Președintele Nicușor Dan ar trebui, în baza atribuțiilor sale constituționale, să convoace partidele parlamentare pentru reluarea dialogului politic, consideră rectorul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA), Remus Pricopie, care și-a manifestat convingerea că partidele care au format fosta coaliție de guvernare au o disponibilitate mult mai mare de a găsi o soluție decât aveau în urmă cu doar câteva zile.
‘Escaladarea conflictelor în politică nu conduce niciodată spre un rezultat decent, ci spre haos politic, social și economic. Adică exact ceea ce Rusia încearcă de ani de zile să obțină în România prin războiul său hibrid: neîncredere, dezbinare și slăbirea instituțiilor democratice. Președintele Nicușor Dan ar trebui, în baza atribuțiilor sale constituționale, să convoace partidele parlamentare pentru reluarea dialogului politic. Sunt convins că astăzi partidele care au format fosta coaliție de guvernare au o disponibilitate mult mai mare de a găsi o soluție decât aveau în urmă cu doar câteva zile’, afirmă Pricopie, vineri, pe Facebook.
În opinia sa, noul Guvern nu trebuie să poarte, nici direct, nici indirect, ‘ștampila ‘Garantat AUR”.
Remus Pricopie apreciază că România are nevoie de un armistițiu politic care ar putea avea patru pași: retragerea candidaturii premierului desemnat Adrian Veștea, relansarea, de către președinte, a consultărilor cu partidele parlamentare, identificarea, la nivelul partidelor care au format fosta coaliție de guvernare, a unei formule de tranziție – un Guvern cu mandat limitat până la 15 februarie 2027, care să gestioneze agenda complicată a următoarelor luni și un acord de stabilitate între aceste partide, astfel încât instituțiile statului să poată funcționa normal, iar prioritățile economice, sociale și de securitate să fie gestionate responsabil.
‘Până la 15 februarie 2027 va exista suficient timp pentru ca partidele să decidă, prin dialog și negociere, ce formulă politică poate asigura guvernarea României după această perioadă. Repet: politica este arta compromisului, nu arta încăpățânării’, a conchis Pricopie.
