Noul Centru Chirurgical Cardiovascular din cadrul Institutului de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant (IUBCvT) Târgu Mureș este o realitate palpabilă, un proiect de succes la nivel național, finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Foto: (c) DORINA MATIŞ / AGERPRES
Măreția clădirii cu regim de înălțime 2S+P+5E – dotată cu un Bloc Operator ultramodern, secții de ATI, Cardiologie Pediatrică și laboratoare de explorări de ultimă generație – a fost celebrată la inaugurarea oficială. Nu s-au tăiat panglici, însă s-au rostit discursuri și s-au aplaudat jaloanele atinse prin Planul Național de Redresare și Reziliență.
Însă, dincolo de sticla lucioasă și de ecranele aparatelor medicale abia scoase din cutie, se ascunde o poveste dramatică de culise. Este cronica unei înfruntări directe între performanța sectorului privat și monstrul birocratic al statului român.
Foto: (c) DORINA MATIŞ / AGERPRES
Spitalul – primul de acest profil construit de la zero în Târgu Mureș după o jumătate de secol – nu ar fi existat dacă un grup românesc de construcții nu ar fi ales să-și joace la ruleta rusească propriul destin financiar. Constructorul privat a mers până la marginea prăpastiei, asumându-și riscul intrării în incapacitate de plată doar pentru ca proiectul să nu fie îngropat de indolență.
În timp ce marile șantiere publice din România au nevoie de decenii pentru a muta câțiva metri de pământ, noul Centru Cardiovascular a fost finalizat într-un ritm aproape ireal pentru infrastructura autohtonă: în 8 aprilie 2025 se emite ordinul de începere a lucrărilor, iar pe atunci terenul din curtea IUBCvT era complet gol. În august 2026, clădirea este predată la cheie, complet funcțională și utilată.
Foto: (c) DORINA MATIŞ / AGERPRES
În mai puțin de 17 luni (aproximativ 500 de zile de execuție efectivă), constructorul a ridicat un gigant medical, implementând soluții tehnologice inovatoare și un know-how dezvoltat intern, completat de integrarea structurilor din fabricile proprii ale grupului.
Dintre cele 25 de spitale promise inițial la nivel național prin PNRR, o mare parte s-au rătăcit în hățișul administrativ, însă Târgu Mureș a învins statisticile nefaste pentru că șantierul a funcționat după legile eficienței private, nu după ceasul funcționarilor din Capitală sau al birocraților din instituțiile publice.
Foto: (c) DORINA MATIŞ / AGERPRES
Adevăratul test de rezistență nu a fost însă cel al betonului, ci cel al nervilor și al responsabilității economice, după cum a afirmat directorul general al grupului CON-A, Sorin Cristea, la festivitatea de inaugurare.
În luna aprilie 2025 a început șantierul propriu-zis, după luni de tergiversări ale instituțiilor statului, care au decis să acorde, în sfârșit, avizele, după ce au fost aduse la aceeași masă de Instituția Prefectului – Județul Mureș și puse față în față. Din acel moment, compania investește masiv din fonduri proprii. În august 2025, structura ajunge la etajul al treilea, iar statul român nu plătise nimic, deși unii miniștri și politicieni deja se lăudau cu modul în care noul spital din Târgu Mureș creștea, spune constructorul.
Foto: (c) DORINA MATIŞ / AGERPRES
La data de 31 august 2025, șantierul zumzăia de activitate, structura de rezistență din fier și beton a clădirii ajunsese deja la etajul al treilea, însă în spatele cortinei, situația financiară era de o gravitate extremă: compania achitase deja avansuri de milioane de euro din resurse proprii către furnizori internaționali pentru a securiza echipamentele medicale grele și materialele esențiale.
În schimb, de la beneficiarul de stat, antreprenorul și proiectantul nu încasaseră niciun leu, iar primele fonduri aveau să fie deblocate abia în septembrie 2025, după luni de secetă financiară forțată.
