Rozalia Ancuța Mureșan, o româncă misionară în Uganda, mama unui copil pe care l-a adoptat după ce l-ar fi găsit la gunoi, spune că oamenii nu mor, în țara africană, atât de ebola, cât de ‘foame, sărăcie sau HIV’, efortul umanitar pe care îl depune fiind susținut de prietena sa Adriana Popa, croitoreasă pentru copiii ugandezi.
Video: (c) Rozalia Ancuța Mureșan
Ancuța Mureșan are 42 de ani și s-a născut în Borșa, Maramureș. La 19 ani a părăsit România și s-a stabilit în Spania unde a lucrat ca infirmieră. În anul 2016 a ajuns pentru prima dată în Uganda. În ultimii ani s-a bucurat de o relație strânsă de prietenie cu Adriana Popa.
Foto: (c) Rozalia Ancuța Mureșan
Îmbolnăvirile cu ebola nu au deteminat-o să plece din țara africană, în care, spune ea, se moare cel mai mult de foame și de sărăcie.
Foto: (c) Rozalia Ancuța Mureșan
‘În ultima vreme se vorbește despre ebola, toată lumea mă sună și mă întreabă dacă sunt bine, să părăsesc țara, dar să vă spun drept: nu suntem speriați. Este adevărat că la noi în Uganda sunt câteva cazuri, dar nimic deosebit. Zilele trecute președintele Ugandei a ținut discurs și a zis doar să ne protejăm. Noi am mai trecut prin ebola acum câțiva ani, dar virusul este adus la noi prin alte persoane din Congo, șoferi de tir, oameni care au venit să caute tratament la spitalele din Uganda. Au zis să păstrăm distanța, să nu dăm mâna cu nimeni, au cerut ca în localurile publice să se pună apă și săpun la intrare sau dezinfectant. Să evităm locurile unde putem avea contact cu cineva bolnav. Zilele trecute am fost în capitala Kampala și nu era nimic ieșit din comun, toate magazinele și restaurantele erau deschise, nimeni nu vorbea despre ebola. Ne desfășurăm activitatea normal, ne rugăm la Dumnezeu să ne păzească de orice boală și mergem înainte. În fiecare zi ne luptăm cu boli și pierdem persoane dragi și nu este ebola, boala se numește ‘foame’, ‘sărăcie’ sau HIV’, a spus, pentru AGERPRES, Rozalia Ancuța Mureșan.
Foto: (c) Rozalia Ancuța Mureșan
La doi ani după ce a ajuns în Uganda, românca a devenit misionară pe termen lung. Sprijină familiile nevoiașe, le dă copiilor posibilitatea de a merge la școală și oferă asistență medicală bolnavilor.
Foto: (c) Rozalia Ancuța Mureșan
‘Am ajuns în Uganda pentru prima dată în anul 2016, undeva la poalele junglei, într-un sat uitat de lume și de atunci locuiesc aici și, din anul 2018, sunt misionară pe termen lung. Sunt directorul organizației Favored Anac Missions, o organizație creștină non-guvernamentală. Locuim în județul Kiboga, sat Kigatanzi. În primul rând mergem prin sate, sponsorizăm copiii să poată merge la școală, avem peste 150 de copii sponsorizați de români. Taxa la o școală privată este de 250 euro pe an. Forăm fântâni. O mare problemă în Uganda este lipsa apei potabile, majoritatea satelor duc lipsă de apă potabilă. Unii dintre ei nu au băut niciodată o cană cu apă potabilă, în unele sate am văzut că oamenii beau apa împreună cu animalele, alții din mlaștină. Prețul unei fântâni este de 6.000 euro. Oferim familiilor foarte sărace un animal, îi învățăm să se gospodărească singuri, oferim ajutor medical. Majoritatea oamenilor de aici nu își permit să își cumpere un simplu paracetamol. Mă ocup în special la spitalul din comună de secția de pediatrie și de copii malnutriți. Am cumpărat mașini de cusut și învățăm oamenii să coasă. Prietena mea, Adriana Popa, care a venit aici de mai multe ori, este cea care se ocupa de partea aceasta’, a precizat Ancuța Mureșan.
Pe lângă activitățile umanitare pe care le desfășoară, misionara se îngrijește de un copil părăsit cu o poveste dramatică.
Foto: (c) Rozalia Ancuța Mureșan
‘Sunt mama unui băiețel ugandez de 5 ani, pe nume Simon. Nu știm exact data când a fost născut, a fost aruncat la groapa de gunoi de la noi din comună’, subliniază Anca.
Într-un videoclip postat pe TikTok, povestește alături de Adriana Popa cum a reușit să salveze copilul, care, după ce a fost descoperit de poliție, în prag de moarte, urma să ajungă la o groapă comună.
