sociale. Alegerile din Statele Unite, Pakistan, India, România, Moldova sau Georgia sunt o ilustrare clară a puterii destabilizatoare a naraţiunilor „alternative”, notează analiza CIDOB.
Prin urmare, mahmureala alegerilor din SUA nu va fi de tipul celor care se vindecă cu odihnă şi un borş. Trump însuşi se va ocupa de intensificarea discursului politic, odată cu întoarcerea sa în Biroul Oval, începând cu 20 ianuarie. Cu toate acestea, dincolo de zgomotul retoric, este greu de distins ce răspunsuri vor fi puse în aplicare, în ce măsură intrăm într-un an care va consolida şi mai mult barierele şi retragerea care au întors societatea spre interior şi au fragmentat hiperconectivitatea globală. Sau dacă, pe de altă parte, vom asista la apariţia unei determinări încă timide de a imagina politici alternative care să ofere răspunsuri la cauzele reale ale nemulţumirii şi să încerce să reconstruiască consensuri din ce în ce mai fragile.
EGO-POLITICA
2025 este anul atitudinii şi al personalităţii. Vom asista la apariţia nu doar a unor noi conduceri, ci şi a unor noi actori politici. Intrarea în campanie a magnatului Elon Musk şi noua administraţie a lui Donald Trump personifică această schimbare în exercitarea puterii. Cel mai bogat individ din lume, cu cel mai puternic megafon într-o societate digitalizată, intră la Casa Albă pentru a fi mâna dreaptă a preşedintelui. Musk este o „putere globală”, deţinătorul unei agende politice şi al unor interese private pe care multe guverne democratice nu ştiu cum să le negocieze.
În această schimbare de putere (atât publică, cât şi privată), industria criptomonedelor a reprezentat aproape jumătate din toţi banii pe care marile corporaţii i-au plătit comitetelor de acţiune politică (PAC) în 2024, potrivit unui raport al ONG-ului progresist Public Citizen.
Ultimul ciclu politic – din 2020 până în 2024 – a fost caracterizat de „negaţionismul electoral”: un candidat sau un partid perdant a contestat rezultatul. S-a întâmplat într-un caz din cinci. În 2025, acest negaţionism a ajuns în Biroul Oval. Mitul narcisistului triumfător a fost consolidat de urnele de vot. Este triumful ego-ului asupra carismei. Unii o numesc „ego-politică”.
Tot mai multe voci contestă statu quo-ul democraţiilor în criză. Anti-politica prinde rădăcini în faţa partidelor principale care se îndepărtează tot mai mult de alegătorii lor tradiţionali. Trump însuşi crede că este liderul unei „mişcări” (Make America Great Again sau MAGA) care transcende realitatea Partidului Republican. Aceste noi figuri anti-establishment au câştigat treptat teren, aliaţi şi profeţi.
AMPRENTA SOCIAL MEDIA
De la fenomenul mediatic iliberal al preşedintelui argentinian Javier Milei – care se va confrunta cu primul său mare test la alegerile parlamentare din octombrie – la Călin Georgescu, candidatul de extremă dreapta la preşedinţia României, care şi-a făcut loc împotriva tuturor obstacolelor, fără să aibă sprijinul unui partid în spate, dar graţie unei campanii anti-establishment destinată tinerilor pe TikTok. El este cel mai recent exemplu al unui 2024 care a văzut, de asemenea, sosirea în Parlamentul European a personalităţii spaniole din social media Alvise Pérez şi a platformei sale Se Acabó la Fiesta („Petrecerea s-a terminat”), care a obţinut peste 800.000 de voturi, sau a youtuberului cipriot Fidias Panayiotou, printre ale cărui realizări de până acum se numără faptul că a petrecut o săptămână într-un sicriu şi a reuşit să îmbrăţişeze 100 de celebrităţi, inclusiv Elon Musk, arată analiza CIDOB.
MOTORUL FRANCO-GERMAN S-A GRIPAT
Toate acestea au un impact şi asupra unei Europe a liderilor slabi şi a parlamentelor fracturate, cu motorul franco-german al integrării europene mai slab ca niciodată. Într-adevăr, hiper-prezidenţialismul lui Emmanuel Macron, care a îmbrăţişat, de asemenea, ideea mişcării En Marche de a dezmembra sistemul de partide tradiţionale al celei de-a cincea Republici, va trebui să navigheze în 2025 ca o raţă şchioapă, fără posibilitatea de a convoca din nou alegeri legislative până în iunie. Germania, între timp, se va prezenta la urne în februarie cu un model economic aflat în dificultate, o nemulţumire socială generalizată şi îndoieli cu privire la garanţiile de claritate şi forţă politică ce ar putea fi oferite de alegerile în care partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) ocupă locul al doilea în sondaje.
