România se află între ciocan și nicovală: e obligată de Comisia Europeană să-și reducă deficitul bugetar enorm de 9,3%, dar între timp este presată de NATO să crească mai mult decât dublu cheltuielile cu apărarea, de la puțin peste 2%, cât a avut în 2024, până la 5%, în următorii ani.
Vestea proastă este că nu există alte opțiuni: Comisia Europeană a amenințat recent că România ar putea pierde 44 de miliarde de euro din fonduri europene dacă nu respectă obiectivele de reducere a deficitului. În cifre, asta înseamnă că România trebuie să reducă deficitul scandalos de la 9,3% din PIB, cât a fost în 2024, la sub 3%, în decurs de câțiva ani. Asta în condițiile în care regulile actuale ale Uniunii Europene prevăd limitarea deficitului public la 3% din PIB şi a datoriei la 60% din PIB.
Asta înseamnă că, la un buget de 350 de miliarde de euro, România este pe minus cu peste 30 de miliarde, bani pe care i-a obținut din împrumuturi, dar fără a avea acoperire. Practic, România ar trebui să ajungă să cheltuiască „doar” cu 10 miliarde de euro mai mult decât își poate permite, ceea ce pare în acest moment o Fata Morgana. De altfel, începând din 2020 și până în prezent, România nu a făcut decât să se scufunde, iar odată cu creșterea fabuloasă a împrumuturilor, a crescut și deficitul bugetar, de la an la an. Totul ca efect al unor guvernări din ce în mai proaste, cu un deficit record și cu o inflație pe măsură.
Și dacă cineva se mai îndoia de faptul că misiunea de a reduce acest deficit pare una imposibilă, România nu are de ales și trebuie ca, în paralel, să-și crească cheltuielile într-un domeniu cheie. Odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, însuși secretarul general al NATO, Mark Rutte, le-a transmis aliaților că trebuie să ajungă în cel mai scurt timp să cheltuie 5% din PIB pentru apărare. În caz contrar, există riscul, nerostit până acum explicit, ca SUA să se dezangajeze fața de aliații care nu se conformează noii reguli. Acest lucru ar echivala mai mult sau mai puțin cu renunțarea la celebrul articol 5 din Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), care garantează că orice membru aliat ar beneficia de sprijinul celorlalți membri ai alianței, în cazul în care ar fi atacat.
Într-un context internațional caractererizat de volatilitate, când alianțele se fac și se desfac peste noapte, iar țări ca Rusia și Iran sunt tot mai agresive în raport cu vecinii, o dezangajare a SUA față de oricare țară, inclusiv România ar putea să echivaleze cu o catastrofă.
Președintele Nicușor Dan a dat asigurări că România se va conforma ambelor reguli. Recent, noul șef de stat român a susținut, într-o conferință de presă la finalul Summitului B9 de la Vilnius, că România își va crește cheltuielile pentru apărare, dar și capacitățile de a produce echipament militar. Ținta va fi să se ajungă în scurt timp la 5% din PIB pentru apărare.
Totuși, întrebat de unde va scoate România cei 5% din PIB, Nicușor Dan nu a părut foarte convingător și nu a indicat nicio sursă pentru astfel de fonduri. „Va fi o creștere etapizată. Parte din creșterea de 1,5% sunt lucruri care oricum le facem. Avem un exercițiu la Cincu și pentru desfășurarea lui avem nevoie de unele construcții de străzi, poduri. De aici sunt acei 1,5% în plus”, a spus Nicușor Dan, la conferința de presă.
Nu este însă deloc clar de unde va scoate România acești bani, în condițiile în care fie și doar 1,5% din PIB în plus pentru apărare ar însemna cheltuieli de încă aproximativ 5 miliarde de euro. Totul exact într-un moment în care autoritățile se chinuie să găsească o cale prin care să reducă cheltuielile. Altfel spus, acești bani ce vor trebui scoși din piatră seacă, în condițiile în care deficitul a explodat și suntem deja înglodați în datorii.
Expertul în securitate Hari Bucur Marcu este la bază doctor în economie militară și a lucrat cu factori de decizie și cu guverne mai multor state. A devenit doctor în economie militară cu o lucrarea „Consecințe și implicații economice în planificarea apărării naționale”. A fost și expert al Centrului pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate de la Geneva, organizație interguvernamentală care oferă sprijin pentru cercetare și proiecte statelor și actorilor internaționali totul în scopul îmbunătățirii guvernării și reformei sectorului de securitate. Din această postură, expertul a lucrat cu guvernele mai multor state, oferindu-le expertiză.
Hari Bucur Marcu consideră că este normal să vrem să creștem bugetul destinat apărării naționale. În schimb, nu este deloc convins că România va reuși să găsească soluții și să reducă deficitul record, iar în același timp să creștem cheltuielile pentru apărare.
