Ortodoxe
Odovania Schimbării la Față a Domnului;
Mutarea moaștelor Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul; Sf. Cuv. Dorotei și Dositei
Greco-catolice
Aducerea moaștelor Sf. Maxim Mărturisitorul la Constantinopol
Romano-catolice
Ss. Ponțian, pp. m. și Hipolit, pr. m.; Ioan Berchmans, student
În Biserica Ortodoxă durata serbării praznicelor împărătești este de o zi, cu excepția Sărbătorii Învierii Domnului care ține trei zile de-a rândul. Însă, pentru pregătirea sufletească a credincioșilor, toate sărbătorile împărătești sunt precedate de un timp de pregătire numit preserbare, înainte-serbare sau înainte-prăznuire. De asemenea, sărbătorile împărătești au și o perioadă de continuare sau prelungire a serbării, numită după-serbare sau după-prăznuire.
Prima zi a înainte-serbării se numește începutul sărbătoririi, iar ultima zi a după-serbării se numește, cu un termen slavon, odovania, adică sfârșitul, dezlegarea sau încheierea sărbătorii.
Obiceiul de a prelungi sărbătorile mari pe anumite perioade e moștenit în cultul ortodox din cel al Vechiului Testament; în creștinism, prima manifestare de acest fel este menționată de istorie în vremea sfântului împărat Constantin cel Mare, cu prilejul festivităților sfințirii basilicilor din Ierusalim și din Tir (13 sept. 335), sfințire care se serba în fiecare an, câte șapte zile de-a rândul.
* Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul este sărbătorit de Biserică în ziua de 21 ianuarie, iar astăzi se face numai pomenirea aducerii moaștelor lui.
Sfântul Maxim Mărturisitorul s-a născut la Constantinopol, într-o familie aristocratică. A trăit pe vremea împăratului Constans al II-lea (641-668). Lăsând toate avuțiile sale fratelui său, s-a făcut monah.
Văzând cum creștea eresul monoteliților, care susțin o singură voie în Domnul nostru Iisus Hristos, s-a aprins de dumnezeiască râvnă și s-a dus la Roma, unde a înduplecat pe Sfântul papă Martin, ca să adune un Sinod local și să-i anatematizeze pe cei ce cugetau acel eres, împreună cu începătorul lui.
A fost adus apoi de la Roma la Constantinopol și pus înaintea judecății împăratului. După aceasta a fost izgonit în Tracia, tăindu-i-se mâna dreaptă și limba. De acolo, împreună cu doi ucenici ai săi, a fost trimis în părțile Laziei.
După acea chinuire fără omenie, a fost trimis în surghiun, fără purtare de grijă. Apoi multe nevoi și necazuri răbdând pe cale, Cuviosul Maxim, a fost dus în părțile sciților, unde a mai petrecut trei luni închis într-o temniță. Și venindu-i vremea și ceasul cel dorit, cu veselie și-a dat sufletul său în mâinile lui Hristos Dumnezeu. (surse: vol. Viețile Sfinților )
