Firmele din România ar avea nevoie de 160,5 miliarde de lei (31,7 miliarde de euro) pentru recapitalizare, echivalentul a aproape patru ani de investiții străine directe la nivelul record atins în 2025, relevă o analiză de specialitate, dată miercuri publicității.
Potrivit analiștilor de la Sierra Quadrant, o companie subcapitalizată nu este neapărat o companie fără activitate – este o companie fragilă, care ar putea să nu supraviețuiască unui șoc pe care o firmă mai bine capitalizată l-ar traversa fără probleme.
‘Iar în 2026, șocurile se adună: dobânzi ridicate, cinci pachete fiscale într-un an, costuri record la energie, cerere internă în frânare. Rezultatul se vede deja în registrele Oficiului Național al Registrului Comerțului’, spun aceștia.
Pentru companiile care au raportat rezultate la jumătatea anului 2025 – reprezentând aproximativ 84% din cifra de afaceri totală a economiei – deficitul de capital se ridica la 36,4 miliarde de lei, în creștere cu 8% față de anul precedent.
‘Un raport mai recent al BNR, publicat în iunie 2026, arată că numărul firmelor subcapitalizate a crescut cu 10%, iar necesarul de recapitalizare a rămas, din nou, la 36,4 miliarde de lei. Cu alte cuvinte: mai multe firme, aceeași gaură. Deficitul nu se închide, se redistribuie pe un număr mai mare de companii – semn că nu vorbim despre un fenomen conjunctural, ci despre o caracteristică structurală a economiei. Un detaliu tehnic merită explicat, pentru că este exact genul de statistică din care se nasc titluri false. Numărul companiilor subcapitalizate reprezenta doar 9% din total în iunie 2025, față de 32,6% la finalul anului 2024 – o îmbunătățire aparent spectaculoasă. Explicația reală nu este însă o însănătoșire a economiei, ci un artefact statistic: majoritatea companiilor mici nu sunt cuprinse în exercițiul de raportare de la jumătatea anului, ceea ce înseamnă că eșantionul analizat la iunie 2025 este diferit – și, în medie, mai sănătos financiar – decât cel de la finalul anului anterior’, arată analiza realizată pe baza datelor BNR.
În iunie 2025, structura pasivului companiilor nefinanciare arăta astfel: capitalurile proprii pe primul loc, cu 40% din pasiv; datoriile comerciale pe locul al doilea, cu 18%; iar finanțarea primită de la instituțiile financiare din România – doar 9%.
Cu alte cuvinte, creditul-furnizor este de două ori mai important decât creditul bancar în finanțarea economiei românești.
‘Companiile românești se finanțează mai degrabă prin amânarea plăților către furnizori decât prin credite bancare – o practică ce funcționează relativ bine în perioade de stabilitate economică, dar care devine extrem de riscantă atunci când întârzierile de plată se propagă în lanț de-a lungul întregii economii’, explică Ovidiu Neacșu, partener coordonator Sierra Quadrant.
Statisticile arată că gradul de îndatorare – raportul dintre datorii și capitalurile proprii – a atins 140,5% în iunie 2025, cu 5,4 puncte procentuale peste anul anterior, într-un trend clar ascendent. Mai relevant este însă vârful distribuției: ponderea firmelor cu un grad de îndatorare peste pragul semnal de 200% s-a majorat la aproximativ 35%, atât ca număr de companii, cât și ca pondere în cifra de afaceri a economiei. Din această categorie provin, de regulă, cele mai multe firme care ajung ulterior în restructurare, concordat preventiv sau insolvență, arată analiza.
În paralel, capacitatea de rambursare se erodează lent. Indicatorul de acoperire a dobânzilor – raportul dintre profitul înainte de dobânzi și taxe și cheltuielile cu dobânzile – a coborât la 541% în iunie 2025, cu 32 de puncte procentuale sub anul precedent și cu 118 puncte sub nivelul din iunie 2023.
În plus, riscul valutar este concentrat exclusiv pe companii, în condițiile în care 53% din portofoliul de credite al companiilor nefinanciare era denominat în valută în martie 2026, față de doar 7% în cazul creditelor acordate populației.
În plus, radierile revin pe creștere. Datele Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru prima jumătate a lui 2026, citate de Sierra Quadrant, arată o inversare clară de tendință. În perioada ianuarie-iunie 2026 au fost înregistrate 46.283 de radieri, cu 5,69% mai multe decât în intervalul similar din 2025. Anul trecut, în aceeași perioadă, radierile scăzuseră cu 3,85% față de 2024, de la 45.548 la 43.793. În 2026, totalul a revenit pe creștere și a depășit ușor inclusiv nivelul de acum doi ani, cu 1,61%.
Mai important decât nivelul este ritmul: numai în iunie 2026 au fost înregistrate 7.145 de radieri, față de 6.545 în iunie 2025 – o creștere de 9,17%, semnificativ peste media semestrului. Iar fenomenul accelerează, nu se stinge.
Capitala a raportat 8.188 de radieri în primele șase luni, cu 624 mai multe decât anul trecut, o creștere de 8,25%. Bucureștiul a concentrat aproximativ 17,7% din totalul național și a generat singur circa un sfert din creșterea netă față de 2025.
‘Tabloul nu e uniform: radierile au crescut în 26 de județe și au scăzut în alte 16, iar în 27 de județe nivelul rămâne sub cel din prima jumătate a lui 2024. Fenomenul e concentrat în marile centre economice – exact acolo unde densitatea de firme e maximă și unde ciclul de viață al afacerilor e cel mai rapid. O precizare necesară: radierile nu trebuie confundate cu insolvențele sau falimentele. Datele includ societăți, persoane fizice autorizate și alte forme de organizare, iar radierea din Registrul Comerțului nu indică, individual, motivul închiderii activității. Ele măsoară ieșiri din piață, nu eșecuri. Separat, peste 3.850 de firme și PFA au intrat în insolvență în primele șase luni ale acestui an’, explică analiștii Sierra Quadrant.
Concluzia este că rezistă corporațiile, iar IMM-urile nu.
Cele 160,5 miliarde de lei necesare pentru recapitalizare nu vor fi acoperite de stat și nici de bănci. Într-o economie unde finanțarea bancară reprezintă 9% din pasivul companiilor, chiar și o dublare a creditării ar rezolva o fracțiune din problemă.
‘Sursele reale sunt trei, și toate sunt astăzi blocate sau insuficiente, de la profitul reinvestit, la aportul acționarilor și piața de capital. Aceasta din urmă ar trebuie să fie, teoretic, soluția cea mai potrivită pentru companii mijlocii, practic accesată de un număr infim de firme românești, în absența unei culturi a listării și a instrumentelor de finanțare adaptate”, afirmă Ovidiu Neacșu, partener coordonator Sierra Quadrant.
Potrivit expertului, subcapitalizarea nu e un accident, ci rezultatul unei arhitecturi de stimulente.
‘Un sistem fiscal care taxează capitalul rămas în firmă la fel ca pe cel scos din ea, o piață de capital subdimensionată și un sector bancar care finanțează doar 9% din pasivul companiilor produc, inevitabil, firme care se finanțează amânând plata către furnizori. Iar o economie construită pe credit comercial funcționează impecabil până în ziua în care prima verigă importantă din lanț nu mai plătește”, atenționează Neacșu.
