Mulţi dintre ucrainenii care au ajuns în România fugind din calea războiului care le macină ţara spun despre români că sunt primitori, însă, cu toate acestea, mai puţin de doi din zece refugiaţi care au rămas în România spun că se simt integraţi în societatea românească. Barierele de ordin lingvistic, dificultatea de a găsi un loc de muncă bine plătit şi accesul dificil la serviciile medicale se numără printre motivele care îi fac pe refugiaţii rămaşi în România să nu se simtă ca acasă, arată o anchetă realizată de Salvaţi Copiii la împlinirea a trei ani de la debutul războiului. Organizaţia care a ajutat zeci de mii de refugiaţi prezintă public poveştile unora dintre familiile greu încercate de război.
Salvaţi Copiii publică, la trei ani de la debutul războiului din Ucraina, rezultatele unui studiu realizat printre refugiaţii care au rămas în România.
„Întrebaţi fiind dacă se simt bine conectaţi şi integraţi în comunitatea românească, aproape jumătate dintre participanţii la consultare afirmă că nu au atins acest nivel (47,2%), în timp ce doar 17% au acest sentiment de integrare (diferenţa este reprezentată de indecişi). Deşi relativ puţini dintre respondenţi au sentimentul de conectare şi integrare, peste trei sferturi dintre ei (77,2%) consideră că românii sunt primitori. În schimb, dificultăţile lingvistice, dificultatea de a găsi un loc de muncă bine remunerat şi accesul dificil la servicii de sănătate sunt motive care îi fac pe mulţi dintre respondenţi să simtă că România nu le poate deveni acasă”, sunt concluziile anchetei realizate de organizaţie.
Cele mai mari obstacole pentru copiii ucraineni şi familiile lor care au rămas în România fugind din calea războiului sunt cele legate de accesul la servicii de sănătate (controalele medicale şi medicamentele), urmate îndeaproape de dificultăţile legate de locuinţă (chirie şi utilităţi).
„În ceea ce priveşte accesul la educaţie, doar 16,1% dintre părinţii ai căror copii sunt înscrişi în sistemul românesc de educaţie sunt de părere că aceştia nu se confruntă cu nicio dificultate la şcoală, iar principalele dificultăţi indicate sunt barierele lingvistice (74,9%) şi suprasolicitarea generată de frecventarea în paralel a două sisteme de educaţie (34,5%)”, sunt concluzii ale anchetei Salvaţi Copiii România.
Datele arată că 86,8% dintre familiile chestionate au sosit în România în urmă cu peste un an, iar aproape 70% au o durată de şedere pe teritoriul României de peste 2 ani, în timp ce ponderea celor abia ajunşi este foarte redusă, doar 7% dintre respondenţi indicând un interval de sub 6 luni de la sosire.
Salvaţi Copiii atrage atenţia asupra faptului că fiecare copil refugiat din calea războiului din Ucraina are „povestea lui dramatică, fraţi rămaşi pe front, case distruse, şcoli care nu mai există”, dar fiecare spune şi o poveste „a speranţei: sunt copii care învaţă limba română, reînvaţă să aibă încredere, sunt recunoscători ţării care i-a adăpostit”. Organizaţia a pus în imagini poveştile unor copii ucraineni, în expoziţia de fotografie – „Poveştile unor noi începuturi – 3 Ani de Curaj şi Speranţă”, organizată la Centrul de Consiliere şi Servicii Integrate, care pune la dispoziţie un spaţiu dedicat copiilor, unde echipe multidisciplinare colaborează pentru a identifica şi soluţiona nevoile specifice ale familiilor.
Una dintre poveşti este a unei familii ajunse în România pe 7 octombrie 2022, după un drum dificil din Herson
Fiica în vârstă de 10 ani pe atunci, a acceptat cu greu că şcoala ei din Herson nu mai există. Acum în vârstă de 12 ani, ea este înscrisă la Şcoala Gimnazială Ienăchiţă Văcărescu, dar îşi continuă şi studiile online în Ucraina, în clasa a VII-a. La Centrul de Consiliere participă la clubul adolescenţilor, unde şi-a făcut prieteni şi nu se mai simte atât de singură în România. Cu toate acestea, familia H. visează să se întoarcă acasă, în Herson. Păstrează vie amintirea oraşului lor frumos de altădată şi speră că, într-o zi, se vor putea reîntoarce acolo.
A. era elev la o şcoală de muzică în Ucraina şi îşi dorea să continue studiul flautului, pe care îl practica de şase ani.
O altă poveste este cea a unui băiat de 12 ani, din Dnipro, ajuns în România cu familia sa, în decembrie 2022. A. a fost înscris la Şcoala Uruguay din Bucureşti. Primele luni au fost dificile – înscrierea la medicul de familie, acomodarea la şcoală, învăţarea limbii române. Procesul de înscriere la şcoală a fost deosebit de complicat, deoarece A. era elev la o şcoală de muzică în Ucraina şi îşi dorea să continue studiul flautului, pe care îl practica de şase ani.
„În căutarea unor cursuri de limba română, H. a ajuns la Salvaţi Copiii, la recomandarea unei cunoştinţe. Cu ajutorul organizaţiei, a reuşit să înveţe limba română şi continuă să participe la cursurile de comunicare. Acest lucru i-a permis să depună dosarele necesare pentru încadrarea în grad de handicap a fiului său şi a soţului, T. Astăzi, A. este elev la Colegiul Naţional „George Enescu” din Bucureşti, în clasa a VII-a, continuându-şi pasiunea pentru muzică”, este povestea băiatului.
