Ortodoxe
Adormirea Maicii Domnului
Greco-catolice
Adormirea Maicii Domnului
Romano-catolice
Adormirea Maicii Domnului
Ss. Tarciziu, m.; Iacint, pr.; Stanislau Kostka, călug.
Adormirea Maicii Domnului este sărbătorită de Biserica Ortodoxă în ziua de 15 august.
Preacurata Fecioară Maria era în casa Sfântului Ioan Evanghelistul, aflată în cetatea Ierusalimului. Ea a rămas la Sfântul Ioan din ceasul acela, când a zis Domnul pe cruce: ‘Femeie, iată Fiul Tău! Iar ucenicului: Iată Maica ta!’.
Din casa Sfântului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, Maica Domnului, ieșea adeseori la Muntele Măslinilor, de unde Fiul ei, Iisus Hristos Domnul, S-a înălțat la ceruri, și acolo își făcea rugăciunile sale cu dinadinsul.
Odată, rugându-se ea cu căldură pentru a sa dezlegare din trup și trecerea mai iute către Hristos Dumnezeu, i-a stat înainte Sfântul Arhanghel Gavriil, care cu prealuminoasă față, aducându-i de la Domnul cuvinte făcătoare de bucurie, i-a vestit ei mutarea, care degrabă avea să fie după trei zile.
În zilele în care Maica Domnului își pregătea plecarea din această lume au fost aduși la Ierusalim prin puterea lui Dumnezeu și Sfinții Apostoli, care erau răspândiți între neamuri pentru a propovădui Evanghelia.
Venind acel ceas așteptat și binecuvântat, care era ales pentru mutarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ea voia să se săvârșească.
‘Apoi, deodată a strălucit în casă o lumină a dumnezeieștii slave. De acea strălucire lumânările s-au întunecat, și, la câți s-a descoperit vedenia aceea, s-au spăimântat toți; iar acoperământul casei se vedea deschis, și slava Domnului venea din cer’, atunci, iată, Hristos, Împăratul slavei, se apropia către Preacurata lui Maică.
‘Deci, s-a culcat pe pat și, veselindu-se negrăit pentru vederea prealuminatei fețe a Domnului și a Fiului său Cel preaiubit, din dragostea cea preadulce către Dânsul și din bucurie duhovnicească, preasfântul său suflet l-a dat în mâinile Fiului său. Însă nicio durere trupească n-a avut, ci a adormit ca într-un somn dulce’. (Viețile Sfinților)
Patul cu trupul Maicii Domnului a fost luat apoi de apostoli și purtat spre mormânt, iar Sfântul Ioan Evenghelistul ducea înaintea cortegiului stâlparea aceea de lumină dăruită Maicii Domnului de Sfântul Arhanghel Gavriil când i-a vestit mutarea ei la cer. Mulțime mare de oameni se adunase acolo, uimită de chipul adormirii ei și de venirea apostolilor.
Cortegiul s-a îndreptat spre Ghetsimani, unde Sfânta Fecioară a dorit să fie înmormântată. Satul Ghetsimani de lângă Muntele Eleon se afla în apropierea cetății Ierusalimului; acolo, în valea lui Iosafat, era mormântul Sfinților și Drepților ei părinți, Ioachim și Ana.
Ajungând la Ghetsimani, Sfinții Apostoli cu toată mulțimea credincioșilor au pus lângă mormânt patul cu preasfântul trup, dar s-a ridicat strigare mare de plângere și abia spre seară a fost pus în mormânt și, punând o piatră mare deasupra, nu se depărtau de la mormânt, fiind ținuți de dragostea către Maica lui Dumnezeu. Sfinții Apostoli au rămas acolo trei zile, stând lângă mormântul Preacuratei Fecioare, săvârșind ziua și noaptea cântări de psalmi.
În toată vremea aceea, se auzeau în văzduh glasuri de oști cerești cântând și lăudând pe Dumnezeu și fericind pe Maica lui Dumnezeu.
S-a întâmplat însă, după dumnezeiasca rânduială, ca Sfântul Toma, unul dintre apostoli, să nu se afle la preaslăvita îngropare a trupului Maicii Domnului, sosind a treia zi la Ghetsimani. Și se mâhnea și se întrista foarte mult.
‘Pentru aceea Sfinților Apostoli le era jale de dânsul și s-au sfătuit ca să deschidă mormântul, ca măcar astfel să vadă trupul Preacuratei Stăpâne Născătoare de Dumnezeu și, închinându-se aceluia și sărutându-l, să primească răcorire de jalea sa și mângâiere de mâhnirea sa’. (Viețile Sfinților)
Dar, când au prăvălit piatra și au deschis mormântul, îndată s-au spăimântat, pentru că au văzut mormântul deșert, nefiind în el nimic altceva decât numai cele de îngropare.
Astfel a fost încredințarea despre slăvită înviere a Maicii Domnului din mormânt și despre luarea trupului la ceruri.
‘Sfinții Apostoli, după săvârșirea tuturor acelor minuni și taine ale lui Dumnezeu, s-au întors iarăși purtați de nori, fiecare în partea sa, unde propovăduiau cuvântul’. (sursă: vol. Viețile Sfinților)
