O casă mică, albă, cu pridvor, ascunsă printre blocurile din centrul municipiului Râmnicu Vâlcea, reprezintă unul dintre cele mai importante repere culturale ale urbei de la poalele Dealului Capela, ea amintind că în aceste locuri, în urmă cu aproape două secole, Anton Pann, considerat de mulți părintele melodiei imnului național ‘Deșteaptă-te, române!’, a trăit momente esențiale ale vieții sale.
Printre numeroasele locuri de poveste din capitala județului Vâlcea, Casa Memorială ‘Anton Pann’ este un obiectiv turistic de neratat, nu doar pentru că păstrează vie amintirea celui rămas în memoria colectivă drept ‘finul Pepelei, cel isteț ca un proverb’, așa cum i-a spus Eminescu în poemul Epigonii, ci și pentru autenticitatea spațiului, care reconstituie atmosfera unei locuințe boierești de târg din secolele trecute.
Clădirea, ridicată la mijlocul secolului al XVIII-lea, cu patru camere, hol, foișor și beci, a supraviețuit perioadei comuniste, când aproape întreaga zonă centrală a orașului a fost demolată și remodelată după standardele arhitecturale ale conducătorilor de la acea vreme.
Ar fi fost și ea năruită dacă nu intervenea scriitorul Dinu Săraru. A contat mult faptul că Anton Pann a locuit aici o perioadă, astfel că a rămas în picioare, chiar dacă în anul 1982 a fost translatată peste 37 de metri de pe amplasamentul inițial, sub coordonarea celebrului inginer Eugeniu Iordăchescu, care a salvat în acest fel și alte multe clădiri de patrimoniu din țară de la demolare.
‘La vremea respectivă se luase decizia de sistematizare a orașului, adică de dărâmare a tot ceea ce însemna vechi și util și de reconstruire a orașului prin aceste blocuri de locuințe. Ea a fost adusă pe locația actuală pe șine de cale ferată, săltată cu pompe hidraulice, cu macaraua. Știu că am citit undeva în arhivă că ar fi avut undeva la 180 de tone monumentul în sine când a fost strămutat. După anul 1977 s-a luat această decizie, pentru că ceea ce a făcut cel mai mult rău în privința aceasta a fost fuga lui Pacepa din România. El era directorul Serviciului de Informații Externe și dezertarea lui la inamic, cum se considera la vremea aceea, a însemnat pedepsirea celui care îl avea în subordine și anume celebrul general Coman, care a fost adus prim-secretar la Vâlcea. El, ca să reintre în grațiile dictatorului Nicolae Ceaușescu, a luat decizia să dărâme centrul istoric. Istoricul Sorin Oane avansează chiar și un procent de aproximativ 70 -80% din centrul vechi al Râmnicului care ar fi fost pus la vremea respectivă la pământ’, a precizat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului Județean Vâlcea, Claudiu Tulugea.
Clădirea salvată din calea buldozerelor a fost transformată apoi în muzeu, cu o grămadă de obiecte vechi și valoroase, adunate și expuse pentru a recrea atmosfera unei locuințe de târg din vremea lui Anton Pann. Astfel, chiar dacă nu impresionează prin dimensiune, imobilul are foarte mult farmec, fiind descris de cea care care cunoaște cel mai bine istoria acestui loc de poveste drept ‘o băbuță între blocurile comuniste’.
‘Expoziția permanentă încearcă să puncteze peregrinările artistului pe meleagurile vâlcene între anii 1826-1828 și 1835-1837. Practic, artistul a locuit în această casă patru ani în două etape. Nu a fost proprietate personală, singura lui proprietate fiind în București, unde de curând a fost deschisă o a doua casă memorială ‘Anton Pann’, care aparține Muzeului Național de Literatură al României. Mă întrebați de ce a fost păstrată această casă? Datorită scriitorului Dinu Săraru, a vechimii ei – se apropie de 300 de ani – și a faptului că Anton Pann a locuit o perioadă în ea’, ne explică muzeografa Daniela Șerbănescu.
În prezent, clădirea păstrează aproximativ 80% din elementele originale, deși a trecut prin mai multe restaurări. Ultima intervenție majoră a fost în urmă cu aproximativ un deceniu, pentru refacerea tencuielii și înlocuirea unei părți din acoperișul cu șiță al imobilului. Și interiorul a fost reamenajat astfel încât să reflecte o parte din personalitatea și munca lui Anton Pann, iar vizitatorul să poată să-l descopere în fiecare dintre încăperile casei care îi poartă acum numele.
‘Din păcate, lucruri personale de la Anton Pann nu prea sunt, pentru că a stat aici cu chirie. Există un singur document rămas de la el, un document cu notițe personale pentru muzica psaltică. Avem însă expuse aici piese de mobilier, obiecte decorative din cositor, alamă, alpaca, portrete ale unor personalități care au avut legături cu viața și opera lui. Avem, de asemenea, lucrări muzicale, culegeri de folclor, poezii și povestiri ale lui Anton Pann, instrumente muzicale – ceteră, cobză – și multe alte obiecte din aceeași perioadă, achiziționate sau donate, prin care noi încercăm să îi aducem pe vizitatori în povestea noastră, în timpurile lui Anton Pann’, adaugă muzeografa.
Anton Pann s-a născut Antonie Pantoleon Petroveanu, pe final de secol XVIII, în estul Bulgariei. El a ajuns pentru perioade mai lungi sau mai scurte în Râmnicu Vâlcea în repetate rânduri, unde a fost dascăl de muzică psaltică, tipograf și cântăreț la biserică.
Tot aici a trăit o intensă poveste de dragoste cu Anica, nepoata stareței de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, dar a cules și definitivat și linia melodică pentru actualul imn de stat al României. Ar fi fost prezent, spun istoricii, și pe 29 iulie 1848, în Zăvoiul Vâlcii, atunci când acest cântec patriotic pe versurile lui Andrei Mureșanu a răsunat cu prilejul ‘sfințirii stindardelor libertății naționale după noua constituție’.
De asemenea, ultima parte a vieții lui este legată oarecum tot de această zonă. Se spune că, în toamna anului 1854, în timp ce călătorea prin Oltenia, s-ar fi oprit la vestitul Târg de la Râureni, unde s-ar fi îmbolnăvit de tifos și se stinge din viață pe 3 noiembrie același an, la București, după o scurtă suferință.
Astăzi, casa-muzeu în memoria lui Anton Pann, situată în apropierea Parcului Zăvoi, atrage anual peste 10.000 de vizitatori, majoritatea interesați de viața și opera celui care a marcat profund identitatea culturală a orașului, însă și clădirea în sine rămâne un reper istoric important, fiind considerată cea mai veche casă care se mai păstrează intactă din Râmnicu Vâlcea. A fost construită în jurul anului 1750 de o familie de negustori venită din sudul Dunării, pe structură de lemn și din cărămidă, în stilul tradițional al caselor oltenești.
În exteriorul muzeului se află și un bust în piatră al lui Anton Pann, realizat în 1968 de sculptorul Mircea Ștefănescu, în prezent monument istoric de importanță județeană, ce completează acest spațiu dedicat memoriei sale.
