Ortodoxe
Sf. Sfințit Mc. Patrichie, episcopul Prusei, și cei împreună cu el
Greco-catolice
Sf. m. Patriciu și cei împreună cu el
Romano-catolice
Sf. Celestin al V-lea, pp.
Sfântul Sfințit Mucenic Patrichie este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 19 mai.
Sfântul Patrichie a fost episcop în vremea persecuțiilor împotriva creștinilor, în cetatea Prusa din Bitinia, regiune istorică aflată în nord-vestul Asiei Mici.
În acele locuri exista un izvor cu ape termale, unde se tratau diferite boli și unde se construise un templu închinat zeului roman al medicinii, Asclepios. Se obișnuia ca cei vindecați să aducă ofrande în acest templu, drept mulțumire pentru binefacerea primită.
Prefectul Bitiniei, Iuliu, a venit pentru îmbăiere la izvor și a poruncit să fie adus acolo, în lanțuri, episcopul Patrichie, împreună cu trei preoți, Acachie, Menandru și Polien, prilej de a le exemplifica cât de mare este puterea zeilor la care el se închina, dacă oferă astfel de tămăduiri oamenilor.
Întrebat fiind despre începutul acelor ape, cu a cui putere și rânduială curg, Sfântul Patrichie a cerut să fie lăsată și mulțimea care era acolo să asculte ce avea să spună, că izvoarele acelea tămăduitoare și întreaga creație stau în puterea Dumnezeului celui viu și nu a idolilor făcuți din piatră sau din alt material.
‘Cu adevărat Hristos este Ziditorul a toată făptura, iar nu altul, căci este scris: Toate printr-Însul s-au făcut și fără de Dânsul nimic nu s-a făcut, din ce s-a făcut. Și iarăși: Zeii păgânilor sunt diavoli; iar Domnul a făcut cerurile’, a întărit ierarhul. (Viețile Sfinților)
‘Deci, de te voi arunca pe tine în aceste ape fierbinți, al căror Făcător zici că este Hristos, iar nu zeii noștri, oare te va păzi pe tine Hristos nevătămat de fierbințeala acestora?’, a replicat demnitarul.
‘Știu puterea Hristosului meu’, a spus Sfântul Patrichie, ‘că poate, de va voi, să mă păzească întreg și nevătămat de apele acestea, iar eu aș vrea, ca prin apele acestea, să mă dezleg din această viață vremelnică și să viețuiesc cu Hristos în veci. Însă, nu voia mea, ci voia Lui cea sfântă să se săvârșească, fără de care nici un fir de păr nu cade din capul omului și nici o pasăre nu se va prinde în laț. Deci, să știe cu adevărat, că toți cei ce ascultă acum cuvintele mele și cei care se închină cu tine pietrei cele nesimțitoare, ca unui Dumnezeu, îi așteaptă veșnica muncă în focul cel nestins de sub pământ și în tartarul cel mai dedesubt’. (Viețile Sfinților)
La ordinul prefectului, mânios de cele auzite, Sfântul Patrichie a fost aruncat de îndată în apele clocotite.
‘Când l-au aruncat și a căzut în apă, picăturile de apă care au sărit din acel izvor erau mai fierbinți decât scânteile focului și, ajungând pe cei ce stăteau împrejur, i-a vătămat cu arderea cea mare. Iar Sfântul Patrichie ședea în apele acelea ca într-o răcoreală fără vătămare, dănțuind și lăudând pe Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta, ighemonul, aprinzându-se de mai multă mânie, a poruncit ostașilor să scoată pe sfânt din apă și să-i taie capul cu toporul, asemenea și preoților lui’. (Viețile Sfinților)
Sfântul Patrichie a fost omorât prin tăierea capului, împreună cu ceilalți trei slujitori ai bisericii locale, preoții Acachie, Meneandru și Polien. (sursă: vol. Viețile Sfinților)