‘Acum trei ani, în data de 30 septembrie, am primit un telefon de la poliția locală din comuna unde locuiam eu înainte și mi-a spus să mă duc repede, că au un caz foarte special cu un copil care e pe moarte. (…) Am văzut că sărăcuțul că nu mai respira aproape deloc, era cu ochii dați peste cap (…) La doi ani avea doar patru kilograme și doamna polițistă de acolo, de la Protecția copilului, a zis – eu am întrebat-o: ‘Ce să fac cu el?’ Și a zis: ‘Ia-l acasă la tine, să nu moară aici la noi în birou’. Și eu am spus: ‘Cum să moară aici la noi în birou? Să moară la mine acasă?’. Că eu nu sunt cetățean ugandez, nu dețin o bucată de pământ și nu pot să îngrop pe nimeni aici la mine. Și a spus: ‘Lasă că facem noi actele. Dacă moare, moare, îl aducem înapoi, îl aruncăm la groapa comună’. (…) Am sunat un medic pediatru și a zis: ‘Ce căută copilul ăla acasă la tine?’ Și am zis: ‘Mi l-a dat poliția’. ‘Adu-l repede la spital!’. Când am ajuns acolo, când l-a consultat, doctorul ăsta pediatru a zis: ‘Lasă-l aici că în câteva ore moare, nu mai are șanse’. (…) M-am dus înapoi la spital și când l-am văzut, era cu ochii deschiși, așa mari, i se vedeau ochii mari. Și în momentul când am stat acolo cu el, l-am îmbrăcat iarăși, am încercat să văd dacă reacționează, l-am pus pe pat și, în momentul ăla, când l-am pus pe pat, i-am zis că plec acasă. Și el, cum era cu capul într-o parte, era pe burtă pus, a întins mâna când m-a văzut că plec și a strigat: ‘Mama!’. Și în momentul ăla, când eu am auzit că el mă strigă mama, am zis: ‘Ãsta-i copilul meu!’, relatează în clip maramureșeanca.
Foto: (c) Rozalia Ancuța Mureșan
Ancuța Mureșan afirmă că Uganda este o țară a contrastelor, pe cât de săracă, pe atât de ofertantă din punct de vedere turistic, cu oameni primitori, gata să ofere din puținul lor celor care le calcă pragul.
‘Uganda este o țară frumoasă, este numita perla Africii, totul este verde. În schimb majoritatea persoanelor aici trăiesc din agricultură. Nu prea avem fabrici, nu se găsesc locuri de muncă. O zi de săpat, de dimineața până seara, este doi euro și dacă nu are bani să te plătească îți oferă ceva, o cană de fasole sau niște rădăcini/kasava, cartofi dulci, să ai ce pune pe masa familiei. Am ajuns într-o zi la o bătrânică ce locuia singură și a rămas fără mâncare. Când am intrat în casă, am văzut că a mâncat buretele de la salteaua pe care dormea. Sunt imagini groaznice pe care le văd în fiecare zi. Uneori îmi vine să îmi iau lucrurile și să las totul, să merg înapoi în Europa, așa de mare este durerea, dar îmi trece și mă bucur că sunt aici și că pot să ajut. Pentru mine Uganda este casa mea. Trăim într-o lume unde sărăcia este la ordinea zilei, dar oamenilor nu le lipsește zâmbetul, sunt prietenoși. Când mergi în vizită la cineva sărac, nu pleci cu mâna goala, îți dau un avocado, câteva boabe de fasole, iar dacă le lași acolo se supăra foarte tare. Dincolo de toate aceste neajunsuri, cei care doresc să viziteze Uganda au ce vedea, de la parcuri, safari până la jungla Bwindi, unde pot fi observate gorilele cu spatele argintiu. Ugandezii vă așteaptă cu brațele deschise, o să auziți peste tot că vă strigă ‘mzungu’, om alb, așa ne spun’, conchide românca.
Foto: (c) Rozalia Ancuța Mureșan
Adriana Popa, prietena Ancuței Mureșan, este o croitoreasă din Buzău. Ea se află acum în România, dar a efectuat mai multe misiuni umanitare în Uganda pentru a sprijini comunitatea locală prin activități voluntare care au inclus cursuri de croitorie pentru femei. Din cauza costurilor ridicate care implică o astfel de deplasare, buzoianca spune că o nouă călătorie nu va fi posibilă prea curând.
Foto: (c) Rozalia Ancuța Mureșan
‘Am văzut că e o problemă cu ebola, am vorbit cu colega mea, nu există nicio restricție în afara faptului că au pus la intrarea în restaurante dozatoare de dezinfectant, cum erau pe timpul COVID-ului. Deocamdată nu voi merge în Uganda, dar nu din pricina ebola, ci din lipsă de bani. Cu Anca m-am întâlnit de nouă ori, m-am dus eu la ea, a venit și ea în România, ne-am atașat, pentru că suntem aceleași firi. Ținem legătura, vorbesc în fiecare săptămână, cel puțin de două ori cu ea, prin mesaje. Au fost vreo două zile fără curent în Uganda, mi-a trimis apoi un video în care îmi spunea cum stă fără curent. A cumpărat un generator ca să țină frigiderul. Ne interesăm una de cealaltă, de sănătate, când și când mai intru cu ea în live pe TikTok. Am reușit să strângem bani pentru Anca, pentru ce i-a trebuit, o masă la copii, trei fetițe gemene, triplete, care aveau nevoie de lapte praf, pentru un băiețel care a murit, din păcate, pentru că mama lui în loc să-l ducă la medic, l-a dus la vrăjitoare și nu l-a lăsat să mănânce’, a declarat, pentru AGERPRES, Adriana Popa.
Epidemia de Ebola este ”sub control” în Uganda, a declarat joi directorul general al agenției sanitare a Uniunii Africane (Africa CDC), care a salutat succesul procedurilor de monitorizare a cazurilor de contact în această țară în care 19 infectări, inclusiv două decese, au fost înregistrate într-un interval de aproape o lună.
