Analiza subliniază legătura directă dintre tipul de construcţie şi diversele manifestări ale sărăciei energetice. Potrivit datelor, aproape 40% dintre gospodăriile care sunt în sărăcie energetică extremă locuiesc în case din lemn şi peste o treime dintre cele care se încadrează sub pragul critic al sărăciei energetice locuiesc în case din paiantă.
“Peste 85% dintre aceste locuinţe sunt amplasate în mediul rural, acolo unde practicile de construcţie şi lipsa reglementărilor contribuie la perpetuarea vulnerabilităţii energetice”, se arată în raport.
Potrivit sursei citate, un consum ineficient, determinat de izolaţia termică precară, sisteme de încălzire vechi sau echipamente inadecvate, duce la facturi mari şi la imposibilitatea asigurării unui confort minim. În plus, lipsa accesului la surse de energie sigure şi accesibile – din motive geografice sau financiare – accentuează vulnerabilitatea. De cele mai multe ori, gospodăriile afectate se confruntă simultan cu mai mulţi factori de risc, ceea ce impune intervenţii complexe, adaptate fiecărui caz în parte.
“Calitatea locuirii şi materialele din care sunt construite casele joacă un rol esenţial în riscul de sărăcie energetică. Politicile publice trebuie să vizeze în mod direct reabilitarea acestor locuinţe, prin fonduri dedicate şi programe de eficientizare adaptate mediului rural. Este, desigur, necesară o abordare ţintită pentru a înţelege nevoile fiecărui caz în parte. Rolul administraţiilor publice locale sub coordonarea ghişeelor unice este fundamental”, subliniază Anca Sinea, coordonator ORSE, citată în comunicat.
Conform raportului, deşi formele extreme de sărăcie energetică predomină în zonele rurale, nici mediul urban nu este scutit de riscuri. Dintre gospodăriile care se confruntă cu un consum ridicat de energie şi un efort financiar crescut pentru acoperirea facturilor, multe trăiesc în locuinţe construite din plăci de beton, cărămidă sau BCA, prezente mai ales în oraşe.
Astfel, mai mult de o treime dintre gospodăriile care alocă peste 10% din venit pentru costurile cu energia locuiesc în clădiri construite din piatră, cărămidă, BCA. În acelaşi tip de clădiri se află aproape un sfert dintre gospodăriile care înregistrează un consum ridicat de energie, peste dublul medianei naţionale (indicator 2M). În acelaşi timp, aproape două din zece (19,3%) gospodării care înregistrează supraconsum trăiesc în locuinţe construite din beton prefabricat.
În ceea ce priveşte gospodăriile care cad sub pragul de sărăcie după plata energiei (indicator LIHC), cele mai expuse sunt cele care locuiesc în case din paiantă sau materiale similare (18,7%).
Aceste date reflectă faptul că sărăcia energetică este strâns legată de starea locuinţelor, de eficienţa energetică a acestora, de veniturile gospodăriilor, mediul de rezidenţă şi alţi factori individuali, pentru care este nevoie de date granulare şi complexe. Este nevoie de măsuri integrate care să vizeze nu doar ajutoare financiare, ci şi modernizarea fondului locativ, în special în zonele vulnerabile, consideră specialiştii ORSE.
“Calitatea locuinţei este, aşa cum ne indică datele, o cauză importantă a sărăciei energetice. O proiectare a politicilor publice doar pe criterii sociale este nu doar insuficientă, ci şi incorectă. O abordare eficientă înseamnă intervenţii acolo unde riscurile sunt cele mai ridicate. Recomandarea noastră este ca măsurile de remediere (eficienţă energetică, energie sustenabilă) să pună accentul pe accesul la resurse în comunităţi – în mediul rural şi în zonele urbane mici, unde aceste probleme sunt cele mai vizibile, dar unde, până acum, măsurile au fost cele mai puţine”, a adăugat Anca Sinea.
ORSE vine şi cu o serie de recomandări, printre care se numără implementarea unui program naţional care să sprijine reabilitarea termică a locuinţelor din mediul rural, inclusiv izolarea termică, înlocuirea ferestrelor şi uşilor şi modernizarea sistemelor de încălzire, precum şi audituri energetice gratuite pentru gospodăriile rurale pentru a identifica oportunităţile de economisire a energiei şi a recomanda măsuri de eficienţă energetică.
Alte recomandări se referă la acordarea de credite cu dobândă redusă pentru investiţii în proiecte de eficienţă energetică şi surse de energie regenerabilă, reduceri de taxe şi impozite pentru gospodăriile şi afacerile din mediul rural care investesc în tehnologii de energie curată şi reabilitarea termică a clădirilor, dar şi subvenţionarea sau cofinanţarea instalării de panouri fotovoltaice şi alte surse regenerabile, cu prioritate pentru gospodăriile vulnerabile şi izolate, precum şi crearea unui cadru simplificat şi a unor scheme de sprijin pentru înfiinţarea comunităţilor energetice locale, care să permită producerea şi partajarea energiei curate la nivelul satelor şi comunelor.
ORSE mai propune lansarea de campanii naţionale de informare pentru a educa populaţia rurală despre beneficiile şi metodele de utilizare a surselor de energie regenerabilă şi a măsurilor de eficienţă energetică, precum şi dezvoltarea de programe de formare profesională pentru a crea o forţă de muncă calificată în instalarea şi întreţinerea sistemelor de energie regenerabilă.
Pentru măsurarea sărăciei energetice au fost utilizaţi patru indicatori convenţionali principali, analiza ORSE bazându-se pe datele din Ancheta Bugetelor de Familie (ABF 2023) realizată de Institutul Naţional de Statistică: indicatorul “10%” (gospodăriile care alocă peste 10% din venit pentru energie); indicatorul M/2 (cel mai sever indicator – consum sub mediana naţională, din lipsă de resurse); LIHC (căderea sub pragul de sărăcie după plata energiei); 2M (supraconsum din ineficienţă energetică).
Observatorul Român al Sărăciei Energetice (ORSE) este un proiect iniţiat de Centrul pentru Studiul Democraţiei, think-tank înfiinţat în anul 2006 în cadrul Departamentului de Ştiinţe Politice, Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj, în cadrul căreia funcţionează ca centru de cercetare acreditat.
