Zece ii cusute după după modelul unor cămăși tradiționale vechi, existente în patrimoniul Muzeului Județean ‘Ștefan cel Mare’ Vaslui, au fost prezentate, miercuri, în cadrul unei expoziții organizate cu prilejul Zilei Universale a Iei.
Iile au fost lucrate de câteva femei care, din dragoste pentru portul popular, au participat la proiectul cultural ‘Șezătoare vasluiană – Cămăși noi, cusute după modelul cămășilor vechi’ derulat de muzeul vasluian.
‘Ia românească a devenit un adevărat brand de țară. Suntem bucuroși că am reușit în cadrul acestui proiect să aducem împreună câteva dintre reprezentantele comunității noastre, care au pus în operă semne vechi de pe cămăși și le-au interpretat într-un stil nou. Le mulțumesc colegilor care au avut această idee, celor care au coordonat proiectul și doamnelor care au făcut parte din șezătoarea noastră. Ele au fost sufletul această activități’, a transmis directorul Muzeului Județean ‘Ștefan cel Mare’ Vaslui, Ramona Mocanu.
Ideea demarării acestui proiect s-a născut cu câțiva ani în urmă, când la muzeu a fost organizată o expoziție de straie tradiționale românești.
‘Ne-am dorit ca proiectul ‘Șezătoarea vasluiană’ să creeze o punte invizibilă între patrimoniu și comunitate și m-am bucurat să văd că doamnele au răspuns pozitiv și mai mult decât atât, au dus la bun sfârșit un număr de zece cămăși noi, cusute după modelul cămășilor vechi din patrimoniul muzeului. În această perioadă am muncit la cercetare, documentare, alături de colegi. Sunt sigură că fiecare ie deja a transmis o parte din povestea ascunsă din spatele ei’, a spus muzeografa Paula Nițoi.
Cea care a pus bazele acestui proiect este Elena Botez, restaurator textile în cadrul muzeului vasluian. Ea a scos din depozitele muzeului ii vechi, multe dintre ele piese vestimentare care nu mai puteau face parte dintr-o expoziție, având în vedere că erau degradate, dar care au putut servi drept inspirație pentru cămășile noi. Printre iile folosite ca model se numără cămăși adunate din satele vasluiene, cele mai vechi datând din perioada interbelică.
‘În jurul nostru sunt aceste doamne care au muncit, dar care au pus și suflet. Este un proiect prin care noi am dorit să scoatem la lumină cămăși vechi, care transmit din generație în generație tot ce avem în sufletul nostru venit de la străbuni. Am găsit ii care nu mai pot fi expuse pentru că au un grad avansat de deteriorare și prin acest proiect, putem să le facem vizibile. Avem de exemplu o ie pe care am expus-o în vitrină, o ie deteriorată, dar care are un model foarte frumos. Le mulțumesc doamnelor care au participat la proiect, am reușit să realizăm un grup, o adevărată comunitate și m-am bucurat să le aud că au venit la sezătoare pentru a se relaxa, pentru a se întâlni, pentru a schimba experiențe, impresii, pentru a cere sfatul una de la cealaltă, dar și pentru a se încuraja că pot să reușească împreună. Noi am fost cu teoria, cu cunoștințele, doamnelor au fost cu sufletul alături de noi’, a menționat Elena Botez.
Printre doamnele care au participat la realizarea celor zece ii sunt femei din diferite domenii de activitate, salariate, pensionare sau casnice, unele dintre ele aflate de ceva timp în rândul meșterilor populari din Vaslui, altele cochetând pentru prima dată cu această îndeletnicire a cusutului, pe care au văzut-o poate la mamele ori bunicile lor.
‘Mă bucur să am fost cooptată și am putut ajuta la reușita acestui proiect foarte frumos. Îmi doresc să fie cât mai multe evenimente, cât mai multe proiecte de acest fel, iar lumea să îmbrace portul popular românesc. Să nu ne fie rușine sau să ne jenăm dacă purtăm ie crezând că nu suntem ‘cool’, fiindcă putem fi ‘cool’ și într-o ie. Fiecare persoană care-și coase o ie își pune amprenta și se identifică cu ea. Spre exemplu, la cămașa mea, am luat din cămașa veche ceea ce a fost, spun eu, corect și bine pus în ea, doar că anumite elemente nu mi s-au părut că fac parte din structură și am intervenit cu elemente noi în cămașă. Chiar este amprenta mea’, a spus Viorica Tănasă, meșter popular din zona Bârladului.
Începătoare în privința cusutului cămășilor, Liliana Scutaru este cunoscută pentru catrințele deosebite pe care le realizează și le prezintă la târguri și expoziții. A venit cu drag să facă parte din proiectul inițiat de muzeul vasluian și are credința că micile ‘comori’ ieșite din mâinile iscusite ale tuturor participantelor trebuie să fie promovate și transmise mai departe generațiilor care vin.
‘Eu sunt începătoare. Asta e prima mea ie cusută corect, cu respectarea tehnicilor, după reguli clare, învățate aici în muzeu. Într-adevăr a fost greu, dar a fost și frumos. A fost ca un pansament pentru suflet și sper că acesta a fost doar începutul și voi reuși să cos mai multe ii’, a mărturisit Liliana Scutaru.
Reprezentanții muzeului au lansat și un album care cuprinde toate iile realizate în proiect, însoțite de explicații concrete ale modelelor și tehnicilor utilizate, astfel încât oricine este interesat, să poată coase o cămașă tradițională cu elemente din zona Moldovei.
‘Cămașa femeiască din Moldova, cunoscută generic sub denumirea de ie, constituie piesa fundamentală a costumului popular tradițional. Realizată din pânză țesută în casă și împodobită prin tehnici decorative variate, aceasta reflectă atât măiestria tehnică a femeilor cât și universul simbolic al comunităților rurale. Pânza utilizată pentru realizarea cămășilor provenea în mod tradițional din gospodăria țărănească. Se foloseau cânepa, inul și mai târziu bumbacul. Firele erau filate manual și țesute la război, iar calitatea pânzei varia în funcție de destinația piesei. Cămășile de sărbătoare erau realizate din pânză mai fină și decorate cu motive elaborate. Croiul cămășii moldovenești este unul tradițional, bazat pe foi dreptunghiulare din pânză, adaptate pentru a limita risipa de material. În cele mai multe cazuri, cămașa este alcătuită din stan, mâneci și pavă. În spațiul moldovenesc predomină cămașa cu altiță, structurată decorativ în trei registre principale: altița, încrețul și râurile. Altița reprezintă câmpul ornamental amplasat pe umăr, încrețul marchează trecerea spre mânecă, iar râurile se dezvoltă vertical pe lungimea acesteia. Ornamentica este realizată prin tehnici diverse: punct în cruce, punct bătrânesc, tighel, punct înaintea acului sau broderie pe fire numărate. Motivele decorative includ romburi, cruci, stele, spirale, flori stilizate și reprezentări vegetale. Aceste motive nu au doar rol estetic, ci și o puternică valoare simbolică’, se arată în albumul editat de Muzeul Județean Vaslui.
