Potrivit surselor participante la întâlnire, Ciolacu a fost singurul lider care și-a asumat o decizie clară. Restul baronilor și liderilor de vârf ai PSD s-au ferit să-și asume răspunderea pentru eșecul alianței electorale cu PNL și pentru rezultatele sub așteptări obținute în alegerile locale și europarlamentare.
Atmosfera descrisă de participanți este una de blocaj: „un fel de văicăreală generalizată, fără decizii clare”, în care fiecare lider încearcă să se delimiteze de responsabilitate. Niciunul dintre cei prezenți nu a venit cu o soluție concretă pentru tranziția conducerii sau pentru viitorul direcției politice a partidului.
Printre opțiunile vehiculate s-a numărat și posibilitatea ca unul dintre cei doi prim-vicepreședinți, Sorin Grindeanu sau Daniel Băluță, să preia interimar conducerea partidului. Totuși, niciunul dintre aceștia nu s-a poziționat clar, iar susținerea internă este incertă.
Mihai Tudose, actualul președinte al Consiliului Național al PSD, nu pare dispus să renunțe la funcție, iar Paul Stănescu, secretarul general al partidului, nu dă nici el semne că ar face vreun pas înapoi.
Amândoi evită implicarea directă într-o tranziție sau reformă internă, consolidând impresia unei conduceri care încearcă să se conserve în ciuda unei crize politice evidente.
În lipsa unui lider asumat, în PSD încep să se contureze mai multe curente de opinie cu privire la strategia post-Ciolacu. Unii susțin că PSD ar trebui să își asume deschis guvernarea, inclusiv cu un premier propriu, pentru a păstra controlul asupra administrației și a evita pierderi de influență. Alții preferă o „semi-guvernare” – susținerea parlamentară a unui guvern minoritar – pentru a conserva pozițiile din teritoriu, precum prefecturile și funcțiile de secretari de stat, dar fără costurile politice ale guvernării depline.
O a treia tabără cere trecerea PSD în opoziție dură, pentru a contracara ascensiunea AUR, avertizând că, lăsat singur în opoziție, partidul lui George Simion ar putea câștiga capital politic masiv în lunile următoare.
Pe fondul acestor discuții, există opinii conform căror întreaga conducere a PSD ar trebui să demisoneze în bloc. Pe de altă parte, există și opinii potrivit cărora conducerea ar trebui să rămână pe loc până la Congres, pentru a da dovadă de unitate.
