Ortodoxe
Sf. Ier. Nifon, patriarhul Constantinopolului; Sf. Mare Mc. Evplu, arhidiaconul
Greco-catolice
Sf. m. Euplu; Sf. Clara de Assisi
Romano-catolice
Ss. Clara, fc.; Suzana, m.
Sfântul Nifon, patriarh al Constantinopolului, este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 11 august.
Sfântul Nifon (din botez Nicolae) s-a născut în jurul anilor 1435-1440 în Peloponez-Grecia, din părinți binecredincioși, Manoil și Maria.
Din tinerețe era păzitor minunat al întregii înțelepciuni, pentru că s-a dat cu multă osârdie la înfrânare, mâncând puțină pâine și bând puțină apă, doar pentru trebuința trupului. Asemenea se nevoia și la toate celelalte fapte bune.
Se face monah și se retrage la liniște în Muntele Athos, nevoindu-se în Mănăstirile Cutlumuș, Marea Lavră și Dionisiu.
Pentru sfințenia vieții lui, în 1483, Sfântul Nifon a fost ales mitropolit al Tesalonicului, ca cel mai iscusit călugăr athonit și păstor devotat de suflete din acea vreme.
În 1486 este numit patriarh al Constantinopolului. După doi ani, este schimbat din scaunul patriarhal și se retrage la un schit întemeiat de el.
În jurul anului 1500, Sfântul Ierarh Nifon este adus și numit mitropolit al Țării Românești de domnul muntean Radu cel Mare (1495-1508). Timp de cinci ani s-a ostenit mult să călăuzească poporul după învățătura Sfintei Evanghelii, sfătuind, îndemnând, mustrând și zidind duhovnicește pe toți, de la domn până la credincioșii de rând.
Mitropolitul Nifon a hotărât în sinod întemeierea a două episcopii noi în orașele Râmnicu Vâlcea și Buzău și a rânduit peste tot păstori buni, temători de Dumnezeu și cu multă grijă pentru turmă.
Ivindu-se o gravă neînțelegere între marele ierarh și domnul muntean, din cauza unei căsătorii nelegitime pe care voievodul o aproba, în anul 1505, Sfântul Nifon s-a retras din scaun și a plecat din nou în Muntele Athos, la Mănăstirea Vatopedu.
Simțindu-și aproape sfârșitul, s-a dus cu ucenicul său la Mănăstirea Dionisiu, ca un necunoscut, și, după puțin timp, a adormit în Domnul, la 11 august 1508.
Între anii 1515-1517, moaștele Sfântului Nifon au fost aduse în Țara Românească și au stat la Mănăstirea Dealu, iar la 16 august 1517, Sfântul Ierarh Nifon a fost canonizat la Mănăstirea Curtea de Argeș de Teolipt I, patriarhul Constantinopolului, împreună cu Sinodul Țării Românești și cu toți egumenii Muntelui Athos, care au luat parte la sfințirea frumoasei mănăstiri de la Argeș.
În același an, 1517, moaștele Sfântului Nifon au fost restituite Mănăstirii Dionisiu, restaurată integral de Vasile Lupu, Neagoe Basarab și Petru Rareș.
Drept recunoștință, athoniții dăruiesc capul și mâna dreaptă ale Sfântului Nifon Sfântului Voievod Neagoe Basarab (1512-1521), care le depune la ctitoria sa de la Curtea de Argeș. (surse: ‘Patericul Românesc’, Arhimandrit Ioanichie Bălan; Ediția a VI-a, revăzută și îngrijită de Arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011; vol. Viețile Sfinților)