NICI ASIA NU STĂ MAI BINE
În 2025, vom asista, de asemenea, la o escaladare a dramei politice din Filipine între cele mai puternice două clanuri politice ale ţării, provocată de relaţia toxică dintre preşedintele Fernando „Bongbong” Marcos şi vicepreşedintele său, Sara Duterte, şi care include ameninţări cu moartea şi acuzaţii de corupţie. Revenirea în politică a fostului preşedinte, Rodrigo Duterte, supranumit „Trump al Asiei”, care şi-a înregistrat în noiembrie candidatura pentru primăria din Davao, şi alegerile intermediare din mai vor adânci tensiunile şi diviziunile interne din arhipelag.
În Coreea de Sud, între timp, 2024 se încheie cu semne de rezistenţă. Preşedintele Yoon Suk Yeol, de asemenea considerat un outsider care a triumfat însă în alegerile din 2022, s-a confruntat cu proteste populare şi acţiuni din partea principalelor sindicate din ţară după ce a declarat legea marţială ca răspuns la blocajukl politic. Parlamentul coreean a votat pentru iniţierea unui proces de destituire a lui Yoon Suk Yeol şi, dacă acesta va merge mai departe, ţara va organiza alegeri până la primăvară.
NEÎNCREDERE ÎN INSTITUŢII
Anul începe, de asemenea, cu o creştere a individualismului. Trăim într-o lume mai emoţională şi mai puţin instituţională. Dacă frica şi furia au devenit ceea ce îi determină pe oameni să voteze, acest sentiment crescând de disperare este îngrijorător de ridicat în rândul tinerilor, atrage atenţia studiul.
La alegerile europene din 2024 s-a înregistrat o scădere a participării la vot în rândul tinerilor sub 25 de ani. Doar 36% dintre alegătorii din această grupă de vârstă au votat, ceea ce reprezintă o scădere cu 6% a prezenţei la vot faţă de alegerile din 2019. Dintre tinerii care nu au votat, 28% au declarat că principalul motiv a fost lipsa de interes pentru politică (un procent mai mare decât cel de 20% în rândul populaţiei adulte în ansamblu); 14 % au menţionat neîncrederea în politică, iar 10 % au considerat că votul lor nu ar schimba nimic.
În plus, potrivit Raportului privind solidaritatea globală, Generaţia Z se simte mai puţin cetăţean global decât generaţiile anterioare, inversând o tendinţă care dura de câteva decenii. Acest lucru este valabil atât pentru ţările bogate, cât şi pentru cele mai sărace.
Raportul remarcă, de asemenea, eşecul perceput al instituţiilor internaţionale de a produce efecte pozitive tangibile (cum ar fi reducerea emisiilor de carbon sau a deceselor cauzate de conflicte). Dezamăgirea se îmbină cu o criză profundă de solidaritate. Persoanele din ţările bogate sunt „semnificativ mai puţin predispuse să susţină declaraţiile de solidaritate decât cele din ţările mai puţin bogate”, iar această indiferenţă este evidentă în special în ceea ce priveşte susţinerea faptului că organismele internaţionale ar trebui să aibă dreptul de a impune posibile soluţii.
ARMISTIŢIU FĂRĂ PACE
Un an de turbulenţe geopolitice globale s-a încheiat cu prăbuşirea surprinzătoare a regimului Bashar Al-Assad în Siria, dar şi cu o întâlnire în trei între Donald Trump, Volodimir Zelenski şi Emmanuel Macron la Paris, pe fundalul redeschiderii Notre Dame. Ritmurile diplomaţiei şi ritmul accelerat al războiului nu se mai regăsesc pe agendele politice internaţionale. Iar Rusia, firul comun al evenimentelor recente din Siria şi Ucraina, se grăbeşte să reamintească faptul că orice mişcare diplomatică trebuie să treacă şi prin Moscova. Având în vedere acest context, în 2025 putem vorbi de încetare a focului, dar nu de pace.
