Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Hristina; Sf. Mc. Ermoghen
Greco-catolice
Sf. m. Cristina
Romano-catolice
Ss. Sharbel Makhluf, pr.; Cristina, fc. m.
Sfânta Mare Mucenică Hristina este pomenită în calendarul creștin ortodox în ziua de 24 iulie.
Sfânta Hristina era originară din Tir (Fenicia) și a trăit în timpul împăratului Septimiu Sever (193-211).
‘Ea, de la vârsta de unsprezece ani, și-a arătat frumusețea feței ei celei minunate, căci nu era între fecioare vreuna, care să semene cu ea la frumusețe. Deci, vrând tatăl ei ca să o păzească de vederea omenească, i-a rânduit petrecerea ei în palatul cel mai înalt, dându-i slugile cele mai bune’. (Viețile Sfinților)
Acolo i-a dus și zeii săi cei de aur și de argint, iar Hristina primise de la tatăl său hotărârea să se închine acestora și în toate zilele să le aducă jertfe.
Celor care au cerut-o în căsătorie, tatăl său, Urban, le răspundea: ‘Nu o voi da nimănui pe fiica mea, ci o voi dărui zeilor mei, pentru că mult au iubit-o milostivii; deci, fecioara va petrece pentru dânșii, slujindu-le totdeauna’. (Viețile Sfinților)
Crescând cu vârsta și înțelegerea, Hristina a început însă să vină la cunoștința adevărului. Privind pe fereastră la cer, ziua și noaptea, și la luminătorii cei cerești, din zidiri a cunoscut pe Ziditor, și, nesocotind statuile zeilor aduse de tatăl său pentru a fi cinstite, nu putea să li se închine.
‘Până când inimile omenești vor petrece întunecate și până când cugetul lor cel neînțelegător nu va privi spre Domnul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul și l-a împodobit cu această podoabă nevăzută?’, spunea fecioara.
A început astfel a se închina adevăratului Dumnezeu, Cel ce petrece în cer și se ruga Lui cu lacrimi, ca să i se facă cunoscut spre a-L cunoaște desăvârșit pe Acela, de a Cărui dragoste i se aprinsese inima. Petrecând multe timp în rugăciune, i s-a arătat îngerul Domnului și a însemnat-o cu semnul Sfintei Cruci.
‘Îngerul a numit-o mireasă a lui Hristos și a înțelepțit-o desăvârșit în cunoștința lui Dumnezeu; iar pentru nevoința cea pătimitoare, i-a spus că de trei muncitori va fi muncită, pentru Dumnezeu cel în Treime. Deci, a întărit-o spre nevoință, dându-i pâine curată să mănânce, fiind ea flămândă de postire’. (Viețile Sfinților)
După acea îngerească arătare, a început mai cu căldură a se ruga adevăratului Dumnezeu, a sfărâmat idolii din aur și argint și i-a aruncat pe fereastră, de unde bucățile de aur și argint erau culese de trecători.
Pedeapsa pentru o astfel de faptă a fost cumplită. După mărturisirea credinței în Hristos a suferit multe chinuri, dincolo de puterea firii omenești, și de fiecare dată după torturile care îi erau aplicate public, îngerul Domnului îi vindeca trupul său ars sau sfâșiat în bucăți.
Pătimirile tinerei Hristina nu erau însă fără de roade, căci oamenii, văzând niște minuni atât de mari, încât cei întunecați cu totul cu mintea credeau că erau vrăji, slăveau pe Unul Dumnezeu, Iisus Hristos. Au crezut atunci în El ca la trei mii de suflete.
Sfânta Mare Mucenică Hristina a fost condamnată la moarte. ‘Deci sfânta, fiind împunsă de ostași cu fiare ascuțite, și-a dat cinstitul și sfântul ei suflet în mâinile Domnului său’.
‘Un oarecare om din neamul ei, crezând în Hristos, a luat pătimitorul ei trup și 1-a îngropat cu cinste. Acestea s-au făcut, împărățind peste romani și peste elini păgânul Sevir, iar peste noi stăpânind întotdeauna Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, se cuvine cinste și slavă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin’. (surse: vol. Viețile Sfinților; https://calendar.patriarhia.ro)
