Ampla retrospectivă Constantin Brâncuși, organizată la 150 de ani de la nașterea sculptorului și găzduită de Noua Galerie Națională (Neue Nationalgalerie) din Berlin, oferă vizitatorilor ocazia de a descoperi opera și universul creator al unuia dintre cei mai mari artiști ai lumii, care a revoluționat sculptura modernă.
Potrivit informațiilor disponibile pe site-ul Neue Nationalgalerie din Berlin, expoziția, realizată în colaborare cu Centre Pompidou din Paris, reunește peste 150 de sculpturi, desene, fotografii, filme și documente de arhivă rare și reprezintă prima retrospectivă de asemenea amploare consacrată lui Constantin Brâncuși organizată în Germania în peste 50 de ani.
Exponatele provin de la Centre Pompidou din Paris și din alte colecții publice și private internaționale.
Expoziția include și o reconstituire parțială a legendarului atelier a lui Brâncuși, prezentată pentru prima dată în afara Parisului.
Am ajuns la superba sală în care este organizată expoziția dedicată marelui sculptor român într-o dimineață senină, în care lumina blândă a soarelui îmbrățișa spațiul cu generozitate.
Așteptam întâlnirea cu Brâncuși de ani de zile, cu emoție și nerăbdare, și cu un nod în gât care avea să se risipească doar în fața ‘Păsării în văzduh’.
Când intri în pavilionul de sticlă al Neue Nationalgalerie, primul lucru care te impresionează este că nu te afli într-un muzeu obișnuit, cu coridoare și camere succesive, unele întunecate. Ai în față un spațiu generos, nefragmentat, și lumina Berlinului care intră din toate părțile.
Expoziția, care mai poate fi vizitată doar în această săptămână, se deschide cu ‘Muza adormită’, cu formele sale pure și liniștite, și poartă vizitatorul prin universal creației lui Brâncuși.
Foto: (C) GINA ŞTEFAN/AGERPRES
Sunt reunite aici lucrări emblematice, precum ‘Începutul lumii’ (‘Oul’), ‘Prințesa X’, cu povestea sa controversată, magnetica ‘Domnișoara Pogany’, seria ‘Sărutul’, expresie a esenței iubirii, ‘Măiastra’ și ‘Pasărea în spațiu’, evocări ale libertății, zborului și năzuinței către înalt sau ‘Coloana fără sfârșit’, simbol al aspirației spre infinit.
Nu lipsesc nici alte capodopere inspirate din lumea animală, precum ‘Foca’, ‘Țestoasa’ sau ‘Cocoșul’, iar într-un spațiu dedicat poate fi admirată minunata ‘Leda’, așezată pe un disc metalic care se rotește periodic și care te duce cu gândul la o lebădă care plutește pe apă.
În sală sunt zeci de persoane și pare că emoția ne leagă pe toți cu un fir invizibil.
Cei mai mulți dintre vizitatori zăbovesc minute în șir în fața operelor marelui artist, privindu-le din mai multe unghiuri, ascultând ghidajul audio și încercând să înțeleagă care este ‘esența’ pe care a surprins-o Brâncuși.
Un tată își poartă în brațe copilul și se oprește în fața unei lucrări din seria ‘Torsuri’, oferindu-i explicații pe înțelesul său, o tânără privește zâmbind ‘Domnișoara Pogany’, doi bărbați admiră o variantă din lemn a sculpturii ‘Coloana fără sfârșit’, mai multe persoane privesc fascinate ‘Sărutul’, iar un artist încearcă să creioneze pe hârtie lucrarea ‘Somnul’.
Unii dintre vizitatori se reîntorc și admiră sculpturile de mai multe ori, conștienți că se află în fața unei expoziții istorice pe care poate ai șansa să o vezi doar o dată în viață.
‘Pasărea în spațiu’ este una dintre capodoperele care atrage privirile ca un magnet. Privind-o, o stare de bucurie profundă îmi cuprinde sufletul. Mă gândesc că o asemenea emoție este, poate, unul dintre cele mai prețioase daruri pe care Brâncuși a vrut să le lase privitorului.
O altă parte specială a expoziție o reprezintă zona dedicată atelierului parizian al sculptorului. Dincolo de ușa de lemn de inspirație oltenească, vizitatorii pot descoperi nu doar uneltele cu care artistul lucra, ci un spațiu în care acesta își organiza sculpturile, dând impresia că acestea dialogau între ele.
Pe un ecran, într-o înregistrare video, îl vedem pe Brâncuși, în cunoscutele haine simple, în plin proces de creație.
În aceeași zonă sunt expuse fotografii realizate chiar de acesta, alături de schițe, filme și documente de arhivă, care îi ajută pe vizitatori să pătrundă în universul creației sale.
În sală se vorbesc mai multe limbi: germană, engleză, franceză, spaniolă și…română.
Stau de vorbă cu două românce stabilite de mulți ani în Germania, care mărturisesc că au vizitat expozițiile Brâncuși organizate în întreaga lume și că își amintesc chiar și de vizitele făcute, în copilărie, la Ansamblul Monumental ‘Calea Eroilor’ de la Târgu Jiu.
‘Brâncuși este un geniu universal dat de România. Și format, evident, în Franța. (…) Cred că ne simțim toți un pic de Brâncuși’, spune Nancy Nemes.
Aceasta remarcă faptul că expoziția ‘este extraordinar de bine curatoriată’ și se declară impresionată de faptul că au fost aduse împreună opere de o valoare excepțională din mai multe muzee ale lumii, dar și de efortul curatorilor de a oferi o nouă perspectivă asupra unor capodopere.