Foto: (c) DORINA MATIŞ / AGERPRES
Însă, mai toxică decât lipsa lichidităților, afirmă Cristea, a fost impredictibilitatea totală generată de aparatul de stat, iar întrebările care măcinau conducerea companiei nu erau tehnice, ci birocratice: ”Va rămâne sau nu acest proiect în PNRR? Va fi tăiată finanțarea de la centru? Cine va deconta milioanele deja investite în structură?”.
Pentru un minister, întârzierea unei semnături înseamnă doar un dosar amânat, pentru un grup privat cu peste 1.000 de angajați, înseamnă riscul de a nu mai putea plăti salariile familiilor care depind de el și intrarea directă în colaps financiar.
”Pentru cine privește de afară, acestea pot părea niște întrebări administrative. Pentru mine nu erau. Eu conduc un grup de firme în care lucrează în jur de 1.000 de angajați. În spatele lor sunt familii, salarii, fabrici, furnizori, investiții și responsabilități pe care nu le poți pune pe pauză când se clarifică o hârtie. Dacă proiectul s-ar fi blocat atunci și finanțarea s-ar fi oprit, cu milioanele de euro consumate și antrenate, grupul de firme pe care îl conduc ar fi intrat într-un blocaj financiar major. Mi-am asumat atunci un risc foarte mare. pentru companie, pentru grup și pentru oameni”, a arătat constructorul.
Contractual și juridic, constructorul avea acoperire deplină să oprească utilajele, să stingă lumina pe șantier și să aștepte ca politicul să își achite obligațiile, așa cum s-a întâmplat și în alte proiecte mari finanțate prin PNRR. Sorin Cristea crede că aceasta ar fi fost decizia sigură pentru business, însă oprirea lucrărilor ar fi însemnat ratarea iremediabilă a termenelor strânse din PNRR, pierderea definitivă a fondurilor europene și anularea șansei la viață pentru mii de pacienți cardiaci din întreaga țară.
Foto: (c) DORINA MATIŞ / AGERPRES
Dar grupul românesc a ales să riște totul și a finanțat mai departe lucrările din buzunarul propriu. Pe lângă blocajele financiare de la București, a arătat Sorin Cristea, realitatea din teren a lovit și prin ”metehnele” subcontractorilor care excelează în simularea muncii. În primăvara acestui an, proiectul a intrat din nou în ”cod roșu”: pe componentele critice de medicalizare și instalații specifice spitalicești, execuția fizică era blocată la un îngrijorător 20%.
Managementul companiei și conducerea institutului au fost obligate să aplice măsuri ”chirurgicale” de urgență: eliminarea partenerilor ineficienți care ”se urcau în căruța care trebuia trasă la deal”.
”Un alt aspect important, pentru că eram la acest capitol de lucruri care nu au funcționat și ar trebui să le știți, este că atunci când pleci la luptă cu anumiți parteneri, colaboratori, furnizori, te aștepți de la ei să performeze. Din păcate, asta este societatea în care trăim. Unii sunt buni povestitori, teoreticieni, sfătuitori. Numai că la noi, în construcții, nu merge așa. Trebuie să generezi un produs, trebuie să performezi, iar cei care eșuează trebuie eliminați și lăsați deoparte. Nu este suficient să explici de ce nu se poate, trebuie să găsești soluția și să o faci. Iar mie îmi plac anumite zicale pe care le aud. Când căruța este încărcată și trebuie trasă la deal, fiecare trebuie să pună umărul. Din păcate, uneori, tocmai cei care ar trebui să tragă căruța la deal se urcă în ea și de cele mai multe ori mai pun și piedici. Atunci trebuie să faci concesii în calitate de conducător, trebuie să identifici căile legale, să treci prin proceduri, să prezinți argumente, explicații și justificări și, cum spunem noi mai simplu, să scoți pălămida din cultura bună ca să poți merge înainte”, a afirmat constructorul.
Dat fiind timpul foarte scurt, s-a decis reorganizarea fluxurilor în regim de militărie și injectarea instantă de echipe, resurse și fonduri suplimentare în șantier.