„Nu sunt deloc optimist, o spun din start: nu cred că vom reuși să atingem aceste ținte. Sincer, nu cred că vom avea prilejul nici de această dată să facem ceva bun. Va fi doar… apare doar un nou prilej de fraudă, de abuz și de risipă. E clar, nu avem de unde scoate acești bani, doar dacă ne vom împrumuta din nou. Dar deja avem un deficit uriaș. Și chiar dacă ne vom împrumuta, nu știm cum și de unde vom plăti. Vedeți că nu se găsesc soluții nici ca să plătim banii pe care i-am împrumutat până acum. Și nici nu vom ști cum. E un deficit enorm, iar cei care l-au făcut au pretenția acum să-i și credem când spun că ne vor scăpa de el. E ridicol”, spune Hari Bucur Marcu.
În plus, autoritățile române nu au fost capabile să comunice cu propriii cetățeni și să le explice gravitatea situației și motivele pentru care bugetul apărării trebuie să crească, la fel cum nu au găsit soluții pentru a cointeresa populația în apărarea țării.
„Mai e un aspect: e ușor să ridici cheltuiele de apărare când ești o țară ca și Coreea de Nord, chiar și Rusia, dar când ești în democrație, nu poți să o faci fără participarea publicului, fără aportul național. Pentru că oamenii trebuie să înțeleagă că dacă nu ridic aceste cheltuieli de apărare mai mult decât dublu, riscăm să rămânem fără țară. Că avem două variante: ori cheltuim mai mult pe apărare, ori nu cheltuim, dar atunci nici nu trebuie să mai avem pretenții să avem propriul stat și ajungem ca și kurzii sau mai știu eu cine. Alt lucru de luat în calcul e că atunci când se planifică puterea militară a unui stat, nu există nicăieri o precizie de farmacie. Întotdeauna vor fi niște pierderi, depinde de cât de pricepuți sunt planificatorii, dar mereu se vor pierde undeva între 5% și 35%. Asta înseamnă cheltuieli aiurea, furturi, erori”, consideră Hari Bucur Marcu, intr-o analiză pentru „Adevărul„.
El vine și cu câteva exemple în acest sens.
„De exemplu, se cheltuiesc adeseori sume importante pe muniții care se degradează în timp și trebuie apoi înlocuite. Pe urmă, în România pare că nu este foarte clar cât trebuie consumat din bugetul ăsta pentru pregătirea efectivă a personalului, pregătirea teritoriului, pregătirea populației pentru război. Contează enorm aceste detalii, pentru că nu se folosesc toți banii pentru arme de ultima generație. De fapt, cheltuielile cu aceste arme nu ar trebui să treacă de 20% din bugetul de apărare. Evident, la noi e de așteptat să avem pierderi maximale, adică în jur de 35% din bani să fie aruncați pe fereastră. Sau să ajungă la cine nu trebuie. Vor apărea îmbogățiții de pe urma armelor și a războiului, așa cum au apărut în toate epocile istorice. Vor fi oameni care vor pune mâna pe contracte, nu vor face nimic pentru țară, pentru armată, iar dacă ar fi de mers la luptă am constata că nu avem cu ce și cu cine. Sau în loc să facă o instrucție când trebuie și cum trebuie cu militarii, îi vor pregăti pentru un cu totul alt tip de război decât cel care ar putea să fie. Sau vom vedea salarii și pensii uriașe acordate cu generozitate pentru generali, dacă tot vor fi bani. Altfel spus, sigur se va face risipă”, adaugă el.
Marea problemă este, mai spune Hari Bucur Marcu, faptul că România duce lipsă de experți de prim rang. Nu întâmplător, conform Center for World University Rankings, România are o singură universitare în top 1.000 mondial al celor mai bune instituții de învățământ. Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj este singura care se califică între primele 1.000 de universități ale lumii, pe un modest loc 962.
„Nu doar că nu prea avem de unde să luăm banii, dar nu avem nici experți care să gândească o strategie, care să găsească soluții și să aducă bani la buget, nu doar să cheltuim și să împrumutăm. Sunt câteva școli de gândire, sunt câțiva oameni care au făcut treaba asta, sunt profesioniști foarte buni în câteva locuri din lume care se ocupă cu așa ceva. În niciun caz nu e nimeni din România. Nu avem universități de valoare, cum am avea mari specialiști? Pentru alte țări, da, s-ar găsi soluții, dar în ce privește România sunt foarte, foarte sceptic. Noi bâjbâim și împrumutăm de la an la an mai mulți bani, iar deficitul crește incredibil. În SUA, Trump a înființat departamentul de eficientizare a guvernării, acel Department of Government Efficiency (DOGE). Și acolo au adus cele mai deștepte minți posibile, oameni care au făcut averi de sute de miliarde, nu au stat în fața calculatorului să dea sfaturi. Acest DOGE a fost făcut pentru a reduce banii aruncați pe fereastră de administrația Biden și de democrați. Avem și noi astfel de oameni? Evident că nu, nu avem nici măcar unul”, susține expertul.
