Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Artemie; Sf. Cuv. Gherasim din Chefalonia
Greco-catolice
Sf. m. Artemie
Romano-catolice
Ss. Cornel, centurion; Maria Bertilla, călug.
Sfântul Mare Mucenic Artemie este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 20 octombrie.
Sfântul Artemie a fost comandant în armata Sfântului Mare Împărat Constantin (306-337) și martor la toate înfăptuirile acestuia. A văzut pe cer semnul Crucii și a participat la lupta de la Podul Vulturului (312), împotriva lui Maxențiu.
După moartea Sfântului Împărat Constantin (337), la ordinul împăratului Constanțiu, în anul 356, Sfântul Artemie a adus la Constantinopol moaștele Sfinților Apostoli Andrei și Luca. Ulterior, Sfântul Artemie a fost numit guvernator al Egiptului, purtând titlu de duce și trimis împărătesc (dux augustalis), străduindu-se pentru dezrădăcinarea idolatriei și creșterea Bisericii.
Pentru mărturisirea credinței în Hristos, Sfântul Artemie a suferit moarte martirică în vremea împăratului Iulian Paravatul (Apostatul) (361-363). În perioada scurtă cât a condus Imperiul Roman, Iulian Apostatul a încercat să readucă și să impună cu forța păgânismul.
Iulian Apostatul ‘a ridicat iarăși marea păgânătate elinească, care căzuse în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, iar pe creștini îi chinuia foarte rău, prigonind mult Biserica lui Hristos, chinuind și ucigând pe credincioși, jefuindu-le averile și hulind cu cuvintele și cu scrisorile sale numele lui Iisus Hristos’. (Viețile Sfinților)
Când împăratul Iulian Apostatul a dezlănțuit prigonirea creștinilor din Antiohia, guvernatorul Artemie l-a mustrat pe acesta că s-a lepădat de Hristos. Drept urmare, a fost torturat pentru îndrăzneala sa.
Sfântul Artemie, aflat în chinuri și suferințe mari, în fața împăratului Iulian, care îi cerea să renunțe la Hristos, a mărturisit că în timpul bătăliei duse de Constantin cel Mare împotriva lui Maxențiu: ‘într-o zi de amiază s-a arătat pe cer o cruce, strălucind mai mult decât razele soarelui și o scrisoare cu stele în limba latină, care îi făgăduia lui biruința întru acel semn. Crucea aceea care se arătase pe cer am văzut-o noi toți și scrisoarea aceea am citit-o și sunt până și acum în oaste mulți din ostașii tăi bătrâni care țin bine minte despre aceasta, spre care cu ochi luminați au privit’. (Viețile Sfinților)
‘Pe Hristos L-au văzut prorocii mai înainte cu sute de ani, precum tu singur știi bine. Și multe sunt mărturiile pentru venirea Lui și de la zeii voștri multe prorociri sunt pentru Hristos și mai înainte grăirile și scrierile sibilelor și stihurile lui Virgiliu’. (Viețile Sfinților)
Sfântul spunea că de multe ori diavolii cei ce locuiesc în idoli, fiind siliți de puterea lui Dumnezeu, au mărturisit adevărul, că Hristos este adevăratul Dumnezeu.
Iulian, nesuferind să asculte cuvintele cele adevărate ale lui Artemie, a poruncit ca să-l dezbrace pe mucenic și cu țepușe înroșite în foc să-i strujească coastele, iar spatele să i-l strujească cu fier ascuțit. Artemie, ca și cum nu ar fi simțit durerile, nu scotea nici un glas, nici nu gemea, arătându-se nebiruit în răbdare.
După multe și înfricoșătoare chinuri, Sfântul Artemie a primit moarte mucenicească prin tăierea capului. Trupul său a fost cerut de la judecători de o femeie, pe nume Arista, diaconiță a bisericii Antiohiei.
‘Aceasta, ungându-l cu arome de mare preț, l-a pus într-o raclă și l-a trimis la Constantinopol, unde l-a îngropat cu cinste. Multe și negrăite minuni se făceau la moaștele lui și mulți neputincioși se vindecau, vindecări pe care și acum le dă Sfântul Artemie tuturor celor ce cu credință aleargă la dânsul’ (Viețile Sfinților).
Astăzi, părți din moaștele sale se află la Mănăstirea Constamonitu, din Muntele Athos, dar și în țara noastră, la Mănăstirea Căldărușani (Ilfov) și fragmente mai mici în alte sfinte locașuri. În țările ortodoxe de tradiție greacă, Sfântul Artemie, ducele Alexandriei, este cinstit și ca ocrotitor al Poliției naționale. (surse: vol. Viețile Sfinților; https://calendar.patriarhia.ro)
