Ortodoxe
Aducerea moaștelor Sf. Ap. Bartolomeu; Sf. Ap. Tit
Greco-catolice
Aducerea în Veneția a moaștelor Sf. ap.Bartolomeu; Sf. ap. Tit
Romano-catolice
Ss. Ludovic, rege; Iosif de Calasanz, pr.
Sfântul Apostol Bartolomeu a fost răstignit în orașul Albana din Armenia Mare. Creștinii de acolo i-au așezat trupul într-o raclă de plumb. Mulți dintre cei ce se atingeau de sfintele lui moaște se vindecau, iar mulți păgâni se botezau.
Pentru aceasta, necredincioșii au luat racla și au aruncat-o în mare, odată cu alte patru racle ale Sfinților Mucenici Papian, Lucian, Grigorie și Acachie. Însă, Dumnezeu nu a îngăduit ca raclele să se scufunde în adâncul mării, ci au plutit pe valuri. Racla cu moaștele Sfântului Bartolomeu a fost pescuită în insulele Lipari (sudul Italiei) de episcopul Agaton. Racla Sfântului Papian a rămas în Sicilia; a Sfântului Lucian, în Mesina; a Sfântului Grigorie, în Calabria, iar Sfântului Acachie în Ascalon.
În anul 809 moaștele Sfântului Apostol Bartolomeu au fost aduse din Lipari la Benevent, iar de aici la Roma, în anul 983.
* Sfântul Apostol Tit s-a născut într-o familie nobiliară, în Creta. Era rudă a guvernatorului insulei și în vremea în care Mântuitorul Hristos S-a arătat oamenilor, a fost trimis la Ierusalim pentru a da mărturie despre întruparea Fiului lui Dumnezeu.
‘În acea vreme s-a auzit în insula Creta, unde trăia Tit, că Hristos Dumnezeu S-a arătat în trup printre oamenii din Ierusalim. El face multe minuni și fapte negrăite; căci slava despre Dânsul străbătuse prin toate marginile pământului. Deci, antipatul Cretei, care era unchi după mamă lui Tit, sfătuindu-se cu cei mai de frunte bărbați, a trimis la Ierusalim pe nepotul său, pe acest bine înțelegător și iubitor de înțelepciune, Tit, ca pe unul care era destul a auzi și a înțelege cele grăite de gura lui Iisus Hristos și a vorbi cu dânsul și tot ceea ce va afla de la Hristos, va putea cu de-amănuntul să le spună lor’. (Viețile Sfinților)
Mergând la Ierusalim și văzând pe Stăpânul Hristos, I s-a închinat Lui, apoi I-a urmat Lui și ucenicilor Lui amestecându-se cu ceilalți din popor, ce umblau după Hristos. El singur a fost martor al minunilor pe care Hristos le făcea. A văzut și mântuitoarele Patimi și s-a încredințat despre Învierea Lui. Iar după Înălțarea Domnului, Sfântul Duh pogorându-se peste Apostoli în limbi de foc și grăind lor în limbi străine, Tit, robul Lui, i-a auzit vorbind în limba lui și se mira (…). (Viețile Sfinților)
Despre toate acestea Tit a fost vestitor în patria sa, Creta.
Sfântul Apostol Tit era însă străin și chiar dacă crezuse în Hristos de la început, încă nu se botezase. A fost botezat de Sfântul Apostol Pavel: ‘Mai întâi a fost botezat Cornelie sutașul; apoi după dânsul și ceilalți elini. Atunci și Tit, fiind din neamul celor netăiați împrejur, a luat botezul de la Sfântul Apostol Pavel, care mai înainte s-a numit Saul’. (Viețile Sfinților)
După botez, Sfântul Apostol Tit l-a însoțit pe Sfântul Apostol Pavel în călătoriile sale propovăduind pretutindeni cuvântul lui Dumnezeu. Au ajuns și în Creta, unde domnea Rustil, cumnatul lui Tit după soră, și au ajutat la ridicarea bisericii lui Hristos. Din Creta s-au dus în Asia și de acolo la Roma, unde au rămas până la moartea Sfântului Apostol Pavel.
Sfântul Apostol Tit s-a întors în Creta, unde a avut sfârșitul, la o vârstă înaintată: ‘La sfârșitul său a văzut pe sfinții îngeri venind să-i ia sufletul. Lui i se luminase fața ca soarele, căci întreaga sa viață fusese lumina lumii’. (surse: vol. Viețile Sfinților; https://calendar.patriarhia.ro)
