Ortodoxe
Izvorul Tămăduirii; Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu (Harți)
Greco-catolice
Vinerea Luminată (Izvorul tămăduirii). Sf. ep. m. Simeon din Persia și cei împreună cu el; Sf. cuv. Acachie al Melitinei; Sf. papă Agapet. Harți
Romano-catolice
Ss. Ilie, Paul și Isidor, m.
În vinerea din Săptămâna Luminată, creștinii ortodocși sărbătoresc Izvorul Tămăduirii.
Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii este cea mai ‘tânără’ serbare închinată Maicii Domnului, generalizată abia în secolul al XI-lea, care amintește de o minune petrecută în secolul al V-lea, relatată de istoricul bizantin Nichifor Calist Xantopol.
Un soldat, pe nume Leon Markellis, pe când se plimba printr-o pădure, în afara cetății Constantinopolului, a întâlnit un orb care i-a cerut apă de băut. În timp ce Leon se întreba de unde să-i dea apă orbului, o voce îl îndeamnă să meargă spre mijlocul pădurii și acolo va afla un izvor. Urmând sfatul, soldatul a găsit sursa de apă care s-a dovedit tămăduitoare: orbul însetat a băut, apoi Leon i-a stropit ochii cu apa izvorului, după cum același glas l-a îndemnat, și, imediat, cel ce nu vedea până atunci în chip minunat și-a căpătat vederea.
Orbul a văzut, iar soldatul Leon, la scurt timp, a ajuns basileu, așa cum i-a spus Fecioara Maria. Ca împărat, Leon nu a uitat de binecuvântatul izvor și a construit acolo o primă biserică. Peste un secol, Împăratul Justinian cel Mare s-a însănătoșit de o boală, spălându-se cu apa tămăduitoare. În semn de recunoștință, prin anul 560 el ctitorește o biserică măreață alături de cea a lui Leon, lângă care s-au ridicat și dependințele necesare funcționării unei mănăstiri.
Până-n secolul al XIV-lea, Izvorul Tămăduirii se prăznuia în alte zile. După veacul al XV-lea, sărbătoarea a fost mutată în ziua de vineri din Săptămâna luminată, amintindu-ne că în Vinerea mare, Maica Domnului, înlăcrimată, își înmormânta cu nespusă durere pe Fiul ei, cel preaiubit, iar acum, în Vinerea luminată, Născătoarea de Dumnezeu se vădește a fi izvor de tămăduiri celor ce cred în Hristos, Cel Răstignit și Înviat din morți.
În această zi, în toate bisericile și mănăstirile ortodoxe, după oficierea Sfintei Liturghii, se săvârșește slujba de sfințire a apei.
* Sfânta Icoană a Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu, aflată în apropiere de Ploiești, datează din secolul al XVI-lea. A fost adusă din Siria și dăruită așezământului de la Ghighiu de episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, la 25 februarie 1958.
Ierarhul sirian, aflat într-o vizită în România, în calitate de reprezentant al Patriarhiei Apostolice din Antiohia, a dăruit patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Justinian (1948-1977), o icoană a Maicii Domnului, veche de peste patru sute de ani și vestită prin minunile ei.
Patriarhul a hotărât ca această sfântă icoană să fie așezată în Mănăstirea Ghighiu. Drept aceea, episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, însoțit de episcopul-vicar al Patriarhiei, Teoctist Botoșăneanul (viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, 1986-2007), a făcut o vizită la Mănăstirea Ghighiu, unde a depus darul de mare preț. (surse: https://doxologia; https://basilica.ro)