Deocamdată, anunţurile electorale ale unui Trump care intenţionează să pună capăt războiului din Ucraina „în 24 de ore” au determinat o escaladare a ostilităţilor pe teren prin diverse acţiuni: apariţia la faţa locului a soldaţilor nord-coreeni în sprijinul trupelor ruse; autorizarea Ucrainei de a utiliza rachete ATACMS americane pentru atacuri asupra solului rus; şi închiderea temporară a unor ambasade occidentale la Kiev din motive de securitate. Speculaţiile cu privire la posibile negocieri au crescut riscul unei escaladări tactice pentru consolidarea poziţiilor înainte de a începe să se discute despre încetarea focului şi concesii.
Deşi ofensiva diplomatică ar putea câştiga teren în 2025, rămâne de văzut care este planul, cine va sta la masă şi ce disponibilitate reală vor avea părţile pentru a ajunge la un acord. Ucraina este sfâşiată între oboseala războiului şi nevoia de sprijin militar şi garanţii de securitate pe care administraţia Trump s-ar putea să nu i le ofere. Deşi, având în vedere perspectiva unui Trump capricios, nu putem exclude nici posibilele consecinţe pentru Vladimir Putin ale neacceptării unei negocieri propuse de noua administraţie americană. Trump este hotărât să îşi lase amprenta încă de la începutul preşedinţiei sale, ceea ce ar putea însemna, de asemenea, într-un acces de furie, menţinerea angajamentului militar de consolidare a armatei ucrainene.
Este, de asemenea, o bătălie esenţială pentru Europa, care trebuie să se străduiască să nu fie exclusă din negocierile privind viitorul imediat al unui stat destinat să devină membru al UE şi în care securitatea continentului este în prezent în joc. Din ianuarie, preşedinţia rotativă a celor 27 de state membre va fi asigurată de polonezul Donald Tusk, iar fostul prim-ministru estonian, Kaja Kallas, îşi va face debutul la conducerea diplomaţiei europene.
În orice caz, Orientul Mijlociu a ilustrat deja fragilitatea şi creditul limitat al acestei strategii de încetare a ostilităţilor fără o capacitate suficientă sau consens pentru a căuta soluţii durabile. Încetarea focului convenită în războiul pe care Israelul îl poartă împotriva Hezbollah în Liban este mai degrabă o pauză în lupte decât un prim pas spre soluţionarea conflictului. Bombardamentele şi atacurile de după încetarea focului indică fragilitatea, dacă nu chiar goliciunea, unui plan în care niciuna dintre părţi nu crede. Între timp, războiul din Gaza, în care au murit peste 44 000 de oameni, a intrat în al doilea an de devastare, transformat în fundalul acestei lupte pentru remodelarea influenţei regionale, dar cu un Donald Trump hotărât să promoveze un acord de încetare a focului şi să elibereze ostatici chiar înainte de preluarea mandatului la 20 ianuarie.
Anul începe cu o schimbare a obiectivelor în regiune, dar fără pace. În timp ce prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, a spus clar că prioritatea sa este acum să se concentreze asupra Iranului, escaladarea regională a grăbit în mod neaşteptat sfârşitul regimului lui Bashar al-Assad. Cu Rusia împotmolită în Ucraina, cu Iranul debilitat din punct de vedere economic şi strategic şi cu Hezbollah decimat de atacurile Israelului, preşedintele sirian a fost lipsit de sprijinul extern care a susţinut dictatura sa în declin. Războiul civil care mocneşte de la revoltele arabe din 2011 a intrat într-o nouă etapă, care schimbă, de asemenea, echilibrul de putere în Orientul Mijlociu. Intrăm într-o perioadă de profundă reorganizare geopolitică, deoarece Siria a fost timp de mai mulţi ani un câmp de luptă proxy pentru relaţiile Statelor Unite cu Rusia, Iranul şi Arabia Saudită.
