”Avem 3.000 de unităţi administrativ teritoriale: sate, comune şi oraşe. Sunt mult prea multe. Vorbim de prea multă vreme de reforma administrativ-teritorială. Noi trăim cu judeţele lui Dej şi o să se facă curând o sută de ani de atunci. România nu mai seamănă deloc cu cea din anii 50-60. Şi această densitate prea mare de UAT-uri duce la foarte multe ineficienţe. Avem foarte multe localităţi care nu se pot susţine din taxele şi impozitele pe care le colectează de la cetăţeni. Acele unităţi administrative trebuie integrate în altele. Soluţia este cu siguranţă comasarea”, a spus Radu Burnete, la Prima TV.
Nicio propunere de reorganizare teritorială nu a fost concretizată
La începutul regimului comunist, sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, România a implementat un model sovietic de organizare administrativă, bazat pe regiuni şi raioane. Venit la putere la mijlocul anilor 60, după moartea lui Dej, Nicolae Ceauşescu demarează, în 1968, o amplă reformă privind împărţirea administrativ-teritorială a ţării, care a rămas în vigoare până astăzi. Din 1968, de pe noua hartă a României au dispărut regiunile şi raioanele din epoca Gheorghiu Dej, dar au revenit judeţele (39), plus municipiul Bucureşti. Până la căderea comunismului, singurele modificări au dus la reorganizarea judeţelor Ilfov, Ialomiţa şi Dâmboviţa în 1981 şi la crearea a două noi judeţe: Giurgiu şi Călăraşi. După Revoluţie, partidele politice au discutat în mai multe rânduri despre regionalizarea României, însă nicio propunere nu a fost concretizată.
