Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Mina; Sf. Mc. Victor, Vichentie și Ștefanida; Sf. Cuv. Teodor Studitul
Greco-catolice
Sf. m. Mina, Victor, Vichentie, Ștefanida; Sf. cuv. Teodor Studitul
Romano-catolice
Ss. Martin de Tours, ep.; Marina, fc. m.; Fer. Alice, fc. m.
Sfântul Mare Mucenic Mina este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 11 noiembrie.
Sfântul Mina era egiptean de neam, de loc din cetatea Nichios, aproape de Memfis. El a trăit în vremea împăraților Dioclețian și Maximian (284-305).
Tatăl său se numea Euduxius și era fiul guvernatorului Pludianes. Deși fiu de guvernator, Eudoxius era cunoscut pentru virtutea și bunătatea sa. Iar mama Sfântului Mina se numea Eufimia, femeie credincioasă și milostivă, care pentru dobândirea fiului său s-a rugat mult, căci nu avea copii.
Într-adevăr, Dumnezeu i-a împlinit rugăciunea și a avut un fiu, născut în anul 285, care a primit numele de Mina.
Ziua nașterii Sfântului Mucenic Mina a fost o zi de mare bucurie. Atunci, tatăl său a poruncit eliberarea unora dintre cei robiți și a sporit milostenia față de orfani și de văduve. Sfântul Mina a avut parte de o aleasă educație, iar părinții au avut grijă să-l îndrume și în dobândirea virtuților creștine.
După anul 300, în urmă unui decret imperial, prin care tinerii din provincii erau recrutați pentru serviciul militar, și tânărul Mina a mers ca ostaș în armata romană, în cohorta tribunului Firmilian.
Mina era un ostaș puternic, curajos, dar și plin de har. Datorită bunătății sale, era iubit de toți. În scurtă vreme, tribunul Firmilian îl numește adjunctul său, aflându-se cu armata în ținutul Cotuan – Frigia (Kotianul Frighiei – provincie africană).
În acele timpuri de mare prigoană împotriva creștinilor, Sfântul Mina a ales să plece din armată și s-a pustnicit, trăind departe de lume, ‘nerăbdând să vadă nevoia aceea, nici voind să privească cum se cinstesc idolii cei fără de suflet’. (Viețile Sfinților)
Era sihastru atunci când în cetatea Cotuan, în locurile unde fusese ostaș, s-a organizat o mare serbare păgână.
‘Acel praznic, văzându-l Sfântul Mina mai înainte cu duhul, s-a aprins de râvnă după Dumnezeu, și lăsând munții și pustietatea, a venit în cetate și în mijlocul priveliștii a stat la un loc înalt, unde putea fi văzut de toți, și a strigat cu glas tare: Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine. Acestea strigând sfântul, toți cei de la priveliște și-au întors ochii spre dânsul și tăcând se mirau de îndrăzneala lui. Acolo se afla și Piros, ighemonul cetății’. (Viețile Sfinților)
La aceste cuvinte, mulțimea și-a întors ochii spre dânsul și, tăcând, se mira de îndrăzneala lui.
Sfântul Mina a fost adus în fața guvernatorului cetății, iar acesta l-a întrebat cine este. Sfântul Mina a strigat atunci în auzul mulțimii: ‘Eu sunt robul lui Iisus Hristos, Care împărățește în cer și pe pământ’.
‘Și iar l-a întrebat ighemonul: ‘Străin ești sau ești locuitor de aici? Și cum ai îndrăzneala aceasta să strigi astfel în mijlocul priveliștii?’. Iar sfântul nerăspunzând la cuvintele lui, unul dintre ostașii care stăteau înainte l-a cunoscut și a zis: ‘Cu adevărat, acesta este Mina, ostașul care era sub stăpânirea tribunului Fermilian’ ‘. (Viețile Sfinților)
Aflând guvernatorul că Sfântul Mina a fost ostaș, a poruncit să fie dus în temniță și păzit până la sfârșitul serbărilor.
‘A doua zi a șezut ighemonul la judecată și scoțând din temniță pe Sfântul Mina, în toate chipurile voia să-l înduplece pe el la închinăciunea idolească, făgăduindu-i daruri și cu munci îngrozindu-l’. (Viețile Sfinților)
De neînvins, Sfântul Mina a fost torturat pentru a renunța la credința creștină. Un oarecare dintre cei ce stăteau acolo îi spunea: ‘Miluiește-te pe tine, omule, și te supune poruncii ighemonului, mai înainte, până nu va fi zdrobit trupul tău de răni. Eu te sfătuiesc, apropie-te de zei, numai până la o vreme, ca să te izbăvești de muncile acestea; iar pe urmă iarăși vei sluji Dumnezeului tău. Vei aduce o dată jertfă idolilor și puțină vreme vei sluji lor, ca să scapi de cumplitele munci’. (Viețile Sfinților)
Sfântul Mare Mucenic Mina l-a îndepărtat pe sfătuitor ca pe un lucrător al fărădelegii și, îndurând chinuri fără măsură, îl mărturisea necontenit pe Hristos.
‘Deci, sfântul a fost spânzurat pe lemn și cu unghii de fier strujit, iar muncitorul, batjocorindu-l, zicea: ‘Oare simți vreun fel de dureri, Mina? Oare îți plac muncile? Voiești să-ți mai îndulcesc această dulceață?’ ‘. (Viețile Sfinților)
Chinuindu-l, acesta a poruncit ‘să-l ardă pe sfânt cu făclii aprinse și a fost ars tot trupul lui, iar el tăcea. Și l-a întrebat pe el ighemonul: ‘Oare nu simți focul, Mina?’ ‘.
Sfântul Mina a răspuns că: ‘Dumnezeul nostru pentru Care pătimesc este foc mistuitor și-mi ajută mie și pentru aceea nu bag în seamă focul acesta cu care mă ardeți și nu mă tem de muncile voastre cele de multe feluri. Pentru că îmi aduc aminte de cuvintele Domnului meu din Evanghelie: ‘Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă’ (Matei, 10, 28)’. (Viețile Sfinților)
Unul dintre ostași, martor la tortură, a spus către guvernator: ‘Stăpâne ighemoane, nu este tăinuit luminării tale cum că neamul creștinesc este nepriceput și nu bagă seama de munci, ca și o piatră sau lemn fără suflet, iar moartea o socotesc ca pe o băutură dulce. Deci, nu te osteni mai mult, ci poruncește mai degrabă a sfârși pe acest creștin împietrit’. (Viețile Sfinților)
Așa s-a dat hotărârea de moarte pentru Sfântul Mina și în afara cetății i s-a tăiat capul; apoi, aprinzând ostașii un foc mare, au aruncat în flăcări trupul sfântului.
După ce s-a stins focul, unii dintre creștini au luat părțile din moaștele sfântului care rămăseseră din foc. Învelindu-le în pânză curată, le-au uns cu arome, iar după puțină vreme le-au dus în patria lui și le-au pus la loc cinstit, pe care loc mai pe urmă au zidit și o biserică în numele său, săvârșindu-se acolo multe minuni. (surse: vol. Viețile Sfinților; https://calendar.patriarhia.ro)
