Chiar şi pentru un preşedinte american obsedat de încheierea de acorduri, misiunea lui Donald Trump de a-şi trimite trimişii preferaţi să jongleze cu două seturi de negocieri – impasul nuclear iranian şi războiul Rusiei în Ucraina – într-o singură zi, la Geneva, i-a lăsat pe mulţi din lumea politicii externe cu semne de întrebare, comentează Reuters.
Diplomaţia de marţi a trimisului special al SUA, Steve Witkoff, şi a ginerelui lui Trump, Jared Kushner, a ridicat întrebări nu numai cu privire la faptul că aceştia sunt suprasolicitaţi şi depăşiţi, ci şi cu privire la perspectivele serioase de rezolvare a măcar uneia dintre cele două crize, spun experţii.
Trump, care s-a lăudat frecvent că a pus capăt mai multor războaie şi conflicte în primul an al celui de-al doilea mandat al său de patru ani, a clarificat că doreşte să încheie mai multe acorduri internaţionale pe care să le poată promova în încercarea sa de a obţine Premiul Nobel pentru Pace.
Însă negocierile cu miză mare în privinţa celor două probleme de lungă durată au fost aranjate rapid, iar alegerea Genevei ca loc de desfăşurare a ambelor nu a fost niciodată explicată clar, cu excepţia lungii istorii a oraşului în ceea ce priveşte găzduirea diplomaţiei internaţionale.
„Trump pare mai concentrat pe cantitate decât pe calitate, în loc să se concentreze pe munca dificilă şi detaliată a diplomaţiei”, a comentat Brett Bruen, care a fost consilier de politică externă în administraţia Obama şi care acum conduce firma de consultanţă strategică Global Situation Room. „Abordarea ambelor probleme în acelaşi timp şi în acelaşi loc nu are prea mult sens”, spune expertul.
Iranul a fost primul act într-un dans diplomatic atent coregrafiat la Geneva, unde discuţiile au avut loc sub stricte măsuri de securitate în două locaţii situate în părţi diferite ale oraşului elveţian francofon. După 3 ore şi jumătate de discuţii indirecte între echipa SUA şi ministrul iranian de externe Abbas Araqchi, mediate de Oman, ambele părţi au indicat că s-au înregistrat unele progrese, dar nu s-a sugerat că ar fi iminentă o înţelegere în disputa de lungă durată referitoare la programul nuclear al Iranului.
Atât timp cât procesul diplomatic continuă, Trump poate continua să-şi extindă masiv prezenţa militară în apropierea Iranului, dând de înţeles că utilizarea forţei rămâne o opţiune. Acest lucru va menţine probabil Orientul Mijlociu în stare de alertă, mulţi temându-se că atacurile SUA ar putea degenera într-un război regional mai amplu.
„UN MEDIC LA DOI PACIENŢI ÎN STARE CRITICĂ”
Fără aproape nicio pauză marţi, delegaţii americani s-au deplasat direct de la negocierile cu Iranul de la misiunea diplomatică din Oman la hotelul de cinci stele Intercontinental pentru prima dintre cele două zile de negocieri Rusia-Ucraina cu privire la un război pe care Trump, în timpul campaniei prezidenţiale din 2024, promisese să-l încheie într-o singură zi.
Aşteptările erau scăzute în ceea ce priveşte un rezultat important în ultima rundă de negocieri pentru a pune capăt celui mai mare război din Europa de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945.
Un oficial regional apropiat conducerii Iranului a declarat că agenda dublă a echipei americane la Geneva a întărit îndoielile cu privire la sinceritatea Washingtonului în ceea ce priveşte eforturile diplomatice.
„Abordarea riscă să fie suprasolicitată”, a declarat oficialul, care a vorbit sub condiţia anonimatului. „Seamănă cu o sală de urgenţe cu doi pacienţi în stare critică şi un singur medic incapabil să acorde atenţie susţinută niciunui caz, crescând probabilitatea eşecului”, a comentat plastic oficialul.
Mohanad Hajj-Ali, de la Carnegie Middle East Center din Beirut, a declarat că miza crizei iraniene este prea mare pentru ca SUA să gestioneze diplomaţia în acest mod. „Să ai o echipă formată din Witkoff şi Kushner însărcinată cu rezolvarea tuturor problemelor lumii este, sincer, o realitate şocantă”, a spus el.
Unii experţi au spus că cei doi, ambii provenind din lumea lui Trump a dezvoltatorilor imobiliari din New York, nu au cunoştinţele şi experienţa necesare pentru a se confrunta cu negociatori veterani precum Araqchi şi interlocutorii lor ruşi şi că sunt depăşiţi de situaţie în conflicte atât de complicate.
Absent de la întâlnirile de la Geneva a fost secretarul de stat american Marco Rubio, principalul diplomat al lui Trump, cunoscut ca un expert în politică externă.
Solicitată să comenteze, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly, a spus că Trump şi echipa sa „au făcut mai mult decât oricine pentru a aduce cele două părţi împreună, pentru a opri pierderile de vieţi omeneşti şi a ajunge la un acord de pace” în Ucraina. Ea a denunţat „criticii” anonimi ai abordării preşedintelui, dar nu a oferit răspunsuri la întrebările specifice ale Reuters pentru acest articol.
„TRIMISUL PENTRU TOATE”
Oficialii administraţiei au apărat de mult timp rolurile lui Witkoff şi Kusher, invocând abilităţile lor de negociatori, încrederea pe care Trump o are în ei şi eşecurile de-a lungul anilor ale abordărilor diplomatice mai tradiţionale.
Witkoff, un prieten de lungă durată al lui Trump, adesea numit „trimisul pentru toate” datorită atribuţiilor sale extinse, a jucat un rol cheie în asigurarea unui acord de încetare a focului anul trecut între Israel şi Hamas în războiul din Gaza, deşi progresul către o soluţie mai permanentă a stagnat. Eforturile sale diplomatice cu Iranul şi Rusia au avut până acum puţin succes.
În primul mandat al lui Trump, Kushner a condus Acordurile Abraham, în baza cărora mai multe state arabe au stabilit relaţii diplomatice istorice cu Israelul. Dar pactul nu a avansat prea mult de când Trump s-a întors la putere în urmă cu aproape 13 luni.
Capacitatea lui Kushner şi Witkoff de a gestiona ultimele lor sarcini diplomatice a fost subminată de reducerea aparatului de politică externă al guvernului de către Trump, atât la Departamentul de Stat, cât şi la Consiliul Naţional de Securitate, unde mulţi angajaţi veterani au fost concediaţi, spun unii analişti.
„Am asistat la o golire a echipei noastre diplomatice”, a declarat fostul consilier de politică externă al lui Obama, Bruen. „Aşadar, se pune întrebarea dacă mai avem oamenii potriviţi pentru a lucra la aceste probleme importante”, constată el cu amărăciune.