Cristea a arătat că s-a muncit într-un ritm inuman: 24 de ore din 24, sâmbăta și duminica, prin praf, noroi, ger, zăpadă și caniculă. În timp ce o singură foaie de hârtie oficială ”putea zăcea săptămâni în șir, neatinsă, pe biroul unui funcționar public”, pe schelele din Târgu Mureș timpul curgea necruțător.
S-a demonstrat astfel un paradox dureros, afirmă constructorul: în România, completarea unui tabel în Excel și avizarea unei semnături par sarcini mai grele și mai consumatoare de energie decât ridicarea fizică, de la fundație la acoperiș, a unui spital modern în 500 de zile.
Foto: (c) DORINA MATIŞ / AGERPRES
Discursul rostit la inaugurare de către inginerul Sorin Cristea, care a fost aplaudat la scenă deschisă de către toți participanții, rămâne probabil cel mai sincer și tulburător rechizitoriu adus sistemului administrativ, dar și o dovadă de asumare totală a profesiei de constructor.
”Cele 500 de zile de efort care au meritat. Ne bucură și în același timp ne creează mari emoții faptul că suntem împreună la marcarea acestui moment important pentru țară și mai ales pentru oameni. Sunt inginer constructor de profesie și sunt directorul general al grupului CON-A de peste 20 de ani. Am făcut această prezentare dintr-un singur motiv. În urmă cu doi ani, eu, din partea CON-A și doamna manager, dr. Mariana Ciorbă, din partea beneficiarului, am fost cei care, prin semnăturile noastre și numele instituțiilor pe care le reprezentăm, ne-am asumat realizarea acestui edificiu important. În urma unui lung proces de licitație, contestații și proceduri legale, am semnat un contract și, odată cu el, un angajament: că acest spital va fi construit la standardele de calitate cerute și într-un termen extrem de riguros. Dar după semnarea acestui contract, cel puțin pentru mine, a mai apărut ceva: o presiune morală față de oameni, față de cadrele medicale. Pentru că această construcție nu este de fapt despre beton, oțel, instalații sau echipamente. Este despre oameni. Iar oamenii care vor veni aici vor fi în cea mai mare parte oameni aflați în suferință”, a arătat Sorin Cristea.
Constructorul a spus că această companie românească este implicată în proiecte mari în România de aproape 30 de ani, iar managementul este obișnuit cu metehnele, cu lucrurile mai puțin bune, cu inadvertențele birocratice, chiar cu lucrurile rele care apar la ridicarea unui edificiu, însă această experiență pare a le fi depășit pe toate.
”Dar recunosc că de data asta am fost poate naiv. Am crezut că la acest proiect toți cei implicați vor avea același interes comun. M-am înșelat. Au fost însă și mulți oameni de bună credință care au înțeles importanța obiectivului și și-au prioritizat munca pentru atingerea acestei ținte și a acestui jalon. Lor le mulțumesc. Dar au existat și oameni care n-au înțeles și de prea multe ori senzația a fost că, în loc să fim ajutați și să susținem acest proiect important, trebuia să consumăm energia ca să putem pur și simplu să mergem înainte”, a conchis Cristea.
Noul Centru Chirurgical Cardiovascular din Târgu Mureș este gata pentru a începe procesul de acreditare și să apoi să preia fluxul de pacienți, oferind o șansă reală la supraviețuire celor care suferă de boli cardiace.
Din punct de vedere administrativ, proiectul este bifat ca un succes absolut al PNRR, însă adevărata lecție a acestui șantier rămâne una de o asprime rară pentru mediul de afaceri românesc.