PROTECŢIONISM ŞI AUSTERITATE
Revenirea lui Donald Trump la preşedinţia SUA sporeşte provocarea la adresa ordinii internaţionale. Dacă în primul său mandat a decis să retragă Statele Unite din Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi din Acordul climatic de la Paris, acum este precedat de anunţul unui război comercial în devenire. Fragmentarea geoeconomică existentă – în 2023 au fost puse în aplicare aproape 3.000 de măsuri de restricţionare a comerţului, aproape triplu faţă de 2019, potrivit FMI – va trebui acum să facă faţă unei escaladări a spiralei protecţionismului în cazul în care noua administraţie americană îşi va respecta promisiunea de a creşte tarifele la 60% pentru importurile din China, la 25 % pentru bunurile provenind din Canada şi Mexic, dacă acestea nu iau măsuri drastice împotriva fentanilului sau a sosirii migranţilor la frontiera americană, şi între 10 % şi 20 % pentru restul partenerilor săi. În 2025, Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) împlineşte 30 de ani de la crearea sa şi o va face cu ameninţarea unui război comercial la orizont, o reflectare a stării de criză instituţională care paralizează arbitrul comerţului internaţional.
În consecinţă, ţările caută să îşi consolideze poziţiile prin diverse alianţe. Lumea este din ce în ce mai plurilaterală. India îşi extinde acordurile de liber schimb cu Regatul Unit şi în America Latină; în 2025, UE trebuie să abordeze în sfârşit o lungă cursă cu obstacole pentru a ratifica acordul îndelung negociat cu Mercosur. Trumpismul, în plus, consolidează această abordare tranzacţională: alimentează posibilitatea unor parteneriate mai imprevizibile şi necesitatea de a se adapta. Printre cei care au început să îşi reconsidere obiectivele şi partenerii se numără UE. În mod previzibil, ţările europene vor face mai multe achiziţii de gaze naturale lichefiate şi produse de apărare din Statele Unite pentru a-l linişti pe Trump.
În ciuda presiunilor SUA şi a profilului noii Comisii Europene, care pare să prevestească o poziţie mai dură a Bruxelles-ului faţă de China în domeniul economic, nu putem exclude nici apariţia unor noi tensiuni între partenerii UE cu privire la gradul de flexibilitate al strategiei sale de reducere a riscului. O retragere a SUA din angajamentele globale de combatere a schimbărilor climatice, de exemplu, ar intensifica nevoia de alianţe între Bruxelles şi Beijing în acest domeniu. De asemenea, rămâne de văzut dacă apariţia unor ţări europene mai tolerante faţă de această dependenţă geopolitică de China ar putea expune o nouă falie între statele membre.
Având în vedere această incertitudine, reţetele de disciplină fiscală sunt, de asemenea, în revenire. Brazilia a încheiat anul anunţând reduceri ale cheltuielilor publice în valoare de aproape 12 miliarde de dolari; Javier Milei din Argentina se laudă că a pus în aplicare „cea mai dură politică de austeritate din lume”; ministrul mexican al finanţelor şi creditului public, Rogelio Ramírez de la O, s-a angajat să reducă deficitul fiscal în 2025 prin continuarea austerităţii în administraţia publică şi reducerea cheltuielilor la Pemex (Petróleos Mexicanos). În Regatul Unit, prim-ministrul, laburistul Keir Starmer, a îmbrăţişat „lumina dură a realităţii fiscale” din buget şi intenţionează să strângă aproximativ 40 de miliarde de lire sterline prin creşterea impozitelor şi reducerea cheltuielilor pentru a face faţă deficitului fiscal.
UE se pregăteşte, de asemenea, să abordeze protecţionismul american, conştientă de propria sa slăbiciune, cu axa franco-germană care eşuează şi cu modelul său economic sub semnul întrebării. Parisul şi Berlinul se află într-un moment de introspecţie, iar sirenele austerităţii răsună din nou în unele capitale europene. În Franţa, diviziunile parlamentare împiedică încheierea unui acord pentru evitarea unei posibile crize a datoriilor, în timp ce în Germania următorul guvern – cel care va ieşi din alegerile anticipate din 23 februarie – va trebui să abordeze stagnarea economiei şi lipsa sa de competitivitate.
INSECURITATE ECONOMICĂ
Chiar dacă inflaţia ar trebui să dispară oarecum din peisaj în 2025, efectele a ceea ce Trump numeşte „Maganomics” rămân de văzut. În Statele Unite, introducerea tarifelor şi potenţialul declin al forţei de muncă în urma „deportărilor în masă”, împreună cu reducerile fiscale, ar putea creşte inflaţia în ţară şi ar putea limita capacitatea Rezervei Federale de a continua să reducă ratele dobânzilor. În timp ce controlul republicanilor asupra ambelor camere ale Congresului şi majoritatea lor la Curtea Supremă ar putea facilita adoptarea acestor măsuri, efectuarea efectivă a deportărilor pare să fie mult mai dificilă, având în vedere provocările juridice şi logistice pe care le ridică.