De altfel, discuțiile despre tăieri de cheltuieli și creșterea poverii fiscale pe umerii populației sunt singurele idei ale economiștilor români, consideră Hari Bucur Marcu.
„Corect, trebuie să identifici unde sunt pierderile, unde e risipa și să o tai, dar altceva ce mai știi să faci? Știi să aduci bani la buget? Nu, doar din taxe și impozite mai mari. Așa poate oricine, nu e nevoie să fii doctor în economie. Dar e vorba să identifici unde sunt pierderile, unde e risipa, unde e abuzul, unde sunt furturile și așa mai departe. Și dacă le găsești și mai vii și cu idei să aduci bani la buget din alte surse, sigur că da, vei avea suficient de mulți bani inclusiv ca să crești la 5% cheltuielile de apărare. E vorba să vii cu măsuri concrete, cu idei manageriale, trebuie să știi exact despre ce e vorba, nu așa în principiu. Nu doar după fler, nu după ce se vede și pe stradă. Managementul e o știință, este arta și știința de a-l rezolva. Noi nu avem așa ceva, avem doar tot felul de improvizații pe la toate partidele, dar nu oameni serioși și capabili. Pentru că nu e treaba președintelui și a premierului să găsească soluții, ei trebuie să găsească oamenii care să vină cu soluții, specialiști. Și dacă nu-i ai, cum e cazul României, pui niște bani și îi aduci de afară, nu aștepți să se agraveze și mai mult situația”, mai spune Hari Bucur Marcu.
Expertul nu-și face însă niciun fel de iluzii. El se așteaptă ca România să fie fidelă eternelor „soluții”, care, de fapt, se întorc pe termen mediu și lung ca un bumerang împotriva ei.
„Dacă într-adevăr se ajunge să se majoreze bugetul apărării, asta va presupune și mai mulți bani împrumutați, dar și mai mari pierderi, și mai mari abuzuri, și mai multă risipă. Aici e problema. Și în niciun caz nu se va ajunge ca dacă dublăm bugetul de apărare să dublăm și puterea militară a României. Poate să crească puțin și această putere militară, dar nu suficient, în niciun caz dublu”, punctează expertul.
Ce este la fel de grav, mai spune Hari Bucur Marcu, în România nici măcar nu se predă la facultățile de științe economice sau cel puțin la universitatea militară niciun curs de managementul apărării naționale.
„Am fost în situația în care am sfătuit decidenți din alte state din Europa și chiar din afara Europei. Singura întrebare de care mi-era frică când făceam o prezentare sau aveam o discuție era, «dar România cum este?»”, mai spune Hari Bucur Marcu.
Hari Bucur Marcu a fost Associate Senior Fellow pentru politica de apărare la Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate (DCAF), consilier în Ministerul Afacerilor Externe pentru înființarea Centrului de Reconstrucție Post-Conflict, coordonatorul academic al Centrului de Studii NATO din București, ofițer responsabil cu aspectele miliare ale NATO și alte funcții în Armata României.
De la trecerea în rezervă în primăvara anului 2003, Hari Bucur-Marcu și-a consolidat reputația de expert internațional în problemele edificării instituțiilor de apărare, politicilor de apărare și alianțelor militare, în special NATO, precum și reformei sectorului de securitate.
El este autorul cărții Essentials of Defence Institution Building, apărută la Viena în engleză și tradusă și în franceză, precum și primul editor al volumului Defence Management – An Introduction, apărut la Geneva, în engleză și tradus în armeană, franceză, georgiană, rusă, spaniolă, turcă și ucrainiană. El este, de asemenea, autorul mai multor capitole în cărți și articole care abordează teme de planificare financiară, politicile publice de informare, instruire pentru politicile de apărare, transparența privind apărarea, instituționalizarea evaluării riscurilor de securitate și altele asemenea. El a publicat un kit de auto-evaluare pentru instituționalizarea apărării, la Geneva, în engleză și tradus în rusă și ucrainiană.
A organizat cursuri și seminarii și a contribuit la conferințe, seminarii și ateliere de lucru în Armenia, Azerbaidjan, Belgia, Bulgaria, Croația, Georgia, Germania, Republica Moldova, România, Slovacia, Elveția, Turcia, Ucraina, Marea Britanie, Emiratele Arabe Unite și Statele Unite ale Americii. A făcut parte din echipe de experți internaționali care au vizitat Armenia, Azerbaidjan, Republica Moldova și Ucraina. Principalele subiecte ale materiei abordate în aceste cazuri cuprind: instituționalizarea evaluării riscurilor de securitate; metodologii de evaluare a amenințărilor și a riscurilor; evaluarea și dezvoltarea politicilor; strategia națională de securitate într-o eră a schimbărilor rapide; controlul civil și democratic asupra forțelor armate; operațiile expediționare ale NATO și de apărare teritorială; realizarea unui echilibru în noul concept strategic; reforma sectorului de securitate.
