NATO ia în considerare să pună capăt practicii recente de a organiza summituri anuale, au declarat şase surse pentru Reuters, o mişcare ce ar putea evita o întâlnire potenţial tensionată cu preşedintele SUA, Donald Trump, când se va afla, în 2028, în ultimul său an de mandat.
Administraţia Trump s-a angajat în repetate rânduri în critici acide la adresa multora dintre ceilalţi 31 de membri ai alianţei de apărare conduse de SUA, mustrând recent pe unii dintre aceştia pentru că nu au oferit mai multă asistenţă operaţiunilor militare americane împotriva Iranului.
Frecvenţa summiturilor NATO a variat de-a lungul celor 77 de ani de istorie ai alianţei, dar liderii săi s-au întâlnit în fiecare vară începând din 2021 şi se vor reuni anul acesta în capitala Turciei, Ankara, pe 7 şi 8 iulie.
Însă unii membri fac presiuni pentru a încetini ritmul, au declarat pentru Reuters un oficial european de rang înalt şi cinci diplomaţi, toţi din ţările membre NATO.
MAI PUŢIN DRAMATISM ŞI DECIZII MAI BUNE
Un diplomat a spus că summitul din 2027, care va avea loc în Albania, se va desfăşura probabil în toamna acelui an, iar NATO ia în considerare să nu organizeze deloc un summit în 2028 – anul alegerilor prezidenţiale din SUA şi ultimul an calendaristic complet al mandatului lui Trump.
Un alt diplomat a spus că unele ţări fac presiuni pentru organizarea de summituri la fiecare doi ani, adăugând că nu s-a luat nicio decizie şi că secretarul general Mark Rutte va avea ultimul cuvânt de spus.
Ca răspuns la o întrebare din partea Reuters, un oficial NATO a declarat: „NATO va continua să organizeze reuniuni periodice ale şefilor de stat şi de guvern, iar între summituri, aliaţii NATO vor continua să se consulte, să planifice şi să ia decizii cu privire la securitatea noastră comună”.
Două dintre surse l-au menţionat pe Trump ca factor, dar mai multe au spus că sunt în joc considerente mai ample.
Unii diplomaţi şi analişti susţin de mult timp că summiturile anuale creează presiune pentru rezultate spectaculoase, care distrag atenţia de la planificarea pe termen lung. „Mai bine să avem mai puţine summituri decât summituri proaste”, a spus un diplomat. „Oricum avem mult de lucru, ştim ce trebuie să facem”, a adăugat el.
Un altul a spus că adevărata măsură a puterii alianţei este calitatea discuţiilor şi a deciziilor.
FACTORUL TRUMP
Phyllis Berry, cercetător senior la Atlantic Council, a scris: „Reducerea numărului de summituri de mare anvergură ar permite NATO să-şi vadă de treabă şi să diminueze dramatismul care a marcat multe dintre recentele întâlniri transatlantice”. Într-un articol publicat săptămâna trecută pe site-ul think tank-ului, ea a remarcat că NATO a organizat doar opt summituri în deceniile Războiului Rece. Ea a descris primele trei summituri NATO din primul mandat al lui Trump ca fiind „evenimente controversate, dominate de reproşurile sale privind cheltuielile reduse ale aliaţilor pentru apărare”.
Summitul de anul trecut de la Haga a fost, de asemenea, marcat în mare măsură de cererea lui Trump ca membrii NATO să-şi majoreze drastic cheltuielile de apărare la 5% din PIB – un obiectiv pe care l-au acceptat, convenind să cheltuiască 3,5% pentru apărarea de bază şi 1,5% pentru investiţii mai ample legate de securitate. Simplul fapt că s-a încheiat fără drame majore a fost considerat un succes.
Reuniunea din acest an pare, de asemenea, să fie tensionată.
După ce aliaţii din NATO au refuzat să-i acorde sprijinul pe care îl cerea în războiul cu Iranul, pe care l-a început fără a-i consulta sau informa, Trump a pus în mod deschis sub semnul întrebării dacă SUA ar trebui să respecte pactul de apărare reciprocă al NATO şi a declarat că ia în considerare părăsirea alianţei. Cu câteva luni mai devreme, el revendicase Groenlanda, un teritoriu autonom aparţinând Danemarcei, membră a NATO.
La summitul din 2018, Trump a ameninţat că va părăsi reuniunea în semn de protest faţă de cheltuielile reduse pentru apărare ale celorlalţi aliaţi.
„Dacă şi-ar fi pus în aplicare ameninţarea de a pleca în semn de protest, am fi fost nevoiţi să adunăm bucăţile unui NATO distrus”, a scris Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO la acea vreme, într-o carte de memorii publicată anul trecut.