Între timp, în pofida economiilor generate de o eventuală administraţie publică mai restrânsă şi de veniturile din tarife, organizaţia independentă Committee for a Responsible Federal Budget (Comitetul pentru un Bget Federal Responsabil) estimează că măsurile lui Trump ar putea creşte semnificativ deficitul şi ar putea duce datoria de la 99% în prezent la 140% din PIB în 10 ani. Acest lucru înseamnă că investitorii vor fi mai exigenţi în ceea ce priveşte cumpărarea datoriei americane în faţa riscului unei crize fiscale. De asemenea, va fi esenţial să vedem dacă încercările de a submina agenţiile independente de reglementare sau independenţa băncii centrale au succes.
Prognoza de creştere globală a FMI pentru 2025 este de 3,2 %, aproximativ la fel ca estimarea pentru 2024, dar sub tendinţa anterioară pandemiei. Cu toate acestea, această cifră ascunde diferenţe semnificative între regiuni, unde puterea Statelor Unite şi a anumitor economii emergente din Asia contrastează cu slăbiciunea Europei şi a Chinei, precum şi cu ritmul rapid al schimbării care are loc la nivel mondial de la consumul de bunuri la consumul de servicii. În Asia, toţi ochii vor fi aţintiţi asupra economiei chineze aflate în dificultate, afectată de sectorul imobiliar, şi asupra modului în care liderii săi vor reacţiona la noile restricţii impuse de Statele Unite în materie de comerţ, investiţii şi tehnologie.
La sfârşitul anului 2024, principalele economii asiatice mergeau împotriva măsurilor de austeritate aşteptate în Europa şi America. Atât China, cât şi Japonia au anunţat pachete de stimulare economică, deşi dorinţa de a reduce bugetul pentru 2025 din partea opoziţiei de la Seul a declanşat haosul politic intern.
În aceste condiţii, ne putem aştepta la o creştere a insecurităţii economice şi la o escaladare a fragmentării economiei globale, în care putem deja vedea cum ţările care gândesc la fel se apropie unele de altele. Unele ţări-cheie în tendinţa de „reglobalizare”, precum Vietnamul sau Mexicul, care au acţionat ca intermediari prin atragerea importurilor şi investiţiilor chineze şi prin creşterea exporturilor lor către Statele Unite, îşi vor vedea modelul afectat de presiunile noii administraţii americane. În acelaşi timp, scăderea ratelor dobânzilor la nivel mondial va permite unor ţări cu venituri mici să aibă din nou acces la pieţele financiare, deşi aproximativ 15 % dintre acestea se află în dificultate de plată a datoriilor, iar alte 40 % riscă să ajungă în aceeaşi situaţie.
CRIZA INSTITUŢIILOR
În 2025, criza cooperării multilaterale ar putea chiar atinge apogeul dacă individualismul va prelua conducerea şi va afecta şi mai mult spaţiile consensuale de soluţionare a conflictelor, şi anume Organizaţia Naţiunilor Unite, Curtea Penală Internaţională (CPI) sau OMC. Trăim într-o lume care este deja mai puţin cooperantă şi mai defensivă, dar acum dezbaterea privind finanţarea acestei arhitecturi instituţionale post-1945 poate contribui la agravarea slăbiciunii structurale a multilateralismului. Statele Unite datorează în prezent Organizaţiei Naţiunilor Unite 995 de milioane de dolari pentru bugetul de bază şi încă 862 de milioane de dolari pentru operaţiunile de menţinere a păcii. Revenirea lui Donald Trump ar putea duce la o pierdere şi mai mare de fonduri pentru organizaţie şi ar putea împiedica funcţionarea corespunzătoare a acesteia.
Rămâne de văzut dacă, în ciuda rivalităţii geopolitice, există domenii în care acordul între puteri este încă posibil. Rămânem într-o lume marcată de inegalităţi, accentuate de cicatricile pandemiei COVID-19. Din 2020, decalajul dintre ţările cele mai dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate a crescut constant.
