În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni prăznuiește pe Sfânta Cuvioasa Maică Parascheva. În chip deosebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de sute de ani moaștele ei se găsesc la Iași, unde se desfășoară un mare pelerinaj în această perioadă.
* * *
Anul acesta, în dimineața zilei de 8 octombrie, Sfintele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva și ale Sfântului Cuvios Paisie au fost scoase spre închinare în baldachinul din curtea Catedralei Mitropolitane din Iași, moment liturgic ce a marcat începutul hramului Moldovei care se desfășoară până la 15 octombrie.
Ca element de noutate în 2026, Arhiepiscopia Iașilor a anunțat organizarea Sacrum Iași Art Festival, prin coparticiparea instituțiilor culturale, academice și ecleziastice ale Iașiului care își propun să ofere o lună de evenimente culturale reunind peste 50 de manifestări: expoziții de arte vizuale și proiecte curatoriale tematice; instalații multimedia și proiecte de artă digitală; concerte de muzică sacră, clasică și contemporană; spectacole de teatru; proiecții de film; workshopuri și ateliere dedicate studenților și tinerilor creatori; conferințe, dezbateri și mese rotunde susținute de invitați din țară și din străinătate; proiecte dedicate relației dintre patrimoniu, spiritualitate și inteligență artificială.
În 2025, alături de sfintele moaște ale Sfintei Cuvioasei Parascheva, în perioada 2-15 octombrie, au fost aduse la Iași spre închinare, de la biserica mitropolitană din Tesalonic, moaștele Sfântului Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului.
În 2024, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept ‘an omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și an comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți’, alături de sfintele moaște ale Sfintei Cuvioasei Parascheva au fost aduse, de la Mănăstirea ‘Sfântul Pavel’ din Muntele Athos, sfintele moaște ale Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon.
* * *
Sfânta Parascheva, prăznuită în ziua de 14 octombrie, s-a născut în localitatea Epivat de pe țărmul Mării Marmara, în prima jumătate a secolului al XI-lea, din părinți binecredincioși și de bun neam. Deși viața ei pământească a fost de numai 27 de ani, nevoințele sale ascetice și dorul pentru desăvârșire au făcut-o bineplăcută înainte lui Dumnezeu.
Cei doi copii ai familiei, Parascheva și Eftimie, fratele său mai mare, au primit o creștere aleasă și educație religioasă. Eftimie a intrat înaintea surorii sale în nevoința monahală și, pentru sfințenia vieții lui, a ajuns episcop al Matidiei. La fel și Sfânta Parascheva, iubind mai mult decât orice pe Hristos, la vârsta de aproape 15 ani, a intrat într-o mănăstire de fecioare din orașul Heracleea Pontului. Aici a început ea calea cea grea a despătimirii și a început urcușul duhovnicesc al desăvârșirii.
După cinci ani a plecat la Ierusalim, s-a închinat la Mormântul Domnului, și a rămas mai mulți ani într-o mică mănăstire de călugărițe pustnice de pe Valea Iordanului.
În așezământul de la Iordan s-a nevoit cu și mai aspre osteneli aproape zece ani, biruind pe diavoli și rugându-se pentru lume. Faptele ei cele bune erau desăvârșita curăție a minții și a inimii de gânduri și imaginații pătimașe, neîncetata rugăciune cu lacrimi de bucurie, postul și privegherea de toată noaptea și dragostea pentru Hristos.
‘Trei au fost marile virtuți care au împodobit sufletul și viața Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iași: îngereasca feciorie, milostenia, adică lepădarea de cele pământești, și dumnezeiasca rugăciune, maica tuturor faptelor bune. Pe aceste trei virtuți le-a iubit fericita din copilărie și prin acestea, în chip deosebit, s-a dezbrăcat de orice cuget pământesc, a biruit pe diavoli și s-a numărat în ceata Sfinților Părinți purtători de Dumnezeu’, spune părintele Ioanichie Bălan. (‘Patericul Românesc’)
La vârsta de 25 de ani, povățuită fiind de îngerul Domnului, s-a reîntors în patrie și s-a nevoit încă doi ani lângă biserica satului natal, Epivat.
