Ortodoxe
Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei; Sf. Cuv. Teodor cel Sfințit
Greco-catolice
Sf. cuv. Teodor cel Sfințit; Sf. Ioan Nepomuk; Fer. Vladimir Ghika
Romano-catolice
Fer. Vladimir Ghika, pr. m.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 6-7 iunie 2016, a hotărât canonizarea Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan, viețuitori la Putna și Sihăstria Putnei, cu ziua de prăznuire la 16 mai.
Cuviosul Sila s-a născut în anul 1697 și a intrat din copilărie în viața monahală, la Schitul Orășeni din Botoșani. În jurul anului 1714, a venit la Sihăstria Putnei.
În 1753, după trecerea la cele veșnice a starețului Dosoftei, Cuviosul Sila a fost numit stareț de către mitropolitul Moldovei, Sfântul Iacob Putneanul. Ca părinte duhovnicesc al obștii, a înnoit viața duhovnicească a Sihăstriei Putnei, iar ca bun chivernisitor, cu binecuvântarea mitropolitului Iacob, a zidit o biserică nouă de piatră cu hramul Buna Vestire.
Ajuns vestit duhovnic și povățuitor de suflete, Cuviosul Sila a fost prețuit atât de credincioșii simpli, cât și de domnitorii Moldovei și de înalți dregători, egumeni și arhierei, pe toți povățuindu-i cu înțelepciune pe calea mântuirii. Sub îndrumarea sfântului stareț, monahii din Schit se îndeletniceau cu caligrafierea manuscriselor ce cuprindeau sfinte slujbe și importante scrieri ale Sfinților Părinți.
Ultimii săi ani de viață, Cuviosul Sila i-a petrecut în multe lipsuri și încercări, ca urmare a răpirii Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1774, și a îngrădirilor puse de noua stăpânire. Schitul nu avea cele necesare hranei monahilor și era nevoit să se împrumute de bani și alimente.
La 23 aprilie 1783, după ce se nevoise aproape 70 de ani la Sihăstria Putnei, Cuviosul ieroschimonah Sila și-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului, pe Care L-a iubit și slujit întreaga sa viață.
* Despre Sfântul Paisie, tradiția spune că era ca un stâlp de foc, sprijinind pe toți cei din jur. El primise de la Hristos darul înainte-vederii, care, adăugându-se la multele sale virtuți, l-au făcut să fie cunoscut și cinstit de către toți ca un adevărat păstor.
Împreună cu stareții Sila și Natan, Cuviosul Paisie a fost martor la Sihăstria Putnei al greutăților din anii de stăpânire austriacă, dar s-a dovedit un nevoitor plin de râvnă. A trecut cu pace la cele veșnice în 16 decembrie 1784.
* Cuviosul Natan s-a născut în anul 1717, în zona Pașcanilor.
A fost cunoscut ca un duhovnic foarte iscusit, fiindu-i părinte duhovnicesc și marelui mitropolit Iacob Putneanul. Totodată, viețuitorii din sihăstrie, împreună-nevoitori cu el, dar și credincioșii închinători îl cinsteau ca pe un adevărat părinte și păstrător al bunelor rânduieli ortodoxe.
Cuviosul Natan se îndeletnicea și cu caligrafierea de manuscrise și cu alcătuirea pomelnicelor ctitoricești. În anul 1781 a fost rânduit stareț de către Cuviosul Sila, care se pregătea pentru trecerea la cele veșnice. Deși înaintat în vârstă, ieroschimonahul Natan a continuat cu multă râvnă și jertfelnicie lucrarea duhovnicească a înaintașului său, călăuzind obștea încredințată lui spre păstorire timp de trei ani și jumătate, deși lipsurile și greutățile erau tot mai mari din pricina ocupației habsburgice.
La capătul unei vieți închinate lui Dumnezeu, în neagonisire și curăție, după ce a purtat cu multă răbdare și necontenită rugăciune povara grea a bolilor, Cuviosul ieroschimonah Natan s-a mutat la Domnul, a doua zi după sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Hristos, pe 26 decembrie 1784.