Premierul interimar, Ilie Bolojan, a admis culisele greoaie ale acestui șantier, amintind că, în prima fază, investiția a fost grav încetinită ”atât ca efect al neluării unor decizii privitoare la lista de proiecte, dar și a contestațiilor și întârzierilor generate de procedurile de achiziție”. El a ținut să puncteze public acest efort colectiv, declarându-se bucuros că, în ciuda sincopelor, ”ca efect al mobilizării tuturor autorităților, a unui constructor puternic care a putut să finanțeze lucrările, ca efect al implicării Prefecturii, autorităților locale, Ministerului Sănătății și tuturor partenerilor care au susținut acest proiect, îl vedem gata”.
Șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară din Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant (IUBCvT) Târgu Mureș, doctorul Horațiu Suciu, a spus că deși practică chirurgia cardiovasculară de peste 30 de ani, inaugurarea noii clădiri ”este cea mai importantă zi a carierei mele”.
”Prezența noastră aici se datorează a două miracole: primul este faptul că în urmă cu 50 de ani, în acest mic oraș din Transilvania, s-au pus bazele chirurgiei cardiovasculare moderne din România, transformând Târgu Mureșul într-un reper internațional de excelență prin transplanturi de cord și intervenții complexe la nou-născuți (…). Tradiția românească a mers mai departe, pentru că au fost medici care au dorit, au visat și și-au urmat visul. O mare parte din această realizare îi aparține domnului profesor Radu Deac, mentorul nostru, pentru că, dincolo de betonul, oțelul și sticla din această clădire, cea mai importantă rămâne echipa. Al doilea miracol este faptul că acest spital a fost ridicat în mai puțin de 18 luni, printr-un ritm intens, cu mult sacrificiu și multă transpirație. Am avut șansa unui constructor de excepție care, pe lângă o mobilizare exemplară, a mai avut ceva ce foarte puțini antreprenori au astăzi în România: suflet. Dacă nu puneau suflet, acest spital nu era gata”, a spus dr. Horațiu Suciu.
Dacă pentru constructor miza a fost supraviețuirea economică, pentru conducerea spitalului miza se măsoară în secunde și bătăi de inimă. Managerul institutului, dr. Mariana Ciorbă, întărește ideea că efortul titanic de pe șantier are o finalitate sfântă, fiind singurul centru din țară care efectuează transplant de cord la copii.
”Astăzi nu inaugurăm doar o clădire din sticlă și beton, ci deschidem un nou capitol pentru medicina românească. Fiind singurul pilon național care efectuează transplant de cord la copii și unicul furnizor pentru jumătate din urgențele neonatale din țară, acest spital finanțat cu 770 de milioane de lei prin PNRR aparține, de fapt, întregii Românii (…). În spatele acestei realizări record de doar un an și șase luni de muncă intensă stă o mobilizare totală. Mulțumesc asocierii CON-A și domnului inginer Sorin Cristea pentru rigoarea și ambiția titanică de care au dat dovadă, continuând și finalizând execuția lucrărilor în ciuda tuturor blocajelor tehnice și financiare”, a spus dr. Mariana Ciorbă, în cadrul inaugurării obiectivului.
Spectacolul de marketing a început imediat după plecarea inginerilor. Brusc, conturile de social media au explodat de autogratulări, transformând birocrații responsabili cu blocajele financiare în ”eroi salvatori” ai unui proiect pe care sistemul a fost la un pas să-l bage în faliment.
Faptul că la Târgu Mureș nu s-a înregistrat un eșec răsunător se datorează exclusiv curajului nebun al unei firme private și al unei conduceri medicale locale dispuse să dea ”multe explicații” de acum încolo în fața comisiilor, doar pentru a-și vedea visul ridicat din temelii.
Pentru pacienții care se vor întoarce sănătoși acasă la familiile lor, nopțile albe pe schele și milioanele de euro puse la bătaie de constructor au meritat pe deplin, crede Sorin Cristea.
Însă în rândul majorității celor care au participat la inaugurarea celei mai mari investiții prin PNRR în domeniul sănătății din România a rămas o întrebare: ”Câte spitale va mai trebui ca România să le ridice pe bază de eroisme și sacrificii private, înainte ca sistemul public să învețe să își respecte, la timp, propriile promisiuni?”.
