Ortodoxe
Sf. Mare Mucenic Areta; Sf. Mc. Marcu, Sotirih și Valentin
Greco-catolice
Sf. m. Areta și cei împreună cu el
Romano-catolice
Ss. Anton M. Claret, ep.; Alois Guanella, pr.
Sfântul Mare Mucenic Areta este pomenit în calendarul creștin ortodox la 24 octombrie.
Era cel mai de seamă dintre demnitarii creștini ai cetății Negran din Arabia, în vremea în care pe tronul de la Constantinopol se afla împăratul Iustin I (518-527).
‘În acea vreme în Arabia, care demult se numea Sava, iar acum se numește pământul omeriților, s-a ridicat un împărat fărădelege, anume Dunaan, evreu necredincios, hulitor al numelui lui Iisus Hristos și mare vrăjmaș al credincioșilor, care avea pe toți sfetnicii, slujitorii și ostașii săi, ori evrei, ori păgâni, care se închinau soarelui, lunii și idolilor. Acesta se sârguia să izgonească pe toți creștinii din împărăția lui și să piardă din pământul omeriților pomenirea preamarelui nume al lui Iisus Hristos. El prigonea mult Biserica lui Dumnezeu, chinuind și ucigând pe credincioșii care nu se supuneau poruncii lui și nu voiau să țină legea lui’. (Viețile Sfinților)
Numai într-o singură cetate din acest ținut, Negran, se slăvea numele lui Iisus Hristos, iar atunci când această mare și puternică cetate a deschis porțile în fața trupelor invadatoare, Sfântul Mare Mucenic Areta, ‘care era mai mare cu bătrânețile și cu priceperea, cu dregătoria și cu cinstea, având nouăzeci și cinci de ani și care era boier și voievod, căruia toată rânduiala cetății îi era încredințată’, a suferit moarte martirică, împreună cu o mulțime de mucenici, preoți, clerici, monahi, monahii și un mare număr dintre locuitori.
Susținuți de Areta, cetățenii cetății Negran s-au împotrivit vrăjmașilor vreme îndelungată, dar fără luptă aceștia, nesocotind sfatul său au încredințat cetatea dușmanilor, la cuvântul stăpânitorului acelor locuri, Dunaan, care spunea că nu le va face strâmbătate, ‘nici vă voi întoarce pe voi de la credința voastră, dar cer de la voi numai obișnuita danie cu care îi sunteți datori împăratului vostru. De aceea, să-mi deschideți cetatea ca să intru s-o văd și apoi să iau dania obișnuită de la voi. Mă jur pe Dumnezeu și pe Lege că nu vă voi face vouă nici un rău cât de mic, ci vă voi lăsa în pace ca să viețuiți în credința voastră’. (Viețile Sfinților)
Dar acesta s-a dovedit lup îmbrăcat în piele de oaie căci jurământul pe care l-a dat locuitorilor cetății îl socotea ca pe o jucărie copilărească, înecând cetatea cea slăvită în sânge.
După ce a încetat de a vărsa sângele cel nevinovat, ‘a luat multe mii de copii și de fecioare din cetatea aceea și din toate hotarele Negranului: pe unii i-a luat în robie pentru el, iar pe alții i-a dat boierilor și ostașilor care i-au vrut. Apoi toată cetatea, care mai înainte slujea Sfintei Treimi în liniște, a împovărat-o cu grea împilare și așa s-a întors la scaunul său’. (Viețile Sfinților)
A fost însă și acest Dunaan ucis de un voievod, Elezvoi, care comanda o armată creștină.
Mergând apoi voievodul Elzevoi în cetatea Negran, ‘a zidit din nou biserica pe care necuratul Dunaan a ars-o și a împodobit mormintele sfinților mucenici, apoi pe toți creștinii i-a veselit, făcîndu-i liberi. Iar pe fiul Sfântului Areta l-a pus voievod în cetate și în scurtă vreme a curățit tot pământul omiriților de păgânătatea cea fără de Dumnezeu și l-a luminat cu sfântă credință. Apoi, punând împăratul pe un om dreptcredincios și foarte bun, anume pe Avramie, așezând bine toate legile creștinești, lumești și duhovnicești, s-a întors cu ostașii în țara sa, slăvind pe Dumnezeu, căci s-au îmbogățit toți ostașii lui’. (sursă: vol. Viețile Sfinților)