În opinia sa, această capacitate de a inova poate deveni o sursă de inspirație inclusiv în viața profesională.
Nancy Nemes subliniază faptul că expoziția este organizată într-o clădire monument, ridicată într-o zonă cu încărcătură istorică majoră, nu departe de Zidului Berlinului.
Întrebată ce reprezintă pentru ea Brâncuși, aceasta răspunde zâmbind: ‘Ar fi putut să-mi fie un iubit’. Apoi continuă: ‘Adevărul este că te inspiră la iubire, te inspiră să iubești nu numai frumosul din arta lui, dar te inspiră să gândești creativ și propria ta iubire să iasă în afară, în exprimare’.
Discuția o purtăm în apropierea lucrărilor din seria ‘Păsările’, în care este surprinsă ideea de mișcare, de ascensiune.
Béa Beste, prietena doamnei Nancy Nemes, subliniază că, în lucrările sale, Brâncuși reduce forma la esență.
Ea mărturisește că a aflat despre marele artist de la tatăl său, care l-a cunoscut personal, și consideră că estetica acestuia este una foarte curajoasă.
‘Tatăl meu l-a cunoscut pe Brâncuși. Tatăl meu era profesor de istoria artei și de arhitectură la București, Richard Bordenache, și se pare că l-a cunoscut. Adică, nu erau prieteni sau ceva, (…) dar știu că s-au cunoscut, cel puțin, așa, să fie undeva împreună. Și el mi-a povestit foarte mult. Și tatăl meu era și fascinat de modernismul acesta, de reducție (la esență – n.r.), el a lucrat și cu Le Corbusier. Și atunci pentru mine este o estetică specială pentru că e foarte curajoasă. (…) Și pentru mine cred că e curaj, curajul să lăsăm lucrurile care sunt superfluu și să rămână esența’, a declarat Béa Beste, pentru AGERPRES.
Cele două interlocutoare sunt de părere că sculpturile lui Brâncuși vorbesc și despre libertatea de a gândi altfel, de a inova și de a ieși din tiparele obișnuite.
Printre vizitatori am întâlnit-o și pe Anca Liana Dunică, venită la Berlin pentru a-i oferi fiului posibilitatea să descopere operele marelui sculptor român.
‘Expoziția e frumoasă, e interesantă și e păcat că e aici și nu e în România’, spune aceasta cu amărăciune.
Ea consideră că tinerii trebuie să redescopere adevăratele valori și că în țară este nevoie să se pună accent pe educație.
Special pentru expoziția Brâncuși a venit din România și Maria, din Oradea, care mărturisește că s-a îndrăgostit de marele sculptor atunci când a văzut holograma acestuia proiectată pe clădirea Palatului Regal din București.
‘Am auzit prima dată de Brâncuși la școală. După aceea am citit despre Brâncuși, dar când l-am văzut pe Brâncuși ca hologramă la Muzeul Național de Artă, atunci m-am îndrăgostit de Brâncuși. Pentru că mi-am dat seama că, înainte de toate, Brâncuși a fost bărbat. Și tot ceea ce a creat, a creat din mâinile lui de bărbat, din masculinitatea lui, practic. Și după aceea am început să văd cu alți ochi operele lui Brâncuși. Am început să citesc despre viața lui, să o ascult pe Doina Lemny, ca să înțeleg omul Brâncuși. Și, de fapt, Brâncuși a fost un țăran și a rămas un țăran. E țăranul român care creează, același care a creat și Miorița, de fapt. Și care a dus în lume povestea Măiastrei’, a spus tânăra.
În opinia sa, ‘când vezi operele lui Brâncuși te conectezi la ființa ta, la rădăcinile tale, la cine ești tu’, și abia atunci înțelegi de ce ești român și trebuie să fii mândru de acest lucru, ‘pentru că Dumnezeu te-a dus într-un anumit loc pentru un anumit rost’.
Numeroase impresii ale vizitatorilor români și străini se regăsesc și în Cartea de Onoare, de la finalul expoziției.
‘Dragă Constantin, mulțumim mult! Un oltean’, a scris un bărbat din România.
Tot mulțumiri a transmis și o altă vizitatoare din țara noastră, ‘pentru grația de a putea vedea și percepe, de a mă reîntoarce în suflet, la esență’, în vreme ce o alta, din Germania, remarcă faptul că ‘Brâncuși este unul dintre cei mai mari artiști din istoria lumii’.
Foto: (C) GINA ŞTEFAN/AGERPRES
După trei ore, cu sufletul plin și cu sentimentul că am fost martora unei întâlniri excepționale, părăsesc Noua Galerie Națională din Berlin nutrind speranța că România va găzdui, într-o bună zi, un eveniment de o asemenea anvergură.
Trebuie menționat faptul că cea mai amplă expoziție dedicată marelui Constantin Brâncuși organizată în Germania în ultimele decenii s-a bucurat de un succes remarcabil.
În luna mai, muzeul anunța pe site-ul oficial depășirea pragului de 100.000 de vizitatori, iar până la închiderea expoziției, pe 9 august, este estimat un total de peste 300.000 de vizitatori. Dacă această estimare se va confirma, retrospectiva va deveni cea mai vizitată expoziție organizată de instituție după 2012.
Evenimentul s-a desfășurat sub Înaltul Patronaj al președintelui Republicii Federale Germania, Frank-Walter Steinmeier, al președintelui Republicii Franceze, Emmanuel Macron, și al președintelui României, Nicușor Dan.
