Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Eufimia; Sf. Olga, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Rusiei
Greco-catolice
Sf. m. Eufemia
Romano-catolice
SS. Benedict, abate, patron al Europei; Olga, regină
Sfânta Mare Muceniță Eufimia este pomenită în calendarul creștin ortodox în 11 iulie și în 16 septembrie.
În ziua de 11 iulie se face aducere aminte de minunea care s-a făcut de cinstitele sale moaște în timpul celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic, care s-a ținut în Calcedon (orașul Kadikoy – Turcia) în anul 451, prin care s-a dovedit și s-a întărit mărturisirea dreptei credințe.
‘Această minune a fost hotar al Sfinților Părinți, ca să nu treacă spre partea celor rău credincioși’. (Viețile Sfinților)
Sfânta Eufimia era din Calcedon, oraș aflat în Bitinia (Asia Mică), și a trăit în timpul prigoanelor împotriva creștinilor dezlănțuite de împăratul Dioclețian (284-305).
Când prefectul orașului a ordonat ca tot poporul să se adune la templul zeului Ares, pentru a-i aduce ofrande, mulți dintre creștini nu s-au supus ordinului și s-au ascuns din calea păgânilor. Au fost însă descoperiți și au fost aduși la judecata autorităților.
Printre aceștia se afla și fecioara Eufimia, care, mărturisindu-l pe Hristos, a fost dată pe mâinile chinuitorilor. A fost arsă, bătută cu toiege și dată spre hrană fiarelor. Sfânta a murit în mijlocul sălbăticiunilor, deși nu fusese grav rănită, fiind doar atinsă de o ursoaică la un picior. Sfânta Muceniță Eufimia a plecat la ceruri în ziua de 16 septembrie, zi în care se face pomenirea ei.
* Sfânta Olga, împărăteasă, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Rusiei, a pus bazele încreștinării poporului rus. Împreună cu nepotul său, Cuviosul Vladimir, luminătorul Rusiei, sărbătorit la 15 iulie, Sfânta Olga a făcut trecerea de la Rusia păgână la cea creștină.
Împărăteasa Olga a fost soția prințului Igor al Kievului, care a fost asasinat. Olga a devenit regentă, întrucât fiul său, Sviatoslav, moștenitorul tronului, era minor.
Sfânta Olga a primit Sfânta Taină a Botezului cu prilejul unei vizite oficiale la Constantinopol, într-o ceremonie săvârșită de patriarh, având drept naș de botez pe Constantin al VII-lea Porfirogenetul și primind numele Elena.
După botez a fost binecuvântată de patriarh, zicându-i: ‘Fiica mea cea în Sfântul Duh credincioasă și binecuvântată, Hristos, în Care prin Sfântul Botez te-ai îmbrăcat, singur să te păzească de tot răul, precum a păzit pe Noe în corabie, pe Lot din Sodoma, pe Moise cu poporul Israil de Faraon, pe David de Saul, pe Daniil din gurile leilor și pe cei trei tineri în cuptor. Tot așa și pe tine să te izbăvească de toată ispita, că binecuvântată ești în neamul tău, iar nepoții și strănepoții tăi te vor ferici în anii cei de pe urmă’. (Viețile Sfinților)
O binecuvântare ca aceasta, luată de la preasfințitul patriarh, fericita Elena a considerat-o mai scumpă decât toate darurile.
Întoarsă în țară, Elena cea nouă, marea doamnă Olga, a început propovăduirea dreptei credințe în rândul supușilor săi, dar eforturile sale au rămas în acel moment fără rezultat. Nici pe fiul său, Sviatoslav, nu a putut să-l aducă la înțelegerea cea adevărată și la cunoștința lui Dumnezeu, pentru că nu lua aminte la cuvintele ei.
Pentru această neascultare, Sviatoslav a avut moartea prorocită de mama sa. După câțiva ani de la moartea împărătesei Olga, acesta a fost ucis în război de pecenegi. I-a fost tăiat capul și făcut pocal. Pe țeasta capului, ferecată în aur, erau scrise cuvintele: ‘Cel ce caută cele străine, pierde pe ale sale’. (Viețile Sfinților)
Înaintea sfârșitului său, Sfânta Olga a chemat într-ajutor pe toți sfinții și mai ales făcea rugăciune pentru luminarea pământului Rusiei.
‘Ea, de multe ori, în zilele vieții sale, spunea înainte, prorocește, că Dumnezeu va lumina poporul Rusiei și mulți dintr-înșii vor fi sfinți mari. Acest lucru ea îl cerea degrabă de la Dumnezeu, ca să se împlinească mai aproape de sfârșitul său. Fiind încă cu rugăciunea în gură, cinstitul ei suflet s-a dezlegat din legăturile trupești și a intrat în mâinile lui Dumnezeu ca un drept. Astfel s-a mutat ea de la cele pământești la cele cerești și s-a învrednicit a intra în cămara nemuritorului Împărat, Iisus Hristos Dumnezeu. Ea s-a numărat întâia sfântă din ceata sfinților din pământul Rusiei. Fericita Olga, numită Elena din Sfântul Botez, a murit la 11 iulie’. (Viețile Sfinților)
Mai târziu, nepotul său, Vladimir, avea să primească botezul creștin, la 20 de ani după moartea Sfintei Olga: ‘Și astfel toate părțile Rusiei le-a luminat cu sfânta credință’ (Viețile Sfinților). (surse: vol. Viețile Sfinților; https://calendar.patriarhia.ro)