* Sfântul Cuviosul Teodor cel Sfințit este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 16 mai.
Sfântul Teodor a fost ucenic al Sfântului Pahomie cel Mare. S-a născut în Tebaida de Sus, din părinți creștini bogați și slăviți. La vârsta de 14 ani, când în casa părinților săi era întinsă masă mare de praznic, fiind sărbătoarea Botezului Domnului, înțelegând că toate acelea sunt deșertăciuni, Sfântul Teodor s-a umilit cu sufletul și inima sa s-a rănit.
A gândit atunci că niciun folos nu are din bogățiile lumii și suspinând din adâncul inimii, la vremea mesei a intrat într-o cămară ascunsă și acolo a căzut cu fața la pământ, rugându-se lui Dumnezeu cu lacrimi și zicând: ‘Doamne, știutorul celor ascunse și ispititorul tainelor omenești, Tu știi că nimic nu cinstesc din cele ce sunt în lumea aceasta mai mult decât dragostea Ta. Drept aceea mă rog Ție, Stăpâne, povățuiește-mă spre calea Ta, ca să fac voia Ta și luminează sufletul meu, ca să Te slăvesc și să Te laud totdeauna, Domnul meu”. (Viețile Sfinților)
În toate zilele postea până seara, umblând la școală și învățând carte. Uneori nu gusta nimic toată ziua, iar a doua zi spre seară lua puțină hrană. Doi ani n-a gustat bucate scumpe și dulci.
‘Apoi a ieșit în taină din casa sa, lăsându-și părinții și bogăția lor. Deci, defăimând slava lumii acesteia, a aflat într-o mănăstire niște monahi plăcuți lui Dumnezeu și acolo a început a viețui cu ei întru frica lui Dumnezeu. Privind la nevoințele lor pustnicești, urma vieții lor și se sârguia după puterea sa, să placă lui Dumnezeu’. (Viețile Sfinților)
Auzind însă Cuviosul Teodor de Sfântul Pahomie, s-a dus în Tebaida pentru a-i fi ucenic.
După Sfântul Teodor a venit în mănăstire mama sa și un frate, Pafnutie. Mama Sfântului Teodor a venit pentru a-și vedea fiul care plecase de acasă fără voia părinților. A adus cu ea și scrisori din partea ierarhilor prin care i se poruncea Sfântului Pahomie să-i scoată fiul din obște și să i-l dea acasă.
Deci, venind ea aici a fost primită în casa de oaspeți din mănăstirea fecioarelor, în care se afla sora Sfântului Pahomie, și înștiințându-se că fiul său nu voiește nicidecum, nu numai să se întoarcă acasă, dar nici s-o vadă, nu s-a mai întors nici ea acasă, ci a rămas în mănăstirea de fecioare, pentru că socotea în sine: ‘De va voi Dumnezeu, voi vedea pe fiul meu între sfinții părinți și îmi voi dobândi sufletul pentru dânsul’. (Viețile Sfinților)
Când a împlinit 25 de ani, Sfântul Teodor a fost ales, de dascălul său, ca însoțitor în drumurile pe care acesta le făcea la mănăstirile aflate sub ascultarea sa. A fost hirotonit preot la vârsta de treizeci de ani.
Sfântul Teodor i-a urmat Sfântului Pahomie la conducerea comunității monahale. A îndeplinit această lucrare timp de 18 ani, vizitând mănăstirile, rostind cateheze în fața monahilor și reamintind permanent de importanța păstrării comuniunii. La sfârșitul vieții sale (în 368), comunitatea pahomiană număra 15 mănăstiri din care 3 de călugărițe. (surse: vol. Viețile Sfinților; ‘Istoria monahismului ortodox românesc de la începuturi până în prezent’, vol. I, Ed. Basilica, 2014; http://www.sihastriaputnei.ro)
