Ortodoxe
Sf. Ap. Bartolomeu și Barnaba; Sf. Ier. Luca, arhiepiscopul Crimeei;
Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Axion estin
Greco-catolice
Sf. ap. Bartolomeu și Barnaba
Romano-catolice
Ss. Barnaba, ap.; Ioan de Facundo, pr.; Fer. Iolanda, călug.
Sfinții Apostoli Bartolomeu și Barnaba sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 11 iunie.
Sfântul Bartolomeu a fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos.
După Cincizecime, Sfântul Apostol Bartolomeu a mers împreună cu Sfântul Apostol Filip în Siria și în Asia de Sus, pentru propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu.
‘După ce au plecat în părțile acelea, uneori umblând împreună, alteori despărțiți prin cetăți și apoi iarăși întâlnindu-se, întorceau cu învățăturile lor pe mulți oameni spre mântuire’. (Viețile Sfinților)
‘Ei au trecut prin toate cetățile Lidiei și ale Misiei, binevestindu-le dreapta credință și suferind multă mâhnire și scârbă de la cei necredincioși, fiind bătuți, închiși prin temnițe și loviți cu pietre. Dar, cu toate acele ispite și bătăi, păzindu-se vii, cu darul lui Dumnezeu, se sârguiau spre ostenelile ce le erau înainte întru bună-vestirea lui Hristos’. (Viețile Sfinților)
În Hierapolis, cei doi sfinți apostoli au fost crucificați cu capul în jos. Au fost dați jos de pe cruce în timpul unui mare cutremur, care i-a înspăimântat pe prigonitori.
Sfântul Filip și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, pe când voiau să-l dea jos de pe lemn. Sfântul Bartolomeu a suferit moarte martirică în Armenia, unde a reușit să aducă la credința creștină locuitorii mai multor cetăți.
Creștinii i-au îngropat trupul, dar, pentru minunile care se întâmplau lângă sfintele moaște, păgânii au aruncat sicriul său în mare. Sicriul a ajuns în insula Lipara, unde a fost înmormântat într-o biserică. De aici, moaștele sale au fost trimise la Roma.
* Sfântul Barnaba s-a născut în insula Cipru. A fost unul dintre cei 70 de ucenici ai Mântuitorului. Îl cunoștea din tinerețe pe Saul din Tars (mai târziu Sfântul Apostol Pavel), studiind amândoi la școala lui Gamaliel, conducătorul uneia din principalele școli rabinice ale vremii (din partida fariseilor) și membru al Sinedriului.
După convertirea Sfântului Pavel, Sfântul Barnaba este cel care a dat mărturie despre fostul prigonitor, în fața celorlalți apostoli și a creștinilor.
Sfântul Barnaba a fost martirizat în insula Cipru, fiind ucis cu pietre, și a fost înmormântat de Sfântul Marcu.
* Sfântul Luca s-a născut în anul 1877, în orașul Kerci din Crimeea, primind la botez numele de Valentin. A studiat la Kiev, mai întâi la Academia de Arte Frumoase, apoi la Facultatea de Medicină.
În vremea războiului ruso-japonez (1904-1905) și în timpul Primului Război Mondial (1914-1917), Sfântul Luca s-a oferit voluntar, îndeplinind misiunea de chirurg în mai multe spitale din Rusia. În anul 1916, și-a susținut doctoratul, apoi s-a hotărât să-și publice experiențele medicale într-o carte numită ‘Eseu despre chirurgia infecțiilor septice’, în care prezenta pentru prima dată informații de mare importanță, care aveau să aducă salvarea multor vieți omenești. În anul 1906 tânărul Valentin s-a căsătorit cu Ana, însă o boală incurabilă a pricinuit moartea timpurie a soției sale, astfel încât Sfântul a rămas singur cu cei patru copii ai lor.
După venirea la putere a stăpânirii atee în Rusia, în anul 1917, medicul Valentin, stabilit la Tașkent, nu a încetat a-și manifesta public credința ortodoxă. De aceea, ierarhul locului l-a chemat să slujească Bisericii, încredințat de faptul că aceasta este misiunea și calea ce îl așteaptă, doctorul Valentin a acceptat fără nicio reținere hirotonia în preot, în anul 1921. În scurt timp, a primit și tunderea în monahism, luând numele de Luca.
În anul 1923, la cererea credincioșilor, a fost hirotonit arhiepiscop de Tașkent. La scurt timp a fost însă întemnițat, urmând un lung șir de 11 ani de pribegie și suferințe în închisorile comuniste.
Fiind un chirurg vestit, episcopul Luca a primit aprobarea de a opera în spitalele din închisorile prin care a fost purtat. Fiecare operație începea și se termina cu o rugăciune către Maica Domnului, iar curățarea cu iod, spre dezinfectare a pacienților, Sfântul o făcea în semnul crucii. În anul 1946, reabilitat, Sfântul Luca a fost numit arhiepiscop de Simferopol și Crimeea. Acolo a reînviat credința și viața duhovnicească.
Predicile lui erau ascultate, pe lângă credincioșii de rând, de studenți, intelectuali și chiar de oameni având altă credință. Sfântul nu s-a temut niciodată în cuvântările sale a condamna ateismul. La bătrânețe, Sfântul și-a pierdut cu totul vederea. Despre aceasta însă, el spunea: ‘Cel ce și-a închinat viața Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumina la fel cu cea de pe Tabor’.
Sfântul Luca al Crimeei a adormit în Domnul la data de 11 iunie 1961. Fiind cinstit ca un nou doctor fără de arginți și făcător de minuni, Ierarhul și medicul Luca a fost canonizat în anul 1996.
Sfintele lui moaște au fost așezate în Catedrala ‘Sfânta Treime’ din Simferopol, unde săvârșesc tămăduiri minunate. În anul 2013, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înscrierea numelui său și în calendarul Bisericii noastre, cu zi de pomenire la 11 iunie. (surse: vol. Viețile Sfinților; https://calendar.patriarhia.ro)