În plus, anul 2024 s-a încheiat cu o propunere din partea Braziliei de a căuta un acord în cadrul G20 pentru a percepe celor mai bogaţi oameni din lume un impozit anual de 2% din valoarea netă totală a averilor în cazul celor cu un capital de peste 1 miliard de dolari. Deocamdată însă, propunerea lui Lula de Silva nu a trecut de stadiul de dezbatere. În timp ce Statele Unite sunt de departe ţara în care o proporţie mult mai mare a averii şi a venitului naţional ajunge în mâinile celor mai bogaţi 1%, venirea la putere la Washington a duetului Donald Trump-Elon Musk va face şi mai dificilă aprobarea unei astfel de taxe.
De asemenea, în octombrie 2024, Israelul a adoptat legi care interzic Agenţiei Naţiunilor Unite de Ajutorare şi Lucrări pentru Refugiaţii Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA) să funcţioneze în ţară şi care restrâng activitatea acesteia în Gaza şi în teritoriile ocupate din Cisiordania prin oprirea contactelor dintre actorii guvernamentali israelieni şi agenţie. Legislaţia va intra în vigoare la sfârşitul lunii ianuarie 2025, exacerbând dezastrul umanitar din Gaza. Deşi majoritatea ţărilor care şi-au suspendat finanţarea UNRWA şi-au reluat contribuţiile, Statele Unite au retras 230 de milioane de dolari. Mobilizarea comunităţii internaţionale pentru a asigura supravieţuirea UNRWA odată cu intrarea în vigoare a legii israeliene va fi crucială pentru a demonstra rezistenţa acţiunii umanitare; în caz contrar, aceasta poate agrava prăbuşirea unui alt pilon al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
CONFLICTE ÎN CREŞTERE
În mod similar, desfiinţarea instituţiilor şi a normelor democraţiei a afectat spaţiile de protest ale societăţii civile, fie în Statele Unite, fie în Georgia sau Azerbaidjan. Între timp, violenţa politică a afectat Mexicul, unde se crede că 30 de candidaţi au fost ucişi în perioada premergătoare alegerilor prezidenţiale din 2024, iar demonstraţiile au fost interzise în Mozambic. Anul 2024 a fost un an tumultuos la nivel global, marcat de violenţe în mai multe regiun. Nivelul conflictelor la nivel mondial s-a dublat din 2020, cu o creştere de 22 % numai în ultimul an.
Spaţiul pentru pace se micşorează. În 2025, UE va încheia diverse misiuni de formare sau de consolidare a păcii în Mali, Republica Centrafricană sau Kosovo, în timp ce numărul misiunilor de menţinere a păcii ale Organizaţiei Naţiunilor Unite va scădea, de asemenea, în Africa. În mod similar, dacă nu va fi reînnoit, mandatul prelungit al Forţei Interimare a Naţiunilor Unite în Liban (UNIFIL) se va încheia la 31 august. Aproximativ 10 000 de căşti albastre din 50 de naţiuni sunt desfăşurate în sudul ţării şi au fost atacate de Israel în timpul incursiunii împotriva Hezbollah. Toate aceste mişcări reflectă atât schimbările ample în curs de desfăşurare în sistemul internaţional de securitate, cât şi criza de legitimitate a operaţiunilor ONU de menţinere a păcii. Chiar şi aşa, în mai 2025 va avea loc cea de-a opta reuniune ministerială de menţinere a păcii privind viitorul acestor operaţiuni şi revizuirea pe cinci ani a arhitecturii internaţionale de consolidare a păcii, într-un moment în care organizaţia încearcă să îşi restabilească o parte din relevanţă în ţări afectate de violenţă precum Haiti sau Myanmar.
JUSTIŢIE INTERNAŢIONALĂ CARE SE CLATINĂ
În timp ce violenţa politică creşte, justiţia internaţională se clatină. Să luăm ca exemplu diviziunea din comunitatea internaţională provocată de mandatele de arestare emise de CPI împotriva premierului israelian Benjamin Netanyahu şi a fostului său ministru al apărării Yoav Gallant, chiar şi în rândul ţărilor europene care recunosc instanţa. Franţa a refuzat să respecte hotărârea, pe motivul presupusei imunităţi a nesemnatarilor Statutului de la Roma, în timp ce Italia a calificat-o drept „nefezabilă”. Răspunsul contrastează puternic cu hotărârea ţărilor europene cu privire la mandatele de arestare emise împotriva lui Vladimir Putin sau a liderului juntei militare din Myanmar, Min Aung Hliang. Situaţia nu se va îmbunătăţi cu Trump la Casa Albă. În timp ce opoziţia SUA faţă de CPI a fost în mod tradiţional bipartizană, poziţia dură faţă de Curte a primei administraţii Trump a mers mult mai departe decât cenzura retorică, ducând la sancţiuni împotriva Curţii în sine şi a funcţionarilor acesteia, pe care administraţia Biden le-a ridicat ulterior.