Pe la jumătatea secolului al XI-lea, la vârsta de 27 de ani, Cuvioasa Parascheva și-a dat sufletul în mâinile Domnului și a fost înmormântată aproape de malul mării. Mai târziu, în urma unor întâmplări minunate la mormântul său, moaștele Cuvioasei Parascheva au fost găsite întregi în pământ și au fost puse în biserica Sfinților Apostoli din satul Epivat, spre cinstire și închinare.
În Epivat sfintele ei moaște au stat aproape 175 de ani.
În anul 1223, țarul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) a strămutat moaștele Sfintei Parascheva la Târnovo, unde au stat încă 160 de ani, fiind depuse în catedrala cu hramul ‘Adormirea Maicii Domnului’. Mai târziu, patriarhul Eftimie al Bulgariei a scris ‘Viața Cuvioasei Parascheva’ și a trecut-o în sinaxarul Bisericii cu zi de prăznuire la 14 octombrie. Din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, cultul Sfintei Parascheva a trecut și la nordul Dunării.
În 1393, sfintele ei moaște au fost dăruite lui Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești (1386-1418), iar după trei ani, turcii le-au dat cneaghinei Anghelina a Serbiei, care le-a strămutat la Belgrad, unde au rămas 125 de ani.
După ocuparea Serbiei de către turci, în 1521, moaștele Sfintei Parascheva au fost luate și duse în palatul sultanului din Constantinopol. Au fost apoi răscumpărate de Patriarhia Ecumenică cu 12.000 de ducați de aur și au rămas în Catedrala patriarhală din Fanar timp de 120 de ani.
În 1641, ajungând Patriarhia de Constantinopol datoare la Poarta otomană cu sume mari de bani, ce reprezentau birul anual impus asupra Bisericii, patriarhul Partenie a dăruit moaștele Cuvioasei Parascheva, drept recunoștință, domnului Moldovei, Vasile Lupu (1634-1653; mai – iulie 1653), care a plătit turcilor toate datoriile patriarhilor de Constantinopol și Ierusalim pe mai mulți ani.
Moaștele Preacuvioasei Parascheva au ajuns în Iași în anul 1641, la 13 iunie, și au fost așezate cu multă cinste în biserica atunci zidită, a Mănăstirii Sfinților Trei Ierarhi. Aici au stat până la 26 decembrie 1888, când au fost scăpate prin minune de un incendiu. Apoi au fost transferate în noua Catedrală mitropolitană din Iași, unde se află și astăzi.
‘Nenumărate sunt minunile și vindecările de boli ce s-au făcut credincioșilor, care au alergat cu rugăciuni și lacrimi la moaștele Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iași, de-a lungul a 350 de ani de când ocrotește Moldova și țara noastră’, spune părintele Ioanichie Bălan.
‘Mărturisesc părinții bătrâni, care au fost martori, despre o minune petrecută la racla sfintei, la 14 octombrie 1952. De hram, pe când oamenii așteptau la rând să se închine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit să se închine și două creștine bătrâne din Focșani. Văzând lume multă, au zis preotului de gardă, care era Cleopa Ilie, astăzi Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria:
– Părinte, dă-ne voie să ne închinăm la Cuvioasa Parascheva, fără să mai stăm la rând, că suntem bolnave, și să-i punem sub cap această pernă, pe care i-am adus-o de acasă drept mulțumire pentru ajutorul ce ni l-a dat.
– Dumnezeu să vă binecuvânteze, a zis Părintele Cleopa. Mergeți și vă închinați!
În clipa aceea, preoții și credincioșii au văzut un lucru cu totul sfânt și minunat. Cuvioasa și-a ridicat singură capul, iar după ce femeile i-au pus perna adusă și s-au închinat, Sfânta Parascheva și-a lăsat iarăși capul pe căpătâi ca mai înainte. Iată cât de mult iubește Preacuvioasa pe cei ce se roagă lui Dumnezeu și sfinților Lui cu smerenie și credință!’. (surse: ‘Patericul Românesc’, Arhimandrit Ioanichie Bălan; ediția a VI-a, revăzută și îngrijită de Arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011; https://doxologia.ro; https://catedralamitropolitanaiasi.mmb.ro)
