Ortodoxe
Sf. Cuv. Mărturisitor Sofian de la Antim; Sf. Mare Mc. Eufimia; Sf. Mc. Meletina și Ludmila
Greco-catolice
Sf. m. Eufimia
Romano-catolice
Ss. Corneliu, pp. m. și Ciprian, ep. m.; Ludmila, m.
Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2024 cu data de prăznuire în 16 septembrie.
S-a născut la 7 octombrie 1912, în localitatea Cuconeștii Vechi, județul Bălți.
A intrat în mănăstire la Schitul Rughi din Soroca, în toamna anului 1926. A urmat școala de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Dobrua-Soroca, între anii 1928 și 1932.
A fost tuns în monahism la 25 decembrie 1937, iar la 6 august 1939 a fost hirotonit ierodiacon în catedrala din orașul Bălți. În 1940, a absolvit Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica.
Înzestrat cu darul picturii, Părintele Sofian a urmat Academia de Arte Frumoase din București (1940-1945). În perioada 1942-1946, a făcut și Facultatea de Teologie din București.
În 1945 a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Antim din București. A fost unul dintre participanții cei mai cunoscuți la întâlnirile cultural-duhovnicești ale mișcării ‘Rugul Aprins’ de la Mănăstirea Antim, grupare care a cuprins vârfuri ale clerului ortodox și ale intelectualității creștine laice între anii 1945-1950.
În perioada 1950-1958, a fost numit stareț la Mănăstirea Antim, apoi la Plumbuita. A pictat mai multe biserici și a fost câțiva ani profesor la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț.
A fost condamnat la muncă silnică în 1958 pentru activitatea desfășurată în cadrul ‘Rugului Aprins’. A fost eliberat în 1964, în urma decretului general de grațiere. A rămas în Mănăstirea Antim până la sfârșitul vieții pământești, slujind cu multă blândețe și dăruire ca duhovnic și având sute de ucenici, motiv pentru care a fost numit ‘Duhovnicul Bucureștilor’.
A trecut la Domnul în ziua de 14 septembrie 2002, la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, și a fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani.
* Sfânta Mare Muceniță Eufimia este pomenită în calendarul creștin ortodox la 16 septembrie și în ziua de 11 iulie.
Sfânta Mare Muceniță Eufimia a trăit pe vremea împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian Galeriu (305-311).
S-a născut și a crescut la Calcedon, în ținutul Bitiniei, lângă Bosfor, fiind fiica unui oarecare Filofron și a Teodosianei, și era în rânduiala fecioarelor Bisericii, trăind duhovnicește, întrucât își închinase viața lui Hristos.
În timpul lui Dioclețian, la Calcedon era guvernator Prisc. Acesta, vrând să facă praznic, a trimis invitațiile sale prin cetăți și prin satele cele dimprejur, poruncind tuturor ca să se adune în Calcedon și să aducă fiecare, după puterea sa, jertfă lui Marte.
Aceste serbări și jertfe păgâne ‘cu dănțuire, junghiind oi și boi și închinându-se idolului neînsuflețit, dar mai ales diavolului celui ce locuia într-însul’, erau nesuferite creștinilor care din această pricină s-au ascuns în diferite locuri pentru a se ruga și a aduce jertfă curată adevăratului Dumnezeu, Domnului nostru Iisus Hristos.
‘Deci, mâniindu-se prigonitorul că nu-l ascultă creștinii, a poruncit să-i caute și să-i aducă la chinuire. Creștinii, patruzeci și nouă, se ascunseseră la un loc tăinuit, făcând rugăciuni; între dânșii era o fecioară foarte frumoasă, anume Eufimia, de neam bun, fiica binecredincioșilor părinți Filotron Sigeliticul și Teodorosia’. (Viețile Sfinților)
Sfânta Muceniță Eufimia a fost adusă împreună cu ceilalți credincioși și supusă bătăilor și torturii. După multe chinuri, doar tânăra Eufimia a fost oprită: ‘fecioară tânără și frumoasă, care în mijlocul cetei aceleia a sfinților mucenici strălucea ca luna între stele’, iar tovarășii săi au fost trimiși la închisoare urmând să fie duși mai departe.
Pentru că a mărturisit credința în Hristos a fost chinuită cu focul, arsă și bătută cu toiege. Scăpând nevătămată cu darul lui Dumnezeu din toate aceste munci, a fost dată spre hrană fiarelor.
Sfânta a murit în mijlocul sălbăticiunilor, deși nu fusese grav rănită, fiind doar atinsă de o ursoaică la un picior. Părinții sfintei i-au luat trupul și l-au îngropat în apropierea orașului. (sursă: https://doxologia.ro; vol. ‘Viețile Sfinților’; https://calendar.patriarhia.ro)
