„Procesul lui Eichmann”, în regia lui Mihai Călin, în premieră la Teatrul Naţional Bucureşti. Scriitorul Motti Lerner, prezent la prima reprezentaţie

„Procesul lui Eichmann”, de Motti Lerner, în regia lui Mihai Călin, o piesă despre un eveniment care a avut loc în Israel în 1961, va avea premiera la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti în 4 şi 5 octombrie, la Sala Atelier.

„Procesul lui Eichmann” este o piesă despre un eveniment care a avut loc în Israel în 1961. Dar scopul piesei nu este acela de a reconstitui evenimentul ca pe o lecţie de istorie. Primul şi cel mai evident scop este de a descifra mecanismul intern al lui Eichmann – o fiinţă probabil monstruoasă, dar în definitiv umană – care l-a făcut să comită genocidul asupra populaţiei evreieşti din Europa. Din păcate, acest scop al textului rămâne şi azi la fel de important, deoarece, chiar şi după cel de-al Doilea Război Mondial, au avut loc multe cazuri de genocid pe această planetă. 

„Această piesă este o declaraţie morală care, în vremurile de azi, este extrem de necesară pentru întreaga lume”, astfel defineşte dramaturgul Motti Lerner mesajul piesei sale.

Născut în Israel în 1949, Motti Lerner a absolvit studii de matematică şi fizică la Universitatea Ebraică din Ierusalim şi, ulterior, studii teatrale la Londra şi San Francisco, fiind la ora actuală unul dintre cei mai cunoscuţi dramaturgi şi scenarişti israelieni, bucurându-se inclusiv de o notorietate internaţională, cu piese jucate în Statele Unite, Anglia, Germania,  Italia, Elveţia, Austria, Africa de Sud, India şi Australia.  A predat între 1993-2008 un curs despre Dramaturgia politică la Universitatea din Tel Aviv, a fost rezident la Centrul de studii ebraice postuniversitare de la Oxford, visiting professor la departamentul de teatru al Universităţii Duke din Carolina de Nord etc. Distins în 1994 cu premiul „pentru scriitori” al Primului Ministru al Israelului şi în 2014 cu Premiul Landau pentru artele spectacolului.

Motti Lerner abordează în scrierile sale teme de profundă actualitate politică, referindu-se cu precădere la comunitatea iudaică şi la identitatea israeliană, incluzând Holocaustul, Sionismul, terorismul, abordând şi unele biografii, în cadrul unor texte de teatru-document, care au fost inclusiv ţinta unor măsuri de cenzură, în pofida numeroaselor premii literare care i-au fost decernate.

Povestea lui Adolf Eichmann, Obersturmbannführerul-SS care a organizat şi condus abominabila „soluţie finală” ce a dus la exterminarea a şase milioane de evrei între anii 1940-1945 este una arhicunoscută. Condamnat ca mare criminal de război de tribunalul de la Nürnberg, a fost condamnat la moarte în contumacie. Capturat de Mossad în Argentina, a fost rejudecat de un tribunal din Ierusalim. Acuzarea publică a fost condusă de primul-procuror  al  Israelului, Gideon Hausner. Găsit vinovat de crime de război şi crime împotriva umanităţii, Eichmann a fost condamnat la moarte şi executat prin spânzurare la închisoarea din Ramla, la 31 mai 1962. Cenuşa sa a fost împrăştiată în apele internaţionale ale Mării Mediterane, pentru a evita posibile viitoare pelerinaje.

Pornind de la reconstituirea procesului de la Ierusalim, piesa lui Motti Lerner, şi, implicit, spectacolul regizat de actorul Mihai Călin, vizează un impact profund asupra conştiinţei spectatorilor: „Una dintre întrebările cele mai chinuitoare care mi-au apărut de-a lungul timpului, în legătură cu Holocaustul, a fost: «Cum de s-a putut întâmpla aşa ceva?!». Mulţi cred, acum, că totul a fost demult şi că nu mai are nicio legătură cu prezentul (ca şi comunismul, de altfel…),  declară Mihai Călin, încercând să ne transmită o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem cu toţii. Din păcate, istoria se repetă şi, de fiecare dată, sunt condamnaţi (mai mult declarativ) liderii, întruchipări ale Răului Absolut: Hitler, Stalin, Mao, Pol Pot, Idi Amin, Milošević, …Ceauşescu… Dar există ceva mai adânc şi mai înfricoşător decât RĂUL personificat de aceşti monştri: «banalitatea răului» de care vorbeşte Hannah Arendt şi angrenajul micilor rotiţe ale sistemului, cetăţeni «normali», femei şi bărbaţi «cu frica lui Dumnezeu», părinţi iubitori, funcţionari mai mult sau mai puţin mărunţi, care fac să funcţioneze perfect malaxorul Terorii, Cruzimii şi Exterminării”.

Necesară lecţie de istorie, dar şi apel la trezirea conştiinţelor pentru a împiedica o nefastă repetare a ei, piesa „Procesul lui Eichmann” se adresează deopotrivă spectatorilor adulţi şi adolescenţilor, elevilor de liceu şi profesorilor lor. Spectacolul a fost realizat în cadrul Programului tnb.edu – program derulat din convingerea că Teatrul, prin excelenţă o artă a întâlnirii, poate completa şi acoperi o latură importantă în procesul educativ, cea emoţional-cognitivă şi a experienţei directe.

„Sunt  foarte recunoscător Teatrului Naţional din Bucureşti pentru producerea premierei mondiale a acestei piese”, transmite scriitorul Motti Lerner, care va veni la Bucureşti special pentru a asista la prima reprezentaţie.

Iniţiatoarea şi susţinătoarea proiectului în România este Tova Ben-Nun Cherbis, preşedinte şi fondator al Fundaţiei ”Magna Cum Laude-Reut”.

În distribuţie: Richard Bovnoczki, Diana Dumbravă, Răzvan Popa, Mihai Călin, Axel Moustache, Vitalie Bichir, loan Andrei Ionescu, Cosmina Olariu, Florin Călbăjos, Emilian Oprea, Iuliana Moise, Irina Movilă, Ana Ciontea, Ovidiu Cuncea, Rodica Ionescu, Andrei Finţi. Regia: Mihai Călin. Scenografia: Gabi Albu. Muzica originală: Nikita Dembinski. Video-design: Constantin Şimon. Imagini şi montaj video: Mircea I. Anca.

Boloş, despre riscul ca deficitul să crească: Există acest risc pe care îl avem din perspectiva veniturilor cuprinse în buget

Lovitură pentru doctorița care lua șpagă de 15 ori pe zi de la bolnavii de cancer: Intră după gratii