Din materiale pe care alții le-ar fi trecut cu vederea, Octavian Ancuța, student la Universitatea Tehnică ‘Gheorghe Asachi’ din Iași, a construit în doar patru luni un robot mobil care nu doar i-a impresionat pe profesorii săi, dar ar putea deschide drumul unor viitoare aplicații medicale și industriale.
La prima vedere pare doar un robot construit din lemn. În realitate, în spatele lui stau 126 rulmenți, două motoare recuperate de la ștergătoarele unui autoturism găsit la dezmembrări, foarte multă feronerie cumpărată de la magazinele de bricolaj. Robotul pornește încet. Nu are roți, nu scoate sunete spectaculoase și nici nu face demonstrații demne de un film SF. Înaintează cu pași mici, egali, aproape fără să-și clatine corpul. La câțiva metri distanță, Octavian Ancuța, student al Universității Tehnice ‘Gheorghe Asachi’ Iași îl urmărește atent. Nu are în mână o telecomandă sofisticată, ci un telefon mobil. De acolo îi spune să înainteze, să vireze, să se oprească. De fapt, robotul este controlat prin Bluetooth, direct de pe telefonul mobil, și poate executa deplasări înainte, înapoi sau viraje, folosind două motoare și un sistem cinematic asemănător celui întâlnit la tancuri.
Prin ceea ce trebuie să fie o lucrare de licență, tânărul ieșean a demonstrat că inovația nu are nevoie întotdeauna de bugete uriașe ci de ingeniozitate. În doar patru luni, studentul a construit un robot mobil capabil să se deplaseze lin, fără șocuri și fără a dezechilibra încărcătura transportată, caracteristici care i-ar putea deschide în viitor aplicații în domeniul medical, industrial, al aeronauticii sau logisticii.
Ideea din spatele proiectului depășește însă simpla demonstrație tehnică. Profesorii văd în acest mecanism baza unui robot autonom care, într-o versiune perfecționată, ar putea transporta medicamente prin spitale, echipamente în fabrici, piese grele în service-uri sau chiar pacienți, ca o targă mobilă inteligentă.
‘Avantajul este mișcarea foarte lină. Tocmai de aceea poate fi folosit în domeniul medical, pentru transportul medicamentelor sau, la o scară mai mare, chiar al pacienților. Același principiu poate fi utilizat în logistică, în mentenanță, în service-uri să transporte piesele mai grele, sau chiar în restaurante, unde robotul ar putea aduce comenzile la masă’, a explicat, pentru AGERPRES, Florin Chifan, șef de lucrări la Facultatea de Construcții de Mașini și Management Industrial.
Profesorul spune că ceea ce l-a impresionat cel mai mult nu a fost robotul în sine, ci curajul studentului de a aborda un proiect atât de dificil.
‘M-a uimit curajul lui. Este o lucrare foarte grea, atât din punct de vedere al proiectării 3D, cât și al realizării fizice. Noi l-am îndrumat, dar voința lui de a duce proiectul până la capăt a fost determinantă. E lucrarea lui 90 la sută’, afirmă cadrul universitar.
Actualul prototip este construit din lemn și componente accesibile, însă acesta reprezintă doar primul pas. Studentul își va continua cercetarea la master, unde robotul va fi refăcut din materiale mult mai rezistente și echipat cu tehnologii performante.
‘Am demonstrat că principiul cinematic funcționează. Următorul pas este să folosim materiale și echipamente mai bune pentru a obține un robot care să poată fi utilizat în aplicații reale’, spune Florin Chifan.
În spatele proiectului stau patru luni de muncă și o atenție impresionantă pentru detalii.
‘Robotul are nu mai puțin de 126 de rulmenți, sute de elemente de prindere și componente realizate atât prin frezare CNC, cât și prin imprimare 3D. Motoarele provin de la ștergătoarele unui autoturism Volkswagen Golf dezmembrat, iar întregul sistem electric a fost proiectat astfel încât robotul să fie comandat prin Bluetooth. Am vrut să fac ceva care să impresioneze comisia. Prototipul nu a fost construit pentru o aplicație anume, ci pentru a demonstra mobilitatea și funcționarea sistemului cinematic. Domeniile în care ar putea fi folosit sunt foarte multe, cu mici adaptări pentru fiecare în parte’, a declarat, pentru AGERPRES, Octavian Ancuța, studentul care a creat robotul prototip.
Studentul recunoaște că proiectul nu ar fi fost posibil fără laboratorul Departamentului de Sisteme de Producții Digitale, unde a avut acces la utilaje CNC și imprimante 3D.
‘Acolo am putut proiecta, simula și fabrica piesele. Am învățat foarte multe pe parcursul acestui proiect’, spune tânărul.
Deși costul total al robotului a fost de numai 1.500 de lei, profesorii cred că adevărata valoare a proiectului este demonstrația că într-un laborator universitar și cu multă pasiune poate lua naștere un concept care, în viitor, să ajungă în spitale, fabrici sau centre logistice. Ceea ce astăzi este un robot din lemn construit pentru o lucrare de licență ar putea deveni, peste câțiva ani, baza unei noi generații de roboți mobili proiectați și dezvoltați la Iași. Totodată, poate fi cea mai bună carte de vizită pentru tinerii ingineri.
Foto: (c) Octavian Ancuţa
‘Ne bucurăm și suntem încântați să avem studenți care abordează astfel de lucrări care pot deveni un CV. Cu un astfel de CV nu mai ai nevoie prezentări, de dat prea multe explicații. Te poți duce la un interviu și poți spune ‘uite, aceasta este lucrarea mea de licență’, iar lucrarea respectivă poate să spună foarte multe lucruri despre tine’, a conchis Florin Chifan.