UN SUD GLOBAL MAI IMPLICAT
Ce ţări vor naviga cel mai bine această dezmembrare treptată a ordinii internaţionale? În 2025, vom continua să vedem un Sud global foarte mobilizat din punct de vedere geopolitic, angajat în consolidarea unei instituţionalizări alternative, care se extinde şi îşi asigură o voce şi un loc în lume, deşi nu există un consens privind o nouă ordine reformată şi revizionistă. În acest cadru, Brazilia se pregăteşte să prezideze alte două forumuri internaţionale strategice în 2025: BRICS+ şi COP30.
În ceea ce priveşte Africa, continentul a devenit un laborator pentru o lume multialiniată, odată cu sosirea unor actori precum India, statele din Golf sau Turcia, care acum concurează şi completează puteri mai consacrate precum Rusia şi China. La sfârşitul anului 2024, Ciadul şi Senegalul au cerut încetarea cooperării militare cu Franţa, inclusiv închiderea bazelor militare, în încercarea de a-şi afirma suveranitatea.
Şi în Asia există percepţia unor procese de pacificare în curs de desfăşurare: de la scăderea tensiunii la graniţa dintre China şi India, cu retragerea trupelor din Himalaya, până la revenirea summiturilor trilaterale între Coreea de Sud, Japonia şi China, după o pauză de cinci ani. Regiunea se retrage în sine în faţa incertitudinii pe care o reprezintă anul 2025.
RĂZBOIUL CIPURILOR
Competiţia tehnologică dintre Statele Unite şi China se va intensifica în 2025. Ultimele săptămâni ale preşedinţiei lui Joe Biden au contribuit la consolidarea perspectivei unei ciocniri între Beijing şi Washington, care va marca noul ciclu politic. La 2 decembrie 2024, introducerea unei a treia runde de controale asupra exporturilor către China, cu colaborarea unor aliaţi ai SUA precum Japonia şi Coreea de Sud, a redus şi mai mult posibilitatea de a obţine diverse tipuri de echipamente şi software pentru fabricarea semiconductorilor. China, între timp, a ripostat prin interzicerea exporturilor de galiu, germaniu şi antimoniu, componente-cheie în producţia de semiconductori, şi printr-un control mai strict asupra grafitului, care este esenţial pentru bateriile cu litiu.
În afară de această confruntare bipolară, în 2025 vom vedea cum protecţionismul tehnologic câştigă teren în întreaga lume. Ţările din sudul globului au început să impună tarife asupra industriei tehnologice chineze, deşi din motive diferite. În timp ce ţări precum Mexicul şi Turcia folosesc tarifele pentru a încerca să forţeze noi investiţii chineze pe teritoriile lor – în special în domeniul vehiculelor electrice – altele, precum Africa de Sud, fac acest lucru pentru a proteja producătorii locali. Şi Canada a anunţat o taxă de 100% asupra importurilor de vehicule electrice chinezeşti, urmând exemplul UE şi al Statelor Unite, deşi nu are niciun producător propriu de vehicule electrice pe care să îl protejeze.
Date fiind circumstanţele, pentru Xi Jinping 2025 va fi un an în care va trebui să reevalueze strategia care a permis Chinei să devină lider în cinci din cele 13 domenii tehnologice emergente, potrivit Bloomberg: drone, panouri solare, baterii cu litiu, rafinarea grafenului şi căi ferate de mare viteză. Cu toate acestea, la un deceniu de la demararea planului Made in China 2025 – foaia sa de parcurs către autosuficienţă – dezvoltarea şi inovarea în sectorul semiconductorilor din China au încetinit, din cauza incapacităţii sale de a obţine cipuri mai avansate, utilaje pentru producerea acestora sau software de ultimă oră.
