Ortodoxe
Sf. Ier. Teotim, episcopul Tomisului; Sf. Cuv. Teodor Trihina
Greco-catolice
Sf. cuv. Teodor Trihina; Sf. Teotim al Tomisului
Romano-catolice
Ss. Anicet, pp.; Marcian, călug.
Sfântul Teotim, episcop al Tomisului, este pomenit în calendarul creștin ortodox la 20 aprilie.
De neam daco-roman, din Dacia-Pontică, Sfântul Teotim este considerat cel dintâi dascăl și părinte duhovnicesc al sfinților Ioan Cassian și Gherman, cu care era contemporan, format în tinerețe în aceeași mănăstire din ‘hotarele Cassienilor și ale peșterilor’.
A urcat în scaunul eparhiei Tomisului în jurul anilor 385-390. Ca episcop al Tomisului este amintit pentru prima dată în anul 392, de fericitul Ieronim, în lucrarea sa ‘De viris illustribus’ – ‘Despre bărbați iluștri’, despre care spune că era păstor strălucit, cu mare dragoste de Dumnezeu și de oameni, teolog învățat și scriitor talentat și neobosit.
Fericitul Ieronim spune despre Sfântul Ierarh Teotim că ‘a scris scurte tratate (cărți) sub formă de dialoguri, în stilul vechii elocințe’, ceea ce arată vasta sa cultură în retorică și filosofia antică, greacă și latină. Fragmente din scrierile sale, păstrate în lucrarea Sfântului Ioan Damaschin, ‘Paralele sfinte’, arată că ‘a scris omilii la unele texte Evanghelice’. Istoricul Sozomen scrie despre el că era ‘scit’ de neam, că ‘traiul îi era modest’ și că era un taumaturg (vindecător de boli).
Prin scrierile sale patristice, Sfântul Teotim este considerat ‘creatorul Filocaliei românești’, vorbind frumos despre liniștea minții și a inimii.
Sub păstoria Sfântului Teotim, mănăstirile și sihăstriile din Dobrogea, renumite prin asceză și isihie (liniște), au trăit o epocă de aur, devenind în secolele V-VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiții ‘călugări sciți’.
Sfântul Teotim ‘Scitul’ era binecunoscut împăratului Arcadie (împărat al Imperiului Roman de Răsărit între anii 395-408) și mai ales Sfântului Ioan Gură de Aur. În anul 399, marele părinte al Bisericii și patriarh al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur i-a trimis episcopului Teotim călugări misionari ‘pentru nomazii sciți de la Istru’.
A trecut în veșnicie la sfârșitul primului deceniu al secolului al V-lea. A fost trecut în rândul sfinților de Biserica Ortodoxă pentru viața sa curată, pentru opera sa misionară și pentru credința sa dreaptă în mărturisirea Lui Hristos.
* Sfântul Cuvios Teodor, numit ‘Trihina’, adică ‘Părosul’, a fost născut și crescut în Constantinopol, fiu de părinți bogați.
Lăsându-și părinții și bogăția, pentru slava lui Dumnezeu, s-a dus într-o mănăstire pustnicească și s-a făcut monah. Și avea o viață atât de aspră și atât și-a slăbit trupul, încât la față era asemenea unui mort, pentru că în toate nopțile se lupta cu gerul, stând la rugăciune, neacoperindu-și capul niciodată.
Purta numai o haină aspră de păr, de aceea s-a numit ‘păros’.
Sfântul Teodor a luat de la Dumnezeu putere asupra diavolilor și, făcând multe minuni, s-a dus către Domnul. (sursa: vol. ‘Viețile Sfinților’)
