Ortodoxe
Sf. Ier. Leontie de la Rădăuți; Sf. Mc. doctori fără de arginți și făcători de minuni Cosma și Damian, cei din Roma
Greco-catolice
Sf. m. Cosma și Damian, doctori fără plată
Romano-catolice
Sf. Aron, fratele lui Moise
Sfântul Leontie a fost canonizat și trecut în rândul sfinților ierarhi, de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la 20 iunie 1992.
S-a născut în secolul al XIV-lea, în Rădăuți. A intrat de tânăr în cinul monahal la Mănăstirea Bogdana, primind numele Lavrentie. Mai târziu, s-a retras în sihăstrie, pe Valea Putnei, unde trăiau mai mulți călugări cuvioși, care l-au îndrumat în viața duhovnicească. În jurul lui s-au adunat mulți ucenici și astfel, Cuviosul Lavrentie a întemeiat schitul Laura (Lavra) care va deveni cunoscut cu numele de Schitul lui Lavrentie, prima sihăstrie cunoscută din nordul Moldovei. Cuviosul Lavrentie a devenit egumen al acestei obști monahale în creștere.
Potrivit tradiției, la schit avea să vină mai târziu și Sfântul Daniil Sihastrul, sub povățuirea egumenului Lavrentie. În anul 1402, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) întemeiază Episcopia Rădăuților. Astfel, biserica Mănăstirii Bogdana a devenit catedrală episcopală, iar Cuviosul Lavrentie, fiind cunoscut de domnitor, cler și de mitropolitul Sucevei, a fost ales ierarh al noii episcopii. Deși nu își dorea aceasta, el a primit hotărârea cu smerenie, lăsând în locul său, ca egumen al schitului Laura, pe Cuviosul Daniil Sihastrul, ucenicul său.
Ca episcop al Rădăuților, Lavrentie a rămas om al rugăciunii și al dragostei de aproapele, făcând milostenie și împărtășind povățuiri și cuvinte de mângâiere tuturor. La bătrânețe, Cuviosul Lavrentie s-a retras din scaunul episcopal și a mers la schitul pe care îl întemeiase, trăind mai departe în pustnicie. Prin râvna sa duhovnicească, episcopul Lavrentie a ajuns la măsura desăvârșirii, fiind binecuvântat cu darul înainte-vederii și cu cel al vindecărilor. Cunoscându-și dinainte sfârșitul său, el a cerut să fie tuns în chipul schimniciei, primind numele de ‘schimonahul Leontie’.
I-a chemat apoi pe toți frații și ucenicii, și-a luat rămas-bun de la obște, după care și-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului. A fost înmormântat de ucenicii săi în biserica din lemn a schitului Laura. La mormântul lui veneau mulți credincioși să se închine și aveau loc multe vindecări de boli. La auzul acestor fapte, credincioșii și clerul Episcopiei de la Rădăuți au cerut mitropolitului Moldovei binecuvântare ca să așeze moaștele Sfântului Ierarh Leontie în catedrala episcopală. Mitropolitul Moldovei a încuviințat acest lucru.
În anul 1639, orașul Rădăuți a fost jefuit de tâlhari veniți de dincolo de hotarele de nord ale Moldovei. În vremea acestei năvăliri au fost ascunse moaștele Sfântului Ierarh Leontie și n-au mai fost găsite multă vreme. O parte din ele au fost redescoperite la sfârșitul secolului trecut.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 1992 să cinstească așa cum se cuvine pe Sfântul Leontie de la Rădăuți, înscriindu-l în rândul sfinților, cu zi de prăznuire în data de 1 iulie. Moaștele Sfântului Ierarh Leontie se află în prezent în biserica Mănăstirii Bogdana din Rădăuți.
* Sfinții Mucenici Cosma și Damian au fost frați, fiind născuți la Roma, într-o familie care stăpânea mari averi, adunate de-a lungul multor generații. Au primit o bună educație și au devenit amândoi medici.
Erau bine cunoscuți pentru darul lor de a vindeca atât oameni, cât și animale. Averile pe care le stăpâneau le-au vândut și, astfel, îi hrăneau pe cei flămânzi, îi îmbrăcau pe cei goi și arătau spre cei săraci și lipsiți milă și îndurare.
Sfinții Mucenici Cosma și Damian au fost uciși de un doctor cunoscut, care le-a fost dascăl, dar îi ura pe ei pentru că erau iubiți de mulțime de oameni.
‘Deci acel doctor, chemând pe sfinți la dânsul prin înșelăciune, i-a luat la un munte ca să adune buruieni pentru doctorii, dar în inima lui avea gândul lui Cain. De aceea, ducându-i pe ei departe, a rânduit ca deosebit fiecare să adune buruieni. Astfel, pândind mai întâi asupra unuia, l-a ucis cu pietre; apoi și pe celălalt. După aceea, luând trupurile lor, le-a ascuns lângă un izvor de apă ce era în apropiere’. (surse: vol. Viețile Sfinților; https://calendar.patriarhia.ro)