Se va intensifica războiul cipurilor odată cu revenirea lui Trump la putere? În timpul campaniei electorale, preşedintele ales a acuzat Taiwanul că „fură afacerea cu cipuri” de la Statele Unite. Cu toate acestea, în 2025, Taiwan Semiconductor Manufacturing Company Limited (SMC) va începe producţia pe scară largă de circuite integrate la fabrica sa din Statele Unite. Investiţia în Arizona a celui mai mare producător de cipuri din Taiwan a fost anunţată de prima administraţie Trump, astfel încât nu este greu de imaginat o altă rundă de investiţii în viitor din partea noii administraţii republicane pentru a consolida securitatea lanţului de aprovizionare.
BIG TECH INTRĂ LA APĂRARE
În plus, influenţa lui Elon Musk la Casa Albă promite şi o mai mare simbioză între Silicon Valley şi Pentagon. Concurenţa tehnologică şi intensificarea conflictelor în întreaga lume au redat apetitul Big Tech pentru contracte publice în domeniul apărării, ceea ce înseamnă că, odată cu revenirea lui Trump, liderii săi speră să culeagă roadele investiţiilor lor în campania prezidenţială. La doar două zile după alegerile din noiembrie 2024, Amazon şi două dintre cele mai importante companii de inteligenţă artificială, Anthropic şi Palantir, au semnat un acord de parteneriat pentru a dezvolta şi furniza serviciilor americane de informaţii şi apărare noi aplicaţii şi modele de inteligenţă artificială. Prin urmare, consensul la care au ajuns în aprilie 2024 Biden şi Xi Jinping pentru „dezvoltarea tehnologiei IA în domeniul militar într-un mod prudent şi responsabil” probabil că va deveni caduc sub noua administraţie Trump.
Dar hipertehnologia se extinde dincolo de domeniul militar, deoarece afectează tot mai multe sectoare ale administraţiei în tot mai multe ţări. Intrarea în vigoare a Pactului privind migraţia şi azilul în Europa, de exemplu, va fi însoţită de noi măsuri tehnologice de supraveghere, de la desfăşurarea de drone şi sisteme AI la frontieră în state precum Grecia până la adaptarea sistemului Eurodac – baza de date a UE care înregistrează solicitanţii de azil – pentru a colecta datele biometrice ale migranţilor. Acest lucru nu va face decât să consolideze un model de supraveghere şi discriminare împotriva acestui grup.
PRESIUNEA (DE)REGLEMENTĂRII
De asemenea, rămâne de văzut ce impact vor avea noile majorităţi politice din Statele Unite şi UE asupra guvernanţei tehnologice. După o avalanşă de reglementări şi de acţiuni în instanţă împotriva puterii monopoliste a marilor companii tehnologice, în 2025 vom asista la o încetinire – dacă nu chiar la o reducere – a noilor măsuri împotriva Big Tech. În plus, noile priorităţi politice ale UE vor pune accentul, în domeniul tehnologiei, pe securitate în detrimentul concurenţei şi vom asista la apariţia unei dezbateri interne cu privire la reglementările actuale; dacă acestea pot fi puse în aplicare în mod eficient sau dacă au fost prea ambiţioase. Este o schimbare care contrastează cu tendinţa de reglementare, în special în ceea ce priveşte utilizarea IA, care se dezvoltă în restul lumii, din Coreea de Sud până în America Latină.
CALCULUL CUANTIC
În cele din urmă, Organizaţia Naţiunilor Unite a proclamat anul 2025 drept Anul internaţional al ştiinţei şi tehnologiei cuantice (IYQ). Calculul cuantic este o ramură a tehnologiei informaţiei care va permite dezvoltarea unor computere mai puternice, capabile să ruleze algoritmi mai complecşi, contribuind la realizarea unor salturi uriaşe în cercetarea ştiinţifică, în domeniul sănătăţii, al ştiinţelor climatice, în sectorul energetic sau în cel financiar. Microsoft şi o altă firmă de tehnologie, Atom Computing, au anunţat că vor începe să comercializeze primul lor computer cuantic în 2025.
De asemenea, Google a prezentat Willow, un cip cuantic care poate efectua în cinci minute o sarcină care ar necesita cvadrilioane de ani pentru a fi îndeplinită de unul dintre cele mai rapide supercomputere din prezent. Această nouă generaţie de supercomputere exploatează cunoştinţele noastre de mecanică cuantică – ramura fizicii care studiază particulele atomice şi subatomice – pentru a depăşi limitările tradiţionale, permiţând o multitudine de operaţiuni simultane.