Salvaţi Copiii prezintă şi povestea unei mame de 51 de ani din Odesa, care a ajuns în România cu fiica sa de 10 ani, în aprilie 2022. Fratele mai mare al fetiţei a rămas în Ucraina şi se află pe front, menţinând legătura cu familia prin telefon.
„Mama, care îşi creşte singură copiii, a reuşit să obţină protecţie temporară în România, beneficiind astfel de servicii sociale, medicale şi educaţionale. Din mai 2023, familia este sprijinită de Salvaţi Copiii prin programe dedicate copiilor refugiaţi. T.V. (fiica – n.r.) participă la cursuri de limba română, activităţi recreative şi educaţionale, precum Clubul Copiilor, ateliere de creaţie, terapie cu animale şi pictură. Pentru a-şi putea continua studiile online în Ucraina, a primit o tabletă din partea organizaţiei. Mama fetiţei este profund îngrijorată pentru fiul său aflat pe front, motiv pentru care a beneficiat de consiliere psihologică. Ea a urmat cursuri de limba română şi engleză şi a primit sprijin pentru accesarea serviciilor medicale.
Situaţia financiară a familiei este dificilă. Mama lucrează la curăţenie în schimbul cazării, fără un venit stabil. Cu ajutorul tichetelor sociale oferite de Salvaţi Copiii, reuşeşte să cumpere alimente, produse de igienă şi medicamente. Îşi aminteşte cu emoţie momentul când, la începutul războiului, nu şi-a permis să îi cumpere fetiţei un covrig. Astăzi, datorită sprijinului primit, mama şi fiica au reuşit să-şi asigure necesităţile de bază şi să descopere chiar şi gustul unui mango”, relatează organizaţia.
O altă poveste este cea a unui băiat de 11 ani, ajuns în România alături de mama lui, dar fără cei doi fraţi rămaşi acasă, în Ucraina.
A găsit alinare în şedinţele de consiliere psihologică. Pentru M., muzica şi pescuitul sunt refugii emoţionale care îl ajută să facă faţă schimbării.
O mamă cu trei fiice au ajuns în România în urmă cu trei ani.
Fiica cea mare, în vârstă de 14 ani, îşi aminteşte începuturile dificile: „Totul părea straniu, nu aveam prieteni şi petreceam mult timp la computer. Lucrurile s-au schimbat când am început să merg la activităţile Salvaţi Copiii. M-au ajutat mai mult decât mi-aş fi imaginat.”
Cele trei surori participă la cursuri de engleză, desen, ateliere de creaţie, clubul adolescenţilor şi sesiuni de consiliere psihologică.
Întotdeauna am crezut că o ţară străină înseamnă doar străzi necunoscute şi oameni care trec pe lângă tine. Dar m-am înşelat
„Întotdeauna am crezut că o ţară străină înseamnă doar străzi necunoscute şi oameni care trec pe lângă tine. Dar m-am înşelat. Aici mi-au spus: ‘Nu eşti singură’. Mi-au oferit căldură, sprijin, ajutor, atunci când nu ştiam cum să merg mai departe. Îmi ţin copilul de mână şi înţeleg: lumea nu este pierdută atâta timp cât există astfel de oameni. Vă mulţumesc că nu v-aţi întors privirea de la noi. Copilul meu poate merge din nou la şcoală, poate râde din nou. Nu ştiu ce ne rezervă viitorul, dar ştiu un lucru – în această ţară am găsit nu doar refugiu, ci şi speranţă. – este mărturia unei femei de 32 ani, refugiată în România.
O altă poveste este cea a unei fetiţe de 10 ani din Zaporojie, ajunsă în România în decembrie 2022, împreună cu mama şi sora ei mai mare.
„Mama, singură şi fără sprijinul tatălui, a obţinut permisul de protecţie temporară şi a accesat diverse servicii sociale, educaţionale şi medicale. Din martie 2023, familia beneficiază de sprijinul Organizaţiei Salvaţi Copiii.
D. este mereu zâmbitoare şi dornică să se joace cu ceilalţi. Îi plac sporturile, iar dansul este pasiunea ei cea mai dragă. Pentru ea a devenit o modalitate naturală de a exprima ceea ce simte, ceea ce gândeşte.
La început i-a fost greu să îşi facă prieteni şi nu ştia ce o aşteaptă. De când a intrat în programul de sprijin al Salvaţi Copiii, a început să participe la cursuri de limba română şi engleză, să meargă la Clubul Copiilor în fiecare săptămână şi, bineînţeles, la lecţiile de dans pe care nu le ratează niciodată”, transmite Salvaţi Copiii.
Până în prezent, Salvaţi Copiii România a oferit sprijin pentru 367.500 de persoane, dintre care 184.800 de copii ucraineni şi 182.700 de adulţi. Începând din aprilie 2022, pe lângă punctele de lucru de la graniţe şi zone de tranzit, organizaţia a deschis mai multe centre de consiliere şi servicii integrate în întreaga ţară pentru a oferi asistenţă copiilor ucraineni şi familiilor acestora. În ultimii trei ani, 19.496 de copii şi 23.415 de adulţi au beneficiat de serviciile oferite în aceste centre. Cinci astfel de centre sunt deschise în Bucureşti, Galaţi, Iaşi, Suceava şi Baia Mare. Intervenţia Salvaţi Copiii se concentrează pe promovarea integrării şi bunăstării pe termen lung a refugiaţilor ucraineni şi a membrilor vulnerabili ai comunităţii gazdă prin asigurarea accesului la servicii esenţiale (sociale, educaţionale şi sănătate emoţională), promovarea autonomiei şi consolidarea coeziunii sociale printr-o gamă largă de servicii.
