Ortodoxe
Sf. Sfințit Mc. Ciprian; Sf. Mc. Iustina fecioara
Greco-catolice
Sf. ep. Ciprian; Sf. m. Iustina fecioara
Romano-catolice
Ss. Îngeri Păzitori
Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian și Sfânta Muceniță Iustina sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 2 octombrie.
Sfântul Ciprian a fost filosof și mare vrăjitor în Antiohia Siriei și a trăit în timpul împăratului roman Decius (249-251). Născut din părinți necredincioși, de neam din Cartagina, Sfântul Ciprian a fost dat din copilărie spre a sluji zeului Apolon. Iar după zece ani de la nașterea sa, a fost trimis de părinți săi spre săvârșirea jertfei în muntele Olimpului, ‘pe care păgânii îl numeau locuință dumnezeiască, căci acolo se afla nenumărată mulțime de idoli întru care mulți diavoli locuiau’.
‘Ciprian a învățat în acel munte înalt mult meșteșug diavolesc, căci știa felurite năluciri drăcești; se deprinsese a schimba văzduhul, a porni vântul, a slobozi tunete și ploi, a tulbura valurile mării, a face stricăciune în răsaduri, grădini și câmpii, a aduce vătămări și răni asupra oamenilor și se învățase la înțelepciunea cea pierzătoare și prea rea lucrare diavolească. Și a văzut acolo nenumărate pâlcuri drăcești împreună cu stăpânul întunericului, împrejurul căruia unii săltau, alții slujeau, alții chiuiau, lăudând pe stăpânul său, iar alții erau trimiși în toată lumea spre înșelarea popoarelor’. (Viețile Sfinților)
A ajuns în Antiohia când era desăvârșit în tot răul: vrăjitor și fermecător, pierzător de suflete, mare prieten și credincioasă slugă a stăpânitorului iadului, cu care singur față în față a vorbit, după cum singur a mărturisit după întoarcerea sa la Dumnezeu.
‘Să mă credeți pe mine că singur pe diavol l-am văzut, pentru că prin jertfe l-am rugat și l-am sărutat și am grăit cu dânsul și cu aceia care sunt la dânsul mai mari și m-au iubit și mi-au lăudat înțelegerea mea și înaintea tuturor a zis: ‘Iată noul Amvrie, grabnic spre ascultarea noastră, vremelnic de împărtășania noastră’. Și mi-au făgăduit că au să mă pună boier, după ieșirea mea din trup și cât timp eu am să petrec pe pământ, în toate au să-mi ajute și mi-au dat spre slujirea mea un grup de diavoli. Iar când ieșeam de la dânsul a strigat către mine: ‘Îmbărbătează-te, nevoitorule Cipriane’ și, sculându-se, m-a petrecut, încât și toți mai marii diavolilor s-au mirat. De aceea toți boierii lor pe mine mă ascultau, văzând cinstea ce mi se făcea de către dânsul.
Era chipul lui ca o floare de iarbă și capul îi era încununat cu o coroana prefăcută, nu adevărată, ci nălucire de aur și pietre luminoase, care lumina chipul acela și hainele lui erau minunate. Iar când se întorcea încoace sau încolo se cutremura tot locul acela și mulți stăteau lângă scaunul lui cu fel de fel de rânduieli ale duhurilor răutății, întru mare supunere’. (Viețile Sfinților)
În Antiohia a petrecut multă vreme și a adus pe mulți oameni spre fărădelege, ‘pe mulți i-a ucis cu otrăvurile și cu farmecele, pe copii și pe copile spre jertfa diavolilor îi înjunghia și pe mulți i-a învățat la vrăjile sale rele: pe unii îi învăța să zboare prin văzduh, pe alții să plutească cu luntrea prin nori, pe alții i-a făcut să umble pe ape. De toți păgânii era cinstit și slăvit ca un mare jertfitor și preaînțelept slujitor al necuraților lor zei și mulți alergau la dânsul pentru nevoile lor, pentru că îi ajuta cu puterea diavolească de care era plin; unora le ajuta la desfrânare, altora la mânie, la vrajbă și la izbândirea răutăților, iar altora în zavistie le ajuta’. (Viețile Sfinților)
Era cu totul în fundul iadului.
‘Iar Domnul, Cel ce nu voiește moartea păcătosului, pentru negrăita Sa bunătate și pentru milostivirea cea nebiruită de păcatele omenești, a vrut ca pe acest om să-l caute și pe cel afundat în adâncul iadului din prăpastie să-l scoată și să-l mântuiască, spre arătarea milostivirii Sale, tuturor oamenilor, căci nu este păcat să biruiască iubirea Lui de oameni’. (Viețile Sfinților)
La credința creștină, Ciprian a fost adus de Iustina, fecioară și creștină, care pe toate demonicele lui lucrări ca pe o pânză de păianjen le-a sfărâmat.
Iustina era din Antiohia și pentru frumusețea ei un tânăr Aglaid a mers la vrăjitorul Ciprian pentru a-l ajuta să-i câștige dragostea.
Mare vrăjitor și fermecător, Ciprian i-a chemat pe cei care îi slujeau, diavolii, dar aceștia nu izbândeau nimic.
Înțelegând bine că puterile pe care el le credea de neînvins nu pot trece de semnul crucii și de numele lui Hristos, și-a venit în fire și a zis către diavol: ‘Pierzătorule și al tuturor înșelătorule, vistierule a toată necurăția și înșelăciunea, acum ți-am cunoscut neputința, că dacă de umbra crucii te temi și de numele lui Hristos te cutremuri, apoi ce vei face când singur Hristos va veni asupra ta? Dacă pe cei ce se însemnează cu crucea nu-i poți birui, apoi pe cine vei scoate din mâinile lui Hristos? Acum am cunoscut că nu ești nimic și nu poți nimic și nu ai putere de izbândire’. (Viețile Sfinților)
A fost botezat, și schimbându-și obiceiul, din zi în zi mai strâmtă își făcea calea vieții, totdeauna plângând pentru faptele sale cele rele de mai înainte și a mers din putere în putere și din bunătate în bunătate.
Denunțat autorităților că a devenit creștin și din vestit slujitor al zeilor s-a întors la Hristos, Sfântul Ciprian a fost întemnițat împreună cu Sfânta Iustina, fiind supuși la chinuri și apoi omorâți prin tăierea capului în Nicomidia, din ordinul împăratului. (surse: vol. Viețile Sfinților)
